Neuro-Spiritualitate

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

Leonte, tu nu te temi să mergi singur pe o cale atât de primejdioasă? Nu te temi de înșelări, de feste ale imaginației și ale propriei gândiri? Nu ți-e frică de faptul că ai putea să te bazezi prea mult pe tine și să fii prea subiectiv. Că ai putea fi victima mândriei și a părerii de sine?

Ai un duhovnic îndrumător pe calea pe care mergi? Sau ești un pionier?
Teamă îmi este de singurătate, mai ales atunci când ea ar fi alegerea mea. „Vai celui singur!”

Mulți au spus că ei n-au nevoie decât de Dumnezeu și s-au pierdut, trăgându-i și pe alții după ei.

Frumuseţea şi adevărul argumentului tău m-au convins să ies puţin din carapacea mea de ţestos bătrân lâncezind în amorţeala dispreţului de sine.

Calist Catafygiotul, ale cărui scrieri sunt disponibile acum şi în limba română, aseamănă tentaţia monoaspiraţiei mistice cu căderea grozavă a lui Lucifer care a antrenat întreg cosmosul văzut şi nevăzut în drama explorării răului ca efect secundar al întâlnirii cu binele prost înţeles şi asumat.
Este o maladie letală a credinţei, deci ispită de-a dreapta, să-ţi imaginezi că suişul tău duhovnicesc deraiat de la comuniune, ar fi calea cea mai pură de a te uni cu Dumnezeu. În realitate eşti victima conlucrării în duhul tău a două patologii malefice ale fiinţei: mândria, mai ales prin avatarul său numit "părerea de sine" şi lenea ca tendinţă de te sustrage provocărilor alterităţii în falsul confort psihologic al unei lumi interioare autiste şi părelnic suficientă sieşi.
Am întâlnit destui oameni care se recomandă în faţa conştiinţei lor şi a lumii "creştini ortodocşi", aventuraţi pe căi individualiste şi egocentrice sub pretextul că ceilalţi creştini ortodocşi sunt proşti, răi şi limitaţi, prin urmare ei nu mai discută decât direct cu Dumnezeu. Fără să se întrebe, desigur, dacă Dumnezeu, care este mai înainte de toate Treime de Persoane deci comuniune, discută cu ei astfel autonomizaţi în instanţe supreme de apel, evadate din plutonul eclezial. Consecinţele acestor "spiritualităţi" găunoase şi dăunător imbecile sunt cel puţin două: încrîncenarea în mândrie şi surparea lentă a propriei aşezări duhovniceşti, prin autoafectarea cu înţelegeri eronate şi falsificarea accentuată a raporturilor cu Tradiţia autentică a Bisericii.

[CristianR]

Dacă disprețul de sine te ține sub carapace, ieși mai des la lumină pentru prețuirea pe care mulți de pe aici ți-o acordă, datorită unor cuvinte ca cel pe care tocmai ni l-ai dăruit! Și nu numai.

[leonte]

Daca as cunoaste vreun secret ascuns, prin care sa stiu precis ca 80% din catehismul ortodox este o un basm, o minciuna grosolana, atunci as avea toate motivele sa ma tem de Adevar. Dar cata vreme "Cred intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a rastignit..." indoiala si frica nu au loc in inima mea; Pentru ca "cel ce se teme nu este desavarsit in iubire."(I epist. Ioan)

Asa ca mai indemn inca o data pe toti cititorii acestui topic, la rugaciunea pentru aflarea adevarului. Nu-I cer lui Hristos sa ma vindece de boli trupesti, de orbire trupeasca, nu-I cer sa se marite fata, nu-I cer sa-mi creasca veniturile, nu-I cer sa ma izbavesc de saracie, nu-I cer sa moara dusmanii mei... Il rog doar sa-mi arate Adevarul! Il rog pe Cel ce a spus : "Cautati adevarul, caci adevarul va va face liberi!" Il implor pentru purtarea de grija a celui ce a spus : "Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului." Ma predau cu totul purtarii Sale de grija si iubirii Sale de oameni, iar voi va impotriviti. De ce va impotriviti cautarii adevarului? Traiti cumva in inselarea pareriilor, a celor ce cred ca au adevarul si nu mai trebuie sa caute? Arhiereii vechiului testament predicau aceleasi clisee : "Noi suntem in scaunul lui Moise, cine este Fiul teslarului, care vine sa ne invete pe noi Legea si proorocii?" Cei ce s-au obisnuit cu intunericul, care isi sporesc averile pe intuneric precum talharii, acestia se tem de Lumina, caci Lumina vadeste faptele lor cele rele.

[CristianR]

Este vorba că Hristos a ales să Se dăruiască euharistic, să Îl cunoaștem în comuniune, ca mădulare ale Lui, iar nu individual. Dacă te desprinzi de cei care, și ei, se împărtășesc, alcătuind Biserica, și nu mai vrei să comunici cu ei, ce viață vei mai avea, ca mădular desprins de trup?

[leonte]

În prealabil postat de CristianR

Este vorba că Hristos a ales să Se dăruiască euharistic, să Îl cunoaștem în comuniune, ca mădulare ale Lui, iar nu individual. Dacă te desprinzi de cei care, și ei, se împărtășesc, alcătuind Biserica, și nu mai vrei să comunici cu ei, ce viață vei mai avea, ca mădular desprins de trup?

1. Din comuniunea despre care vb. tu fac parte numai acei crestini care implinesc conditia pusa de sf. Ioan Hrisostom "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim..." toti ceilalti mananca paine cu vin, si se amagesc ca au si ei parte de Hristos.
Se cunoaste de la o posta cine sunt intr-un cuget si cine se duc la biserica precum intr-un templu satanic de unde asteapta indeplinirea poftelor scrise pe pomelnice. Se cunoaste cine comunica cu Dumnezeu - CEL CARE ESTE si cine se duce la un vrajitor suprauman ca se faca un troc.

2. Rugaciunea fierbinte pentru departarea Harului in scop didactic nu inseamna lepadarea de Har, de Comuniune sau de Hristos. Sfantul Siluan Athonitul, vorbeste despre o chestiune similara : retragerea Harului in scop didactic. Roga-te si o sa vezi ce se va intampla!
Daca nu vrei sa te rogi, fa-ti voia precum vrei, dar nu-i impiedica pe altii cu aiureli si rastalmaciri!

[CristianR]

În prealabil postat de leonte

Rugaciunea fierbinte pentru departarea Harului in scop didactic nu inseamna lepadarea de Har, de Comuniune sau de Hristos.

Am înțeles, nu am sugerat că rugăciunea respectivă te-ar scoate din comuniune. Nici nu am criticat-o.

Am avut, însă, în vedere abordarea unei căi singulare, pe care o găsesc primejdioasă, dacă nu chiar pierzătoare de suflet, și pe care îmi pare că ai apucat, nevrând să mai asculți de sfat. Nu de al meu, ci de al cuiva care să fi mers înainte pe calea ta, rămânând în comuniune cu Biserica.

Sfantul Siluan Athonitul, vorbeste despre o chestiune similara : retragerea Harului in scop didactic.

Aceasta o amintisem și eu, într-un răspuns anterior.

În ceea ce-i privește pe cei care se amăgesc în privința comuniunii, sau caută ajutor lumesc, sau minuni, pe de o parte, nu cred că putem ști cu ce gând se apropie fiecare de Sfânta Euharistie, pe de altă parte, Hristos nu i-a respins nici pe aceștia, ci i-a vindecat și i-a hrănit trupește, fiindu-i milă de ei.

Și dacă există niște trepte de înțelegere pe care fiecare dintre noi se află, gândește-te că și tu sau eu am putea fi disprețuiți de cei care (aparent) se află în vârful scării.

[leonte]

Acestea sunt comportamente ce rezulta ca urmare a unor legaturi neuronale foarte puternice, foarte stabile. De cele mai multe ori acestea sunt alimentate de un surplus de hormoni, dintr-o anumita glanda, dar exista si cauza unor stimuli psihici : imagini, sunete, mirosuri, oameni cu care ne intalnim regulat, peisaje, obiecte pe care le folosim sau peste care dam, o strada pe care mergem zilnic, propria noastra locuinta,...
Astfel de stimuli, precum cei de mai sus, au dat nastere la viziuni duhovnicesti enuntate in versete biblice sau patristice: "cu cel ale ales vei fi, iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Principiul departarii de lume, folosit in monahism, este o constatare empirica a ridicarii din patimi(reau deprindere) prin departarea de stimulii care intretin patima, sau pricinile patimilor.

Unele patimi se intretin chiar numai prin-un motiv de aducere aminte a unor evenimente nevinovate din trecut, dar care sunt legate mental de stimuli ai patimilor. De ex: <Imi amintesc de anii de liceu, de colegii si de profesorii mei. Era un profesor cam drojdier,... ah! ce pofta de baut mi s-a facut deodata!!!> Prin mecanisme similare, se stimulteaza oricefel de patima.

In mod firesc, gandul umbla prin creier cautand hormonii fericiirii : dopamina, serotonina, adrenalina. Cand secretia acestor hormoni depinde de comportamente patimase, subconstientul va cauta sa acceseze acei neuroni in care este ascunsa informatia ce duce la stimularea hormonilor fericirii. Cand fericirea este stimulata de bautura, orgasm, sau friptura, creierul va cauta sa acctioneze acea parte despre care el stie ca va duce la stimularea hormonilor cu pricina.

Stari sufletesti precum plictiseala, oboseala psihica, enervarea, corespund un scaderi dramatice ale unor hormoni specifici: plictiseala este scaderea adrenalinei(in special), oboseala psihica este scaderea dopaminei. Atribuirea unor manifestari mitologice pentru starile sufletesti, era perfect fireasca intr-o societate analfabeta. Demonii si actiunile demonice, corespund unor dezechilibrari psihice care au corespondenti la nivelul neurotransmitatorilor.

Tulburarile adolescentei sunt cauzate in special de dezvoltarea sistemului endocrin, care cunoaste o hyperactivitate la nivelul anumitor glande precum cele sexuale, care se dezvolta si se maturizeaza la aceasta varsta. Aparitia unui nou hormon si a unor noi fenomene neuropsihice, socheaza tanarul adolescent dand nastere la unele comportamente spontane, spasmice, incontrolabile. Aceste fenomene pot fi dirijate printr-o educare intensa intr-un cadru stimulativ, care sa fascineze atentia tinerilor. Plictiseala, dorinta de senzatii tari, teribilismul, toate acestea sunt firesti, dar pot fi controlate. Pana la urma, insticntul desupravietuire si frica de moarte, raman dominante intr aprope orice situatie; mai putin in starile de demoralizare, de lehamite pentru viata...