Contradictii in Sfanta Scriptura?

[catalin2]

O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie.

Aceeasi problema cu schimbarea din ultimul timp, pe care parintele o foloseste la orice. Acesta e un curent foarte gresit, aparut la teologii postpatristici (adica ecumenisti, pe scurt).

În prealabil postat de dobrin7m

Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil

Deci aceeasi greseala, ar fi ceva recomandabil Cununia, dar daca nu merge si fara. Incredibil ca un preot, monah, sa spun asa ceva. Vad ca in anii de acum si-a schimbat opinia spre bine.

În prealabil postat de dobrin7m

Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective.

Eu cred ca aici e vorba de altceva (am observat ca parintele are obiceiul sa dea alt inteles citatelor folosite). E vorba de iconomie, asa cum botezul nu se mai repeta la cei ce vin la ortodoxie, desi nu e valabil inainte sa vina. Si cei care sunt casatoriti si vin in Biserica se considera ca au deja casatorie, probabil nici nu li s emai face slujba, din iconomie. In Rusia sunt multi oameni care nu au avut biserica, din cauza regimului comunist, altfel stau lucrurile la noi.

În prealabil postat de dobrin7m

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.

Am mentionat in mesajul precedent, e ceva total diferit daca sotii nu mai au relatii trupesti. Nu casatoria e problema, ci relatiile trupesti. Daca doi parteneri stau impreuna necasatoriti dar nu au relatii trupesti nu inseamna niciodata ca ar trai in desfranare.

[dobrin7m]

Par Petru spune asa:
"Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act. "

Aceasta este fraza completa care este cat se poate de corecta si adevarata.
Astazi multi ortodocsi cu numele se cununa in virtutea unei traditii dar habar nu au de importanta momentului, efectiv nefiind constienti de asumarile pe care trebuie sa si le ia in urma acestei taine. De aceea curvarii dupa casatorie, de aceea neintelegeri, de aceea minciuna, ura si egoism in multe familii asa zis ortodoxe.

reamintesc ca , cu toata Taina cununiei savarsita de preot intre doi ortodocsi, daca cei doi s-au dus ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna, sau neiubire , indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a da nastere de prunci (aranjamente materiale, etc) atunci Dumnezeu nu cred ca va binecuvanta o astfel de casatorie. Aceasta taina a cununiei nu se concretizeaza cu harul pe care noua familie ar trebui sa il primeasca in urma Tainei cununiei.
Iar acest fapt este confirmat de multitudinea de divorturi, de multitudinea de casnicii esuate in diverse compromisuri care mai de care mai pacatoase.
E usor sa aruncam cu noroi (facandu-i curvari) in oamenii care incearca sa traiasca crestineste si care poarta o cruce grea avand ca sot sau sotie un ateu sau o persoana de alta confesiune. Aceasta este iubirea de semeni pe care vrem sa o aratam oamenilor? Si asa am ajuns sa aplicam canoanele ca pe niste sabloane ca la examenul pentru permis?
Esti cununat in Biserica? da, atunci nu esti curvar.
Nu esti cununat? atunci esti curvar.
Ei bine, daca Dumnezeu, in mare mila si dreptatea Sa, tine cont de toate conjuncturile si situatiile prin care trece un om in viata sa atunci cand il judeca, noi de ce nu am face acelasi lucru cand catalogam oamenii? Dar oare nu ar fi mai bine sa nu mai catalogam noi pe nimeni ? nu ar fi mai intelept asa?

În prealabil postat de dobrin7m

reamintesc ca , cu toata Taina cununiei savarsita de preot intre doi ortodocsi, daca cei doi s-au dus ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna, sau neiubire , indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a da nastere de prunci (aranjamente materiale, etc) atunci Dumnezeu nu cred ca va binecuvanta o astfel de casatorie. Aceasta taina a cununiei nu se concretizeaza cu harul pe care noua familie ar trebui sa il primeasca in urma Tainei cununiei.
Iar acest fapt este confirmat de multitudinea de divorturi, de multitudinea de casnicii esuate in diverse compromisuri care mai de care mai pacatoase.

Doar aici am inca nelamuriri. Adica Dumnezeu, daca cei doi ajung ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna sau neiubire sau indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a naste prunci.. nu da harul? Acea casatorie e tinuta doar de hartia de la primarie si nu e pacat sa divortezi?

V-am remarcat din postarile anterioare iar acum vreau doar o confirmare ca am inteles bine ce ati spus.

[DragosP]

Eu zic că ai înţeles bine, după cum, pe de altă parte, dacă tot nu crezi în Dumnezeu, nu e curvie dacă trăieşti necununat în faţa Lui.

Cam asta reiese.

[CristianR]

În prealabil postat de crinrin

Doar aici am inca nelamuriri. Adica Dumnezeu, daca cei doi ajung ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna sau neiubire sau indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a naste prunci.. nu da harul? Acea casatorie e tinuta doar de hartia de la primarie si nu e pacat sa divortezi?

Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este primit. Doi creștini care se căsătoresc se unesc în și prin Hristos, prin viața de credință pe care și-o asumă împreună. Slujba cununiei, care a ajuns în timp la forma pe care o cunoaștem astăzi, înseamnă o asumare în Biserică a căsătoriei, un legământ public și o mărturisire de credință.
Taina, însă, ține de conlucrarea mirilor cu harul care li se dă. Fără participarea ta, fără dorința ta de a spori în unirea cu Hristos și cu soțul tău, de a-l cunoaște prin Hristos pe cel de lângă tine și de a crește duhovnicește în timp, prin prilejurile pe care viața ți le oferă, căsătoria nu este taină.

Niciuna din Tainele Bisericii nu operează magic, din afara noastră, adăugând un har peste noi indiferent de participarea noastră. În toate suntem chemați să ne întâlnim cu Hristos și să-L cunoaștem conștient și asumat.

Ca o completare la articolului părintelui Pruteanu, de data asta cu referire chiar la Taina Nunții, nu la ritualul Cununiei, iată ce spune părintele Stăniloae: Taina Căsătoriei.

Revenind la întrebare: Harul celor în situația de mai sus este refuzat de către ei, prin atitudinea și starea lor sufletească. Este ca și cum s-ar uni doi oameni morți duhovnicește. Ei pot ieși din starea asta nu divorțând, ci, din moment ce s-au unit doar trupește, să se unească și sufletește și prin credința în Hristos. Ai putea spune că dacă rămân la această stare, divorțul este păcat în aceeași măsură în care este lipsa iubirii dintre ei.

În prealabil postat de CristianR

Revenind la întrebare: Harul celor în situația de mai sus este refuzat de către ei, prin atitudinea și starea lor sufletească. Este ca și cum s-ar uni doi oameni morți duhovnicește. Ei pot ieși din starea asta nu divorțând, ci, din moment ce s-au unit doar trupește, să se unească și sufletește și prin credința în Hristos. Ai putea spune că dacă rămân la această stare, divorțul este păcat în aceeași măsură în care este lipsa iubirii dintre ei.

Da, aveti perfecta dreptate!
Si tu ai spus acelasi lucru ca dobrin7m, doar cu alte cuvinte. Multumesc.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta este fraza completa care este cat se poate de corecta si adevarata.
Astazi multi ortodocsi cu numele se cununa in virtutea unei traditii dar habar nu au de importanta momentului, efectiv nefiind constienti de asumarile pe care trebuie sa si le ia in urma acestei taine. De aceea curvarii dupa casatorie, de aceea neintelegeri, de aceea minciuna, ura si egoism in multe familii asa zis ortodoxe.

E adevarat ca Sfintele Taine nu ar trebui administrate oricui, ca pana si ateii se casatoresc la Biserica.
Dar nu despre asta era vorba, ci ca Parintele considera ca nu e mare diferenta daca cineva e casatorit doar la sfat, nu si la Biserica. Si nu se referea doar la situatiile speciale din Rusia, ci la toti, inclusiv de alte religii.
Dar eu am amintit doar aceasta inadvertenta, dar in alt mesaj era un articol in care spunea ca majoritatea vietilor sfintilor sunt false hagiografii. Cum poti sa spui asa ceva, nici macar un simplu credincios nu spune asa ceva.
Nu doar astea, la articolul despre impartasirea deasa spune ca nu trebuie sa ne spovedim inainte de Impartasanie, e de ajuns si o spovedanie la o luna si te poti impartasi in fiecare duminca. Ce sa mai zici?

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

E adevarat ca Sfintele Taine nu ar trebui administrate oricui, ca pana si ateii se casatoresc la Biserica.
Dar nu despre asta era vorba, ci ca Parintele considera ca nu e mare diferenta daca cineva e casatorit doar la sfat, nu si la Biserica. Si nu se referea doar la situatiile speciale din Rusia, ci la toti, inclusiv de alte religii.
Dar eu am amintit doar aceasta inadvertenta, dar in alt mesaj era un articol in care spunea ca majoritatea vietilor sfintilor sunt false hagiografii. Cum poti sa spui asa ceva, nici macar un simplu credincios nu spune asa ceva.
Nu doar astea, la articolul despre impartasirea deasa spune ca nu trebuie sa ne spovedim inainte de Impartasanie, e de ajuns si o spovedanie la o luna si te poti impartasi in fiecare duminca. Ce sa mai zici?

Catalin, nu stiu daca noi suntem indreptatiti sa credem ca stim foarte bine ce considera Parintele. Cred ca trebuie sa recunoastem ca tot ceea ce noi credem despre altcineva este mult infuentat de propriile noastre porniri, inclinatii si cunostiinte (mai multe sau mai putine, mai duhovnicesti sau mai putin duhovnicesti) de aceea exista pareri diferite despre un acelasi lucru. Tot ce pot sa spun este ca noi , sub nici o forma, nu vom putea sa ne punem pe acelasi picior de egalitate cu Parintele, nici in domeniul liturgic , nici in domeniul dogmatic. Macar si pentru aceasta nu ar trebui sa rastalmacim noi cuvintele dansului dandu-le intelesul pe care noi il dorim sau il intelegem.

Articolul despre Vietile Sfintilor, vine si din experienta dansului ca si duhovnic , fara sa mai amintesc de studiile sale.
Si eu, cand am inceput sa citesc Vietile Sfintilor, am avut ca piatra de poticnire tocmai o anume intamplare gasita identica la cel putin trei sfinti. Imi amintesc ca am fost extrem de nedumerita.
Sf Macarie Egipteanul, a fost condamnat de satenii unui sat cum ca ar fi abuzat o fata lasand-o insarcinata. Fata respectiva, a dat vina pe sfant ca sa ascunda greseala facuta. Sfantul a muncit si a intretinut fata pana a sosit sorocul sa nasca. Si atunci fata nu a putut naste fiind la un pas de moarte, pana ce nu a recunoscut minciuna si nu a venit sfantul sa o ierte.
Ei, aceasta intamplare este gasita la mai multi sfinti si nedumerirea mea de atunci a fost cum anume se poate aceasta in mod identic? eu nu mai am nedumeriri in acest sens acum, dar un incepator se poate sminti.
Un lucru este sigur, tocmai aceste lucruri sunt speculate de catre cei de alte credinte, sau de catre heterodocsi, smintind astfel multi dintre crestinii nostri buni. vremurile se schimba, astazi crestinii se confrunta cu situatii mult mai complexe, mai ales in interactiunea cu heterodocsii. E nevoie de multe cunostiinte chiar si in sanul familiei, unde apar discutii teologice aprinse, si intrebari care uneori raman fara raspuns.

Vietile Sfintilor trebuiesc citite ca atare, sa fie luate drept pilda, sa ne ajute sa sporim in credinta. Insa acest indemn este greu de urmat asa simplu , de catre un om care are multe intrebari fara raspuns si care se mai afla si la inceput de drum.
In practica, oamenii nu ajung sa traiasca crestineste din diverse motive. Unul are o problema cu botezul, altul cu pacatele ortodocsilor, altul cu preotii, altul cu istoria, altul cu icoana sau cu moastele si poate altul chiar cu situatii neintelese din Vietile Sfintilor.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Articolul despre Vietile Sfintilor, vine si din experienta dansului ca si duhovnic , fara sa mai amintesc de studiile sale.
Si eu, cand am inceput sa citesc Vietile Sfintilor, am avut ca piatra de poticnire tocmai o anume intamplare gasita identica la cel putin trei sfinti. Imi amintesc ca am fost extrem de nedumerita.

Eu nu am avut astfel de nedumeriri cand am citit o parte din vietile sfintilor. Pentru ca daca un sfant s-a nascut in Egipt nu inseamna ca daca alt sfant s-a nascut tot acolo inseamna ca sunt false vietile lor. Mai mult, parintele spune ca o buna parte a vietilor sfintilor sunt false, desi mai jos recunoaste ca nu e tocmai expert. Aceasta se inscrie in parerea repetata tot timpul ca in ultimele secole aproape totul s-a stricat in Biserica si sfintii nu au fost in stare sa observe asta pana acum.
O sa dau doar un exemplu, aratand ca e complet fals ce spune parintele, nu vietile sfintilor. Se intreaba parintele de unde se stiu acele detalii din vietile sfintilor, ca n-a stat cineva sa le consemneze. Ba da, acestea au fost relatate de martorii prezenti acolo. De exemplu sfintii descoperiti in Dobrogea. Exista viata lor, iar la descoperirea sfintelor moaste s-a observat ca semnele de pe trupuri corespundeau exact cu ceea se relata in viata lor, chinurile din timpul martiriului.

În prealabil postat de dobrin7m

Tot ce pot sa spun este ca noi , sub nici o forma, nu vom putea sa ne punem pe acelasi picior de egalitate cu Parintele, nici in domeniul liturgic , nici in domeniul dogmatic. Macar si pentru aceasta nu ar trebui sa rastalmacim noi cuvintele dansului dandu-le intelesul pe care noi il dorim sau il intelegem.

Nimeni nu mai afirma ce spune parintele din Portugalia, e singurul. Deci e normal ca nu sunt de acord. Ce preot nu-l spovedeste pe cel ce se impartaseste daca s-a spovedit acum o luna? Nu-i asa ca e practica luata de la catolici? Iar Portugalia e tara majoritar catolica, oare de unde s-a inspirat parintele?

[dobrin7m]

Ei, ei, repede acuzi un om pe care nici macar nu il cunosti.
Dar in fine, fiecare cu indoielile, intrebarile, suspiciunile si judecatile sale.

In incheiere, iata un copil orb si autist , care atunci cand s-a nascut a avut doar 800 grame, cu o voce dumnezeiasca care din pacate nu e ortodox. Dar inima imi spune ca acest copil va fi mantuit mai repede decat multi dintre noi ortodocsii.

https://www.youtube.com/watch?v=-F_W_zl61bI

https://www.youtube.com/watch?v=eh3SMUxh47E

Domnul sa ne aiba in paza Sa!