Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iuliu46]

În prealabil postat de Dalian

Acolo e vorba de o greseala obisnuita, omeneasca, nu de o erezie sataniceasca gen filioque sau suprematia papala.
Despre ereticii carora adevarul li s-a spus de sute de ori dar ei staruiesc in erezie, altceva ne invata Sfintii.

Sfântul Pimen cel Mare, zicând: „Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scoate cineva şi ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voieşte a ne depărta şi a ne despărti pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem" (Pateric, Cuvântul 118). Si iarăşi zice: „Întâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credinţă".

Tu produci venin ca sa intepi pe oricine doar pe dragii de eretici papistasi, nu.
Tine-i in brate cat vrei dar sa stii ca nu e normal.

Problema e ca tu il ataci gratuit, adica indiferent ce ar spune vii si-l musti. Eu sunt de acord sa-l tragi de urechi pe oricare atunci cand ataca mai subtil sau mai fatis credinta ortodoxa, dar uite de exemplu aici
l-ai atacat absolut gratuit. Crezi ca foloseste cuiva atitudinea asta ? Eu cred ca nici macar tie nu-ti foloseste.

[Dalian]

În prealabil postat de iuliu46

Problema e ca tu il ataci gratuit, adica indiferent ce ar spune vii si-l musti.

Papistasul trebuie tinut la respect. Ca imediat si-o ia in cap.
Cum se simte calare pe pe situatie, cum si incepe sa atace si sa facă propaganda desantata pentru secta papistasa.

Dar cand il tii sub observatie, e cuminte.

În prealabil postat de iuliu46

Eu sunt de acord sa-l tragi de urechi pe oricare atunci cand ataca mai subtil sau mai fatis credinta ortodoxa

Eu sunt de acord s-o faci tu. L-ai tras vreodata de urechi pe papistas?
Asa, cu îndelunga rabdare si piosenie, După cum imi dai mie lectii.
Eu am gresit, in opinia ta. Si mi-ai aratat si postarea.
Vrei sa arati o postare in care tu ai reactionat corect?

În prealabil postat de CristianR

Adesea, când se face referire la palma sfântului Nicolae, se pierde din vedere că el era arhiereu, iar acesta, conform legii lui Moise (dacă îmi aduc bine aminte) avea datoria sau era îndreptăt›it să-l lovească peste gură pe cel ce ar fi hulit.

Iertare dar nu va aduceti bine aminte. Sfantul Nicolae nu era arhiereu conform legii lui Moise. Ci dupa legea lui Hristos. Nimeni, conform legii lui Hristos, nu are datoria de a lovi peste gura pe cei care hulesc.

[CristianR]

Sigur, știu că nu după legea lui Moise era, însă n-am putut să nu remarc similitudinea gestului și am presupus că de acolo a fost preluat și de către arhiereii creștini, având în vedere că multe au fost păstrate din Legea Veche, pe care a plinit-o Hristos.

[Ioan_Cezar]

Dar tot iudeii aveau şi un alt gest: îşi sfâşiau haina proprie. Aşa a făcut, de pildă, Caiafa.
Oare e o alternativă la palmă? Nu ştiu care era sensul acelui gest, poate mă lămuriţi careva, vă rog.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar tot iudeii aveau şi un alt gest: îşi sfâşiau haina proprie. Aşa a făcut, de pildă, Caiafa.Oare e o alternativă la palmă? Nu ştiu care era sensul acelui gest, poate mă lămuriţi careva, vă rog.

Potrivit unei traditii rabinice existente la acel moment gestul era facut in semn de profunda respingere si groaza cand se considera ca cineva a blasfemiat numele lui Dumnezeu. In cazul lui Caiafa ipocrizia a fost deplina,el nu avea voie sa faca acest gest (vezi Lev 10.6 si 21.10). In sens mai larg evreii facea acest gest si in fata unei inchinari idolatre,in semn de tristete si respingere(vezi gestul lui Pavel si Barnaba in FA 14.14).

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Potrivit unei traditii rabinice existente la acel moment gestul era facut in semn de profunda respingere si groaza cand se considera ca cineva a blasfemiat numele lui Dumnezeu. In cazul lui Caiafa ipocrizia a fost deplina,el nu avea voie sa faca acest gest (vezi Lev 10.6 si 21.10). In sens mai larg evreii facea acest gest si in fata unei inchinari idolatre,in semn de tristete si respingere(vezi gestul lui Pavel si Barnaba in FA 14.14).

Mulţumesc frumos, Pelerinule. Abia acum văd că îmi dăduseşi un ajutor, ca şi Dalian. Mulţumesc şi scuze de întârziere.
Acum, nu ştiu dacă e vreo legătură între nelămurirea mea şi următoarea: Hristos foloseşte biciul în Templu. Palma Sfântului Nicolae, biciul lui Hristos - cineva a făcut deja o legătură...
Ascultă oare de acelaşi mobil?
Deocamdată nu sunt lămurit dacă gestul Domnului are un sens consacrat deja în comunităţile evreieşti. Iar gestul a fost realizat fizic asupra oamenilor? Sau doar asupra obiectelor cu care ei făceau negoţ? Domnul loveşte oamenii? Sau doar răstoarnă tarabele?
Biciul trimite cumva spre mânia binecunoscută a lui Dumnezeu din VT?
Sau e mai degrabă o anticipare a viitorului, a Judecăţii?
M-aş bucura să postezi opinia ta sau o altă opinie pe care o consideri folositoare, chiar dacă, poate, îţi va părea că nelămurirea mea e cam naivă. Îmi lipsesc multe, multe cunoştinţe. Bătrân şi prost, cătană neinstruită - mi-e tare greu...
Mulţumesc!

Nu-ti face griji,nu este nici o problema,important este sa fi gasit ceva folositor,restul sunt detalii nesemnificative :) Cu privire la momentul ales de tine din NT si referitor la semnificatia gestului Mantuitorului: este unul dintre cele mai dificile pasaje, o sa fac tot posibilul sa-ti prezint o mica sinteza despre ce am gasit eu pe aceasta tema si cam asta ar fi tot ce pot face.Voi face tot posibilul sa fie gata intr-un timp rezonabil,cat mai scurta si concisa.Acum insa am inceput munca astfel incat ne vom auzi spre seara.Numai bine,Domnul sa te calauzeasca.

[Dalian]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar tot iudeii aveau şi un alt gest: îşi sfâşiau haina proprie. Aşa a făcut, de pildă, Caiafa.
Oare e o alternativă la palmă? Nu ştiu care era sensul acelui gest, poate mă lămuriţi careva, vă rog.

Eu am fost lamurit intrucatva de aici:

Ruperea hainelor era la evrei o manifestare de suferinţă dar şi un semn de smerire.
(Fac 37.29,34, 44.13, Num 14.6, 4 Regi 18.37, 19.1, 22.11, Isaia 36.12, Ier 1.30,36.24,41.5, 2 Cron 23.13, 34.27,Mat 26.65, Mc 14.63)

Punerea de cenuşă în cap şi îmbrăcarea în sac erau şi ele semne ale smeririi în faţa lui Dumnezeu.(Dan 9.3, Estera 4.1) şi uneori erau acompaniate de ruperea hainelor (Estera 4.1).

La auzul cuvintelor lui Iisus, Caiafa este cel care îşi rupe hainele, interpretându-le eronat ca reprezentând o hulă, ele fiind, de fapt, purul adevăr (Mat 26.65, Mc 14.63).

Sesizând formalismul şi ipocrizia unora care-şi rupeau hainele, prorocul Ioil spune: Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.(Ioil 2.13)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Dalian

Eu am fost lamurit intrucatva de aici:

Ruperea hainelor era la evrei o manifestare de suferinţă dar şi un semn de smerire.
(Fac 37.29,34, 44.13, Num 14.6, 4 Regi 18.37, 19.1, 22.11, Isaia 36.12, Ier 1.30,36.24,41.5, 2 Cron 23.13, 34.27,Mat 26.65, Mc 14.63)

Punerea de cenuşă în cap şi îmbrăcarea în sac erau şi ele semne ale smeririi în faţa lui Dumnezeu.(Dan 9.3, Estera 4.1) şi uneori erau acompaniate de ruperea hainelor (Estera 4.1).

La auzul cuvintelor lui Iisus, Caiafa este cel care îşi rupe hainele, interpretându-le eronat ca reprezentând o hulă, ele fiind, de fapt, purul adevăr (Mat 26.65, Mc 14.63).

Sesizând formalismul şi ipocrizia unora care-şi rupeau hainele, prorocul Ioil spune: Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.(Ioil 2.13)

Mulţumesc mult, frate, să fii binecuvântat!

[sophia]

Imi plac mult postarile lui Iustin. Parca am fi frati (in credinta ma refer).
Are aceleasi chinuri ca si mine si de aceea il inteleg bine.

Referitor la greutatea sau chiar imposibilitatea de a percepe (corect) ceea ce se intampla la slujba pot sa spun si eu multe.
Cineva a spus aici pe fir un lucru intelept: ca trebuie sa ai linistea de a le trai si percepe.
S-ar putea ca din cauza grijilor si problemelor lumesti sa nu avem aceasta putere. S-ar putea ca din cauza acestora sa nu ne putem relaxa sufleteste si sa nu avem linistea respectiva si nu ni se intampla numai noua, ci si celor din jur.

Discutii ca nu se canta asa cum trebuie dupa carte, ca unul sau altul se foieste, ca se fac observatii, ca nu ai loc (destul), ca mai face si parintele observatii, ca tipa copiii, ca suna celulare, ca se "bat" unii cu altii cine sa citeasca si ce, ca vine tavita si se scotocesc toti dupa bani facand galagie si tulbura cantarile (la strana), etc. Multe, si in timpul si in afara slujbei.

Si asa se duce linistea noastra necesara slujbei si rugaciunii.

Legat de Taine - eu nu am nimic cu ele. Nu le vad ca se opun Bibliei. le vad pur si simplu ca pe slujbe speciale. Nu inteleg denumirea.
Mi se pare ca la catolici se cheama altfel, dar nu mai stiu cum si poate ca e o denumire mai corecta.
Taina inseamna in romaneste "secret", sa nu le stii, sa nu le afli.
Ah, am gasit - la catolici se numesc sacramente.

Cred ca Iustin a vrut sa spuna poate "Traditie". Nu stiu.
In ortodoxie (nu stiu la celelalte confesiuni) se pune mult accent pe Traditie, care nu este cunoscuta, pentru ca in mare parte nu este scrisa.
In ortodoxie se lucreaza cu Noul Testament, cu Traditia si cu cele "de la bunica citire" (alea legate de cum se face aia si aia in biserica, la diversele slujbe, canoane suprainterpretate si gresit preluate, la traditiile populare etc.)
Procentele va las pe voi sa le evaluati.

Si mie imi lipsesc cele mentionate de el. Imi lipseste omul. Care trebuie ajutat in biserica si de catre preoti sa inteleag si sa patrunda si slujbe, si scripturi si traditii.
Daca te duci si repeti mecanic niste cantari si rugaciuni asculti o predica uneori superba, dar alteori total ciudata si nu ai cu cine/cum s-o discuti, nu poti sa pui intrebari sa te lamruesti, pleci de la biserica mai rau decat te-ai dus.
Si asta nu este ortodoxie.

Si eu simt cumva credinta si ma stradui s-o aplic asa cum trebuie si iubesc pe Domnul, pe Maica Sa, pe sfinti etc., dar asa cum pot eu, dupa puterile mele, dar se pare ca e prea putin si simt presiunea ceea de cerinta prea multa.
Sunt convinsa ca fiecare om are un punct, un nivel undeva, de la care incepe neputinta si este "prea mult".

Pana si dsicutia asta rautacioasa cel mai adesea legata de confesiuni mie mi se pare prea mult. Mereu ne preocupa lucruri care nu au depins de oamenii obisnuit, nu le-a cerut nici Mihnea nici Cezar, nici eu. Unii au facut candva o prostie, mai ales fata de Dumnezeu si de atunci tot platesc altii care n-au nici o vina: Mihnea, Cezar, Francisc, Piere, Johann si cum ii mai cheama pe alti oameni.