Ispite/Incercari inaintea rugaciunii

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Imi pare rau ca tu crezi aceste lucruri complet eronate. Trebuie sa vezi care e invatatura ortodoxa si ce spun toti sfintii (pentru ca nu stiu un sfant sa spun altceva), si nu ce afirma cei din alte culte, pentru ca aceste invataturi sunt din protestantismul liberal. Ceea ce ai scris este invatatura ecumenista (data de protestantismul liberal), aproape in fiecare cuvant pe care l-ai scris. Din cate imi amintesc am mai discutat de cateva ori si ti-am mai spus care ceva despre acest subiect.
Eu am scris sute de mesaje pe tema asta, dar nu cred ca ai participat la aceste discutii, daca imi dai voie o sa iti scriu cate ceva.
Invatatura ortodoxa spune ca pentru mantuire e nevoie de harul din Sfintele Taine, deci de Biserica, protestantismul (de unde isi ia invataturile ecumenismul) spune ca nu e nevoie decat de credinta. Ecumenismul a reinviat vechile erezii. De exemplu Pelagius spunea ca nu e nevoie de har pentru mantuire, ci doar de fapte. Observi ca, fara sa stii, afirmi ceea ce zicea Pelagius.
Pe site-ul Patriarhiei era catehismul ortodox, in care scria: "Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca."
Deci Botezul, prin care se prmeste harul, este inceputul mantuirii.
Asadar stim care e invatatura revelata.
Lacasurile se refera la faptul ca cei ce se vor mantui nu vor avea toti aceeasi slava, in functie de ceea ce au facut pe Pamant.
Atentie, ca o invatatura gresita poate duce la pierderea mantuirii.

Nu cred ca putem vorbi de "invatatura gresita"... Invatatura e buna, fara indoiala! Interpretarile noastre sunt... asa cum sunt.
Nu-mi doresc polemica si as vrea sa se inteleaga exact faptul ca eu nu sustin altceva decat ortodoxia cea curata. Dar... asta e sansa noastra, a celor nascuti asa, intr-o lume predominant ortodoxa, deci cu sanse infinit mai mari spre mantuire, dar cu riscuri infinit mai mari de a aluneca in inselare. Eu vorbesc de cei ce nu se nasc intr-o astfel de lume, ci sunt izolati. Ei pot fi aproape desavarsiti in credinta lor, fiind oricand gata de sacrificiul suprem. Repet, desi risc sa enervez sufletele "acre", trebuie sa fim foarte dur adanciti in dogmatica sa credem ca acele suflete nu castiga iubirea si mangaierea Mantuitorului Hristos. Nu cei ce se dezic constient de ceea ce stiu ca e de la Dumnezeu (vezi Sfanta Lumina, care transmite clar, pe de o parte voia lui Dumnezeu, iar pe de alta, carei Biserici apartine harul).
Sfanta Impartasanie? Cred ca este de departe cel mai mare dintre privilegiile unui muritor, atunci cand este luata cu vrednicie. Si totusi, multi au murit prin puscarii, fara a se fi putut impartasi ani la rand, nici macar in ceasul mortii. Prin mila si voia lui Dumnezeu, au ajuns cu sfinte moaste. Si-atunci... mai ramane botezul. Pentru cei "alesi", are Dumnezu grija si de acest aspect, fiindca El nu se contrazice niciodata, ci noi nu cunoastem tainele Lui fiindca suntem limitati in informatie, sau o evitam voit, sau o citim trunchiat, sau o interpretam subiectiv!... Sa avem mila de toti cei ce nu au sansele ortodocsilor, nu fiindca le evita constient, ci traiesc intr-o lume in care noi am fi fost iremediabil pierduti daca ne-am fi nascut acolo! Nici aici nu prea stim finalul, desi parem a fi foarte siguri pe "dogme".
Privesc aici in jurul meu si aproape ca nu exista om care sa nu aiba un tatuaj expus. Daca le vorbesti de biserica, desi esti tolerat, devii dintr-o data "ciudat"! Cat despre cei care mai calca inca intr-o biserica, duminica, sunt extrem, extrem de putini, in timp ce bisericile (fost anglicane) devenite peste noapte lacasuri ortodoxe, sunt in fiecare duminica pline de credinciosi si mai ales de multe zeci de copii care se impartasesc duminica de duminica. E o imagine trista pentru starea lor spirituala, si o bucurie sufleteasca pentru renasterea noastra din cenusa! Nu e mandrie, ci o mangaiere, atat!
Multe ar fi de spus, dar... cred ca este un subiect foarte delicat, iar noi riscam sa ne smintim intre noi, numai fiindca viata ne-a fost altfel oranduita, iar percepria este putin diferita. Nu vreau sa ma justific, iar pilda de care vorbeam nu am auzit-o la protestanti sau nu-stiu-unde in alta biserica ci in cadrul bisericii noastre ortodoxe, la doi preoti diferiti, in perioade diferite. Sa fi fost si ei rataciti? Eu tot cred ca faceau aluzie la pericolul de a cadea in mandria ortodoxa, si smerenia totala a celui care nu a sperat o clipa ca va avea sansa sa cineze la Masa Stapanului. E dureros sa vrem sa ne mantuim... doar noi. Ma tem ca vom fi opriti din mers!