![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Ispitele - spam mental
A lucra in gradina Domnului, in esenta, inseamna transformarea circumstantelor/evenimentelor de zi cu zi in virtute. Orice eveniment este potrivit pentru a fi transformat in virtute. De aceea, nu conteaza unde lucram pentru Domnul, fie in mijlocul oamenilor, familie, manastire, pustie... indiferent unde ne aflam, indiferent ce facem, fie zi, fie noapte. Orice eveniment este transformabil - poate fi utilizat drept combustibil pentru alimentarea virtutii, fie ca este pozitiv, fie ca este negativ - fie ca este generat din exterior (stimuli externi), fie ca este generat din interior (stari interioare, ganduri). Definitie: ispitele sunt evenimente care starnesc felurite patimi. Ispitele sunt importante - pentru ca ne arata de ce suferim, iar adoptarea unei reactii adecvate ne vindeca de patima si incep sa lucreze in sens pozitiv, fortificand din ce in ce mai mult virtutea. Este ca si cum otrava este transformata in abrozie si nectar - licoare datatoare de viata vesnica. De aceea se spune "Ridica Doamne ispitele si nu se mai mantuie nimeni". Ispitele sunt promisiuni inselatoare. Ispitele ne forteaza sa ne exersam, sa ne dezvoltam inteligenta. Promit ca ofera un anumit beneficiu, cand de fapt, daca le ascultam indemnul, produc numai suferinta. Ispitele sunt ca niste mesaje spam care ajung in casuta postala a mintii. Sunt ceva de genul "Esti fericitul castigator al unui premiu de un milion de dolari. Tot ce trebuie sa faci este sa ne furnizezi nr. contului tau bancar pentru a-ti vira banii." Orice cadere in ispita are doua faze: 1. aparitia mesajului ispititor in casuta mintii 2. incuviintarea Daca recunoastem inselatoria nu dam click. Asa ca pe masura ce ispita apare devenim din ce in ce mai determinati sa nu o mai urmam. Si in loc sa hranim pacatul, invioram virtutea. In acest fel, ispitele devin circumstante favorabile pentru practicarea virtutii. adaptare la postarea: Dealing with mental spam
__________________
Last edited by florin.oltean75; 13.12.2014 at 19:43:56. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Esti Shugdenit ?
Astept o clarificare. Last edited by Ekajati; 18.12.2014 at 21:28:06. |
|
#3
|
||||
|
||||
|
__________________
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Cred ca dupa toti anii astia esti dator acestor oameni de aici cu o explicatie pe care probabil ai ales sa o amani.
Cum de nu esti shugdenit cand urmezi invataturile celui care este atat de controversat? Te incurajez sa spui adevarul. |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Citat:
Ideile expuse sunt din surse budiste cu autoritate (Nagarjuna, Atisha, Shantideva, Padmasambhava...). Personal, explicatiile si comentariile furnizate de NKT - New Kadampa Tradition - mi s-au parut pertinente, valide. Invataturile NKT nu au fost furnizate de Shugden, considerat budeitatea Protectoare a acestei ramuri budiste (aspectul controversat), ci sunt rezultatul efortului de interpretare al fondatorului acestei ramuri - Kelsang Gyatso. Nu sunt adept al cultului Shugden pentru ca nu imi bazez practica pe aceasta expresie iconografica budista. Deci nu sunt "shugdenit", ca sa folosesc acest argou cu conotatie defaimatoare. Extinderea unei polemici budiste pe un site ortodox este similar cu o polemica intre culte crestine pe un forum budist. Funny. Desi problematica celor doua religii pare complet paralela, fara relatie, in esenta, nevralgia identitatii este atotprezenta, oriunde ai privi. Aceasta polemica, in opinia mea are doua fatete simultan valide - este productiva si non-productiva in acelasi timp - de neinteles si totusi plina de sens. Insa, de ce intrebarea insinueaza ca am fost nesincer? Nu ca am ceva de aparat personal...
__________________
Last edited by florin.oltean75; 19.12.2014 at 01:13:11. |
|
#6
|
||||
|
||||
|
Lepadarea de sine
Crestinismul nu ofera o explicatie directa a lepadarii de sine. Abordarile din scrierile patristice sunt indirecte, explicatia lepadarii de sine este sistematic deviata catre alte forme de virtute cum ar fi ascultarea/supusenia, tacerea, nevointa, blandetea, dragostea, milostenia Golirea de sine (pentru a fi sarac in duh ) este un subiect delicat al ascezei crestine. Desi in lepadarea de sine poate fi intuita o virtute aparte, distincta de cele enumerate mai sus â aceasta nu este rationata direct in scrierile patristice. Este preferata o abordare laterala, prin intermediari sau virtuti agent. Si totusi, exista o explicatie directa a lepadarii de sine? --------------------------------- Eul este o intelegere a mintii care apare in stransa dependenta cu perceptia trupului si simtirilor acestuia, care ne insoteste toata viata, clipa de clipa. Intelesul Eu se manifesta tot timpul in minte, insa cu mai mare intensitate atunci cand percepem o anumita forma de pericol. Intelesul Eu, la noi cei patimasi, este bivalent: (1)intelesul Eu apare ca rezultat al perceptiei trupului sau unei anumite trairi (stimul suport) dar, simultan (2) acest Eu este perceput si ca o entitate independenta de corp, minte sau simtire, ca un patron care poseda corpul si mintea. Acest Eu perceput a fi independent, autonom, posesor - este Eul fals â este sinele care trebuie lepadat, crucificat. Natura Eului care ne apare in minte secunda de secunda nu este independenta sa, ci dependenta sa de o baza de imputare â trupul / trairile launtrice. In subsidiar, Eul nu are soliditatea unei autonomii pe care i-o atribuim reflex in mod eronat. Eul pe care-l simtim atat de viu este pur si simplu un inteles efect al perceptiei trupului si mintii. In afara de aceasta imputare cognitiva nu are nicio alta substantialitate existentiala. Dincolo de aceasta simpla imputare, pentru ca nu este ceva identificabil - se poate spune ca este o nemarginire indefinibila, inefabila pentru ca nu exista nicio referinta, un adanc abisal, intuneric supraluminos, o libertate absoluta, usurare, liniste deplina â fara prihanire, nicio atingere, fara flux temporal. Eul de zi cu zi ne apare foarte pregnant in minte ca fiind o entitate independenta, un posesor, un patron instalat in propriile lui agregate minte-trup, pe care le manevreaza dupa poftele lui. Acest Eu independent este un fals, este matricea tuturor relelor, maica tuturor suferintelor - pentru ca nu exista niciun pacat care sa nu fie hranit de acest Eu patron. Reteaza Eul patron si toate pacatele se usuca imediat. Taie capul faraonului iar poporul lui Israel va intra in Tara Fagaduintei. Din fericire, Eul patron poate fi demascat cu usurinta prin rationamente corecte, iar prin contemplatie profunda, persistenta, in cele din urma exorcizat. -------------- Eul patron este ca un mar (din pomul cunoasterii binelui si raului). Miezul fructului este eul patron innascut, cu care intram in aceasta existenta. Il avem in mod automat in fluxul cognitiei. Pulpa fructului este eul patron umflat/hranit de activitatea intelectuala. Acest eu patron vrea in mod natural sa posede. Isi extinde reflex aria de posesiune dincolo de propriile agregate catre fenomene pe care le simte ca fiind in exteriorul lui. Copiii ni se par mai inocenti decat adultii pentru ca acest eu patron nu a devenit inca supraponderal - ingrasat de o activitate intelectuala canalizata si focalizata in logica apucarii. Este mai usor pentru o camila sa intre prin urechile acului decat un bogat in Imparatia Cerurilor. Bogatia nu este exact bogatia pe care o avem in momentul de fata ci crisparea cu care eul patron apuca fenomenele adiacente. Cel ce poate da toata bogatia pe care o are ca pe nimic este cu adevarat un sarac fericit, usor, usor in duh. Cel ce nu poate da nimic este obez, greu in duh, eul patron il striveste cu greutatea lui. --------- Cum poate fi demascata falsitatea existentiala a eului posesor? ------------ Sa luam de exemplu propozitia pe care o utilizam cu mare frecventa: Eu mananc - o formulare elaborata de intelect. Sa evaluam validitatea acestei afirmatii prin interogatii analitice succesive: Oare Eul poate manca? Sau mananca trupul? Sau oare Eul mananca inlauntrul trupului? Unde este acest Eu care mananca? Ce este acest Eu mancator? Ce se intampla de fapt cu mancarea? Este asimilata de Eu sau de Trup? Hrana intra in trup sau intra in Eu? De ce afirm ca Eu mananc, si nu afirm ca trupul mananca? Eul poate fi identificat cu o anumita parte a trupului? Cu limba? cu stomacul? cu capul? Daca nu este identic cu nicio parte a trupului, nu se regaseste in nicio parte a trupului, atunci nu este identic nici cu trupul. Iar daca Eul nu este trupul cum poate sa manance? Concluzie: Acest Eu mancator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului. De exemplu o alta elaborare conceptuala. Eu merg. Poate Eul sa mearga? Sau merge trupul? Are Eul picioare proprii? De ce afirm ca Eul merge si nu trupul. Ce este acest Eu care substituie/uzurpa actiunea trupului? Concluzie: Acest Eu mergator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului. --------------------------- Intelegand in profunzime ca Eul patron nu este decat o forma de imputare cognitiva, nimic mai mult - Sinele este Lepadat.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 20.12.2014 at 01:25:39. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
In budhism , indfiferent de scoala sau abordare nu se vorbeste de fiinta , ea fiind o extrema conceptuala pe care tu , desi citezi din Nagarjuna , nu o intelegi.Din pacate incercarile tale de a indulci diferentele doctrinare dintre abordarea ortodoxa si budism conduc la erori si aberatii , acestea in special fiind cauzate de o cunoastere insuficienta.
Este ironica si nefericita in acelasi timp, atitudinea naiva relaxata pe care o proiectezi cu privire la severitatea invecinarii tale cu cultul Dolgyal, invecinare care nu o poti nega atata vreme cat majoritatea punctelor tale de vedere alegi sa le sustii in exclusivitate prin citate din Kelsang G. sustinator si proponent inveterat al lui D. |
|
|