|
|
|
|
|
#11
12.10.2014, 18:14:53
|
||||
|
||||
Plata pacatului
“Plata pacatului este moartea.” - moartea ca dezintegrare a trupului. Ambele religii sustin aceasta afirmatie, bineinteles din propria perspectiva. In budism rationalizarea procesului ontologic se face detaliat in cadrul analizei celor 12 verigi interdependente. Moartea este legata inerent de nastere - daca n-ar fi nastere atunci n-ar fi nici experienta mortii. Odata ce ne-am nascut, moartea reprezinta un fenomen inevitabil. Cele doua nu pot fi separate. Una este cauza, celalalta un efect inexorabil, o fatalitate. Nasterea si moartea sunt fatete ale aceluiasi continuum. Pentru ca nasterea si moartea sunt expresii ale unui singur proces, se poate observa cu usurinta ca, de fapt: “Plata pacatului este nasterea.” Imbatranirea, boala si moartea nu sunt evenimente rezultate dintr-un capriciu de manie a Lui Dumnezeu, ci sunt expresii ale Legii. Similar, nici nasterea nu este efectul unei “spontaneitati” in afara Legii, ci tot o expresie a Legii. Mantuirea omului nu depinde exclusiv de dorinta Lui Dumnezeu. Nu depinde exclusiv nici de sacrificiul ultim. Daca ar fi fost asa, toate fapturile ar straluci acum in lumina Adevarului. Legea este mai presus de dorinta Lui Dumnezeu. Dumnezeu doreste, dar trebuie intrunite mai multe conditii pentru ca eliberarea sa se produca. Toate evenimentele curg in virtutea Legii, nu ar unor fluctuatii emotionale. -------- Deci, de fapt, plata pacatului este nasterea. Nastere care deschide usile mortii. Din aceasta perspectiva, invingerea mortii in budism este abordata prin invingerea nasterii mortale. O nastere care ne face intrarea intr-o alta existenta patrunsa de stricaciune. Dar de ce este produsa nasterea fatala? De poftele si spaimele vietii actuale – forta motrice care arunca fiinta intr-o alta existenta a mortii. Dar eliberarea? De lepadarea necunoasterii, cauza poftelor si a spaimelor, de gasirea Adevarului.
__________________
|
|
|
Threaded Mode