Sensul suferintei

[florin.oltean75]

În Adam toți am greșit și în Hristos toți ne mântuim întrucât există o unitate: în primul caz după fire, în cel de-al doilea după har. Când Adam s-a despărțit de Dumnezeu prin neascultare, și eu m-am despărțit pentru că eram cuprins în Adam. Dacă Hristos a biruit moartea, și eu o pot birui, dacă rămân întru El.

Una din cele mai frumoase cugetari crestine, pentru care merita sa credem Geneza.

Insa, in postare este descrisa o realitate care ne inconjoara
nu o atitudine launtrica deliberata prin cultivarea invataturilor crestine.


Budismul nu este individualist. Pentru ca un budist considera fiecare faptura ca fiind propria mama. O alta atitudine launtrica deliberata prin cultivarea invataturilor budiste de aceasta data. De aceea, un budist cauta sa aline suferintele tuturor mamelor (Bodhisattva). Nu este atitudinea unui "individualist".

Asa cum crestinul se simte solidar cu ceilalti crezand in Geneza si NT (Adam si Hristos), asa si budistul se simte legat afectiv de toate celelalte fapturi crezand ca fiecare in parte i-a fost candva mama.

Caci ceea ce conteaza cu adevarat este cata iubire purtam celorlalti si nu cum rationam.

Insa, indubitabil, trebuie sa rationam intr-un anumit fel pentru a aprinde focul dragostei