Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Vorbărie multă, Ioane, şi inutilă. Am înţeles iniţial că vrei doar să fim politicoşi cu "domeniul psi", dar acum observ că trebuie musai să-l declarăm infailibil şi să-i aducem cântări de laudă.

Şi hai să o lăsăm mai moale cu "domeniul tău de activitate" intangibil pentru profani, tot ce-ai postat pe-aici e informaţie la îndemâna oricui, inteligibilă pentru orice persoană cu absorţie cognitivă medie.

Ai grijă ca nu cumva chiar tu să discreditezi "domeniul psi" prin acest comportament bizar şi să te trezeşti că-ţi spune careva pe-aici: "doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuţi", fiindcă ştim din Evanghelie ce se întâmplă când un orb călăuzeşte pe alt orb.

Trebuie musai să declarăm infailibil pe psiholog? Cine afirmă aşa ceva? Ce-i cu interpretarea asta, Mihai?
Cântări de laudă psihologilor? Cine spune? Unde?

*
De ce consideri că psihologia e un domeniu intangibil pentru profani? Nu e oare, mai degrabă, accesibilă oricui, precum orice alt domeniu? Precum, bunăoară, Teologia?

Şi ce voieşti să fac dacă vorbesc despre psihologie? Să apelez la limbajul tehnic, de specialitate, ignorînd faptul că nu toată lumea a studiat psihologia la nivel academic şi postacademic?
Să-mi dau aere de cunoscător abuzînd de limbajul de specialitate? Spre capcana asta mă îndemni? Dar cui ar folosi? Ce ar înţelege un interlocutor nefamiliarizat cu psihologia academică dacă i-aş vorbi ca unui coleg? La ce bun cunoştinţele şi experienţa, atât cât deţin, dacă nu mă menţin în zona de comunicare simplă şi deschisă cu partenerii de dialog, dacă nu respect posibilităţile celuilalt?
Mă îndemni la aroganţă sterilă? La infatuare? La a "puţi" a psiholog? Iartă-mă frate, dar am trecut de mult de nivelul acestei ispite. De fapt, nu m-am complăcut niciodată în spoiala limbajului de specialitate, întrucât pe cât de ozonat pare gândul purtat în expresii savante, pe atât de inert rămâne sufletul celui care se exprimă, pe atât de depersonalizat mesajul, pe atât de steril impactul. Psihologul e deprins să vorbească simplu, adeseori popular, aşa încât din analiza strictă a vorbirii lui să nu reiasă nicidecum că e psiholog, ci om de rând. Cum dealtfel şi este.

*
Pe de altă parte, atunci când un om cu oarece cunoştinţe şi experienţă prezintă simplu un conţinut specific domeniului său, asta înseamnă mai întâi că el organizează altfel decât nespecialistul simplele cuvinte, că el lansează anumite mesaje doar de cei din domeniu stăpânite, că el invită la reîmpropătarea sensului banal al termenilor, că nu e chiar Gică de la sculărie, în ciuda faptului că vorbeşte într-o manieră comună.
Dar dacă aştepţi extraordinarul şi spectaculosul, dacă vrei sclipiri retorice şi efecte de stil, dacă preferi sclipiciul iar nu miezul - atunci da, trebuie că te-am dezamăgit.

*
În ce anume constă comportamentul meu bizar prin care discreditez domeniul psi?
Ce este bizar în:
a) expunerea succintă a câtorva cunoştinţe despre depresie, ca reacţie la unele afirmaţii confuze şi uneori chiar false pe care le-am întâlnit în postările colegilor? Am oferit un link, am încercat câteva delimitări, am precizat câţiva factori ai depresiei etc. Găseşti că am avut un comportament bizar?

b) prezentarea doctorului Avdeev şi a câtorva precizări în legătură cu depresia, cu rolul cunoştinţelor de psihologie şi psihiatrie, cu folosul acestor cunoştinţe în lucrarea pastorală, cu unele probleme de diagnostic diferenţial în privinţa depresiei?

c) faptul că am semnalat o afirmaţie păguboasă, părtinitoare şi jignitoare, care face rău nu doar imaginii psihologilor dar şi imaginii preotului, precum şi cunoştinţelor publicului larg despre psihologie şi psihiatrie? Oare nu ţine de datoria mea elementară să intervin cu lămuriri atunci când un necunoscător se arată totodată răuvoitor, arogant şi dispreţuitor?
Ai fi vrut să alimentez falsa dispută dintre unii preoţi şi psihologi/psihiatri? În folosul cui ar fi aceasta?

Sunt dezamăgit de modul cum ai pus problema pe topicul ăsta. Constat nu doar că te comporţi agresiv faţă de mine (fie, poate că ai motive, îmi pare rău) dar şi că manifeşti o anumită interpretativitate care mă pune pe gânduri...
Ai grijă de tine, Mihai, că nu a seninătate aduce scrisul tău.

Doamne ajută!