![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Intreaga metoda stiintifica se bazeaza pe un principiu (uniformism) care spune ca legile naturii sunt aceleasi, in timp si spatiu; nici nu ar avea rost sa se studieze daca s-ar schimba arbitrar. Citat:
|
#2
|
|||
|
|||
![]()
Opusul acceleratiei care este ? Cine intretine o miscare accelerata ? A demonstrat cineva pana acum expansiunea Universului, si daca da, in ce anume se extinde accelerat, in el insusi ? Stie cineva daca este sau nu marginit Universul ? Cine-l margineste ?
Acceleratia sta la baza multor teorii stiintifice ... inclusiv la baza formarii universului in ipoteza evolutionista Big-Bang. Last edited by AlbertX; 05.06.2014 at 16:44:51. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Care daca e infirmata de un eveniment unic si irepetabil, duce fara doar si poate la concluzii gresite. De acord? Citat:
O tesatura destul de fragila, pentru ca oricand pot aparea observatii/experimente care sa contrazica conexiunile si ipotezele facute pana atunci. S-a intamplat, se va mai intampla. 2. Teoria BigBang -ului admite faptul ca legile, spatiu, timpul, n-au fost mereu aceleasi, raportat la "momentul" "singularitatii initiale" - care este oricum o ipoteza, nu ne putem intoarce mai mult de cateva mii de ani in istorie fara sa recurgem la speculatii majore, milioane, miliarde - deja devine cam hilar. Adica deja e taramul credintei, ca sa fim sinceri... :)
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nu stiu ce speculatii s-au facut la calcularea varstei Universului, insa la varsta Pamantului au fost metode cat se poate de empirice: masuratori in laborator, asupra unor mostre de roca. Acum, daca ne lansam intr-o controversa stiintifica asupra corectitudinii masuratorilor si calculelor aferente, e OK, zic eu ca as avea argumente. Daca insa iesim din paradigma stiintifica, uniformista, si introducem factorul Dumnezeu, atunci nu putem discuta fiindca vorbim limbi diferite. Exemple: - inelele copacilor nu sunt o referinta sigura pentru peste 10.000 de ani in urma (cum exista date) fiindca Dumnezeu putea face mai multe inele intr-un an! - nu este necesar ca sa fi trecut milioane de ani ca lumina stelelor sa ajunga la noi: in momentul Creatiei, Dumnezeu putea sa fi facut si sfere de lumina in jurul fiecarei stele, astfel incat acestea sa fie vizibile de pe Pamant. Ambele argumente le-am citit pe acest Forum. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cat priveste lumina stelelor, prima data sa demonstreze cineva ca sunt la milioane de ani lumina distanta, apoi putem discuta si cat timp i-a luat luminii sa ajunga aici. La fel si cu rocile, lipseste un etalon care sa-ti indice ca metoda e sigura. Daca ai gasi cateva pietre despre care stii cu siguranta cand sunt create atunci poti verifica metoda. Ceea ce contesta o parte a creationistilor este faptul ca se fac anumite presupuneri despre cum arata roca la momentul initial, si nu se iau in considerare decat rezultatele care confirma deja ceea ce se presupunea inainte. ( daca o roca nu da rezultatul scontat, atunci se spune ca proba e contaminata, se cauta diferite motive pentru care roca desi veche are o anumita compozitie care o face sa para mai tanara, etc. ) Deci fireste ca datarea radiometrica o sa confirme intotdeauna miliardele de ani. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
![]()
Extras din: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm
Comparația modelelor creaționist si evoluționist Așa cum va rezulta din lucrare, este imposibil să se demonstreze prin metode științifice care model este corect, aceasta din cauză că în esență metoda științifică de analiză se bazează pe observația experimentală și deci pe repetabilitate. Rezultă clar că un investigator științific cât ar fi de genial și răbdător în munca sa de câteva zeci de ani, nu va putea niciodată să observe repetabilitatea originilor, indiferent în ce domeniu ar dori s-o determine. Cu toate că este important ca omenirea să posede o filozofie a originilor, aceasta poate fi dobândită individual doar prin credință și nu prin cunoaștere, acceptând unul sau altul din modele. Dacă un pragmatic care insistă că el crede doar în ce el poate vedea, el de fapt crede că pragmatismul este cea mai bună și corectă filozofie, cu toate că în acest caz el nu ar trebui să creadă în atomii invizibili sau în alte abstracții, cum ar fi viitorul. Ca o consecința a observației, credința în ceva este necesară pentru o minte sănătoasă cu adevărat. Deci o filozofie a vieții este o filozofie și nu un experiment științific. Din acest punct de vedere, putem afirma: - Modelul creaționist nu poate fi demonstrat întrucât creația nu se mai produce în prezent ca să fie observabilă, ea s-a produs o dată, în trecut și acest fenomen nu este accesibil metodei științifice de cercetare. Este imposibil în prezent să se imagineze un experiment științific care să descrie procesul creației nu numai pentru om care ar fi cel mai complicat, dar nici pentru cele mai simple viețuitoare; - Modelul evoluționist nu poate fi demonstrat, întrucât dacă evoluția se produce și azi, ea operează prea încet ca să fie măsurabilă. Tranziția unui tip de organism într-un organism de tip superior, presupune milioane de ani și nici o echipă de cercetători nu se poate încumeta să înceapă un astfel de experiment. Câteva observații referitoare la modelul evoluționist: a. Evoluția operează așa de încet pentru observația științifică încât chiar unul din cei mai mari savanți evoluționiști, Theodosius Dobzhanski [2 ] admite: "Aplicabilitatea metodei experimentale la studiul acestor procese istorice unice este restrânsă puternic înainte de orice altceva de către intervalul așa de scurt al vieții unui experimentator". Deci se admite de către evoluționiști că metoda experimentală este imposibil de aplicat în cazul evoluției. b. Modelul evoluționist este o dogmă incapabilă de a demonstra falsitatea sau eroarea, așa cum pretinde metoda științifică de analiză. In [3], Paul Erlich unul din biologii moderni arată: "Teoria noastră a evoluționismului a devenit una pentru care nu poate fi verificată eroarea ei (nu poate fi falsificabilă) prin observațiile posibile ...Ideile evoluționiste au devenit o parte a dogmei evoluționiste acceptată de cei mai mulți dintre noi ca o parte a perfecționării noastre.” Peter Medawar [4 ] arată că nu există un test al evoluționismului. "Sunt obiecții: filozofică și metodologică la teoria evoluționista... Este atât de dificil să imaginezi ori să cercetezi un episod evoluționist care să poată explica formularea neodarwinistă.” Cu alte cuvinte, ambele: gâtul lung al girafei cât și gâtul scurt al hipopotamului pot fi admise ca explicabile prin selecția naturală. Adică, o teorie care încorporează orice lucru real, explică nimic [1,pag7]. Aceasta este o tautologie. c. Evoluționismul este un sistem autoritar care trebuie crezut. Profesorul evoluționist englez H. Matthews recunoaște în prefața cărții sale[5]: "Credința în evoluție reprezintă o paralela exactă cu credința în creația specială, ambele au concepte pentru care credincioșii ei cunosc că este adevărată, dar pe care până în prezent n-o pot demonstra." d. Motivul pentru care modelul evoluționist a fost și este încă acceptat de o mare parte dintre savanți, nu este justificat doar de evidente științifice. Astfel D. M. Wattson unul dintre cei mai mari atei și evoluționiști face remarca[6]: "Astfel dacă vom face o paralelă a teoriei evoluției cu ea însuși, ea este o teorie universal acceptată, nu din cauză că adevărul ei poate fi demonstrat logic și coerent, ci din cauză că singura ei alternativă, creaționismul este clar incredibil. Cu alte cuvinte dacă nu există Creator, atunci în mod special creația este incredibilă. În prezent putem spune că există o serie mare de savanți, care găsesc că este mai ușor să crezi în divinitatea omnipotentului Creator decât în divinitatea profesorului Wattson. Va recomand sa cititi continuarea aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Extras din http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm
Prezentare succintă a modelului creaționist Modelul creaționist postulează o perioadă specială de creație la început, inclusiv în această perioadă s-au stabilit toate legile de bază ale naturii și toate categoriile naturii (incluzând speciile majore de plante și animale). Omul a fost special creat într-un proces care a durat puțin. Odată ce creația s-a terminat, acest proces al creației s-a conservat prin două legi energetice prin care Creatorul susține și menține baza sistemului de El creat. Aceste două legi sunt: legea conservării energiei și respectiv legea entropiei (ultima arată că energia folosibilă pentru lucrul mecanic este în continuă descreștere în univers). ... Așa cum am arătat, după primele aselenizări în care s-au folosit stații automate de recoltat roci, s-a produs un șoc și o "trezire” a multor savanți care au început să aibă îndoieli privitoare la modelul evoluționist acceptat în mod oficial în scoală, universitate și mediile academice în toate țările lumii. Pământul în timp a avut o serie de convulsii catastrofice, cea mai importantă în consecințe fiind potopul. Succint, se poate afirma că modelul creaționist este caracterizat prin: supranatural, direcționat din afară, cu scop clar al creației, complet, aplicabil universal. Sistemul este direcționat ireversibil, cu o degradare în timp a creației, condusă de legea entropiei. Prezentarea succintă a modelului evoluționist Modelul evoluționist încearcă să explice originea, printr-o dezvoltare a tuturor lucrurilor în termenii legilor naturale și a proceselor care operează astăzi la fel cum au operat în trecut. Acest model nu permite existenta sau influenta unui agent extern sau a unui Creator. Universul în toate aspectele, evoluează el singur spre nivele mai ridicate ale ordinii. Conform acestui model, orice lucru din cosmos, de la corpurile cerești până la existenta umană, s-au dezvoltat și continuă să se dezvolte prin procesele evoluționiste[7]. "Evoluția cuprinde toate stagiile de dezvoltare ale universului: cosmic, biologic, uman și cultural.. Viata este un produs al evoluției naturii anorganice și omul un produs al evoluției vieții"[8]. Sau o altă definiție: "Evoluția în sens extins poate fi definită ca un proces ireversibil, esențial și direcționat în timp, în care cursul lui duce la creșterea varietății și la un nivel superior de organizare a produselor sale"[9]. Sumar se poate spune că: evoluția este naturală, autoconținută, fără un scop dinainte cunoscut, direcțională, universală și continuă. Pământul în timpul existentei sale a fost dominat de uniformitarism. Impactul gândirii evoluționiste Mulți oameni de știință, profesori și cadre din învățământul universitar și liceal, consideră și în prezent, creaționismul drept o religie pe când evoluționismul drept știință. Prezentarea corectă, cinstită a punctelor de vedere creaționist și respectiv evoluționist despre primele origini reprezintă o mare responsabilitate pentru educația tineretului. De sute de ani oamenii au fost învățați că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Charles Darwin, fondatorul evoluționismului clasic a acceptat în tinerețe explicarea teistică a primelor origini. Tânărul Darwin se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea suport de ghidare în munca sa de cercetare. El în tinerețe considera Biblia drept o autoritate necontestată. Dar în perioada sa de maturitate s-a schimbat. El treptat a început să se îndoiască de posibilitatea creerii ființelor de către Dumnezeu, și a început să admită că ceea ce a dus la existenta florei și faunei actuale de pe pământ s-ar datora legilor naturale de evoluție. Prima lui schimbare în credința creației, a apărut în timpul călătoriei lui cu vasul H.M.S. Beagle, în jurul lumii. In această perioadă el a studiat cu atenție două volume: din lucrarea lui Charles Lyell despre schimbările geologice și o carte a lui Thomas Malthus despre consumarea hranei de către diferite populații din lume și a făcut observații privitoare la structurile geologice, a florei și faunei din America de Sud și Insulele Galapagos din Oceanul Pacific. In final el și-a schimbat concepția sa privitoare la creație, susținând că interacțiunea diferitelor viețuitoare în mediul natural a dus în timp la schimbarea organismelor lor, unele organe atrofiindu-se pe când altele s-au dezvoltat, astfel că, a susținut el, au apărut noi specii de plante și animale. Acest proces imaginat de el, a fost denumit selecția naturală. In timp, contemporanii săi, așa cum a notat filozoful Herbert Spencer, au adoptat supoziția: "...în natură în lupta pentru existentă, supraviețuiesc cei care se adaptează cel mai repede și bine." Această idee a lui Darwin, a fost repede acceptată de englezii victorieni, contemporani lui, care au cunoscut destul de multe lucruri despre: războaie, dezastre naturale, condițiile meteorologice, etc. O altă cauză a acceptării ușoare a ideii lui Darwin, fără o analiză științifică profundă, a fost și faptul că englezii au putut accepta ușor selecția naturală a plantelor și animalelor făcând o analogie (bineînțeles incorectă) între această selecție naturală și selecția organismelor domestice dirijată de om, după criterii clare de selecție. Dar Darwin niciodată nu a stabilit științific că selecția ar fi demonstrat o evoluție a speciilor de plante și animale. El doar a prezentat o serie de idei care să justifice credința sa de bază. De fapt până în prezent, nici un om de știința n-a fost capabil prin studii, argumente și observații științifice să demonstreze apariția de noi genuri de organisme vii (doar îmbunătățiri în cadrul aceleași specii. Cu toate acestea, nici un autor din secolul al XIX-lea nu a avut o influentă mai mare asupra oamenilor de știință din aproape toate domeniile, ca cele două cărți ale lui Darwin: "The Origin of Species" [5 ] și "The Descent of Man"[11,12,13 pag.5]. Darwinismul a fost mai târziu adaptat de neodarwiniști ca să răspundă mai bine criticilor oamenilor de știință și această variantă modernă a primit titulatura: "Teoria sintetică modernă a evoluției". Punctul de vedere evoluționist a fost extins asupra întregului domeniu al cunoașterii, astfel că se vorbește de "evoluționismul total", care include evoluția sistemului stelar, evoluția moleculară, evoluția organică, evoluția culturală, economică, politică, etc. In prezent neodarwiniștii, au părăsit conceptul de evoluție continuă în timp îndelungat, care să asigure evoluția lumii organice de la atomi spre om. Ei acceptă în prezent situații supranaturale în anumite faze ale evoluției. Astfel s-au introdus concepte supranaturale printre care enumerăm: "Big-bang”-ul care ar explica apariția universului printr-o explozie a unei particule foarte dense, și care apoi s-a extins în spațiu și s-au creat sistemele solare cu sateliții lor, salturi de la o specie la alta etc. Deci modelul evoluționist modern nu dorește să accepte fenomenul supranatural de creație inițială, dar în schimb, acceptă pe parcursul evoluției anumite fenomene supranaturale, care să asigure stabilitatea modelului la criticile științifice tot mai puternice ce i se aduc. Impactul în știință In multiple ramuri ale științei, impactul gândirii evoluționiste a fost aproape complet. Scriitori influienți, lideri ai conceptului evoluționist: Julian Huxley, Theodosius Dobzhanski și Pierre Teilhand de Chardin au avut o puternică influentă în diferite domenii ale biologiei și a altor domenii științifice învecinate. Ei au reușit să impună în programul de învățământ mediu și universitar, precum și în comunicările științifice și de mass-media această gândire. Revista la care au colaborat toți marii susținători ai modelului evoluționist a fost The Origin of Species și aceasta pentru o perioadă lungă de timp, de la apariția ei în 1859 și până în prezent. Au colaborat la această revistă în primul rând darwiniștii și apoi neodarwiniștii și respectiv creatorii modelului sintetic evoluționist. Influența evoluționismului a creat confuzii în geologie, când pur și simplu, s-a adoptat metoda datării rocilor în funcție doar de fosilele găsite, fără să se tină cont că ordinea apariției fosilelor este doar o ipoteză sau model propus de evoluționiști. Desigur, în prezent influența evoluționiștilor în știință este în continuă scădere, mai ales după anul 1970, când a început dezvoltarea impetuoasă a studiilor pentru întocmirea modelului complex creaționist în SUA și Canada. Așa cum am arătat, după primele aselenizări în care s-au folosit stații automate de recoltat roci, s-a produs un șoc și o "trezire” a multor savanți care au început să aibă îndoieli privitoare la modelul evoluționist acceptat în mod oficial în scoală, universitate și mediile academice în toate țările lumii. Va recomand sa cititi continuarea aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm Last edited by AlbertX; 05.06.2014 at 21:41:28. |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
|