Am nevoie de un sfat

În prealabil postat de catalin2

E excelent ca ai dat link-ul acesta, lamureste tot, practic s-a incheiat disuctia. Am aflat lucruri pe care nu le stiam sau le stiam din neadevarurile spuse de Par. Pruteanu si altii. Ce aflam acolo:
1. Spovedirea se practica si in primele secole inainte de impartasire, nu cum spuneau unii.

Pr. Pruteanu chiar a amintit în lucrarea sa de spovedania publică practicată de creştinii primelor veacuri. Dacă citeai cartea pr. Pruteanu nu mai faceai fairmaţii nefondate.

În prealabil postat de catalin2

2. Cum banuiam, povestea cu impartasirea fara spovedire e luata de la teologi afectati si de unele idei moderniste. Aici chiar autorul critica exagerarile teologului Alexander Schmemann. Acesti teologi avea si o conceptie baata pe intoarcerea la origini (de fapt mitul protestant), de aici s-a inspirat si Par. Pruteanu.

Ai citit alt articol? Cum de face că numai tu ai înţeles altceva?
Citeşte cu atenţie concluzia mesajului:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=103

În prealabil postat de catalin2

3. ....(pe noi n-ar trebui sa ne intereseze ce spun diversi teologi, ci Biserica).

Şi ce spune Biserica? Ştii? Ai adus vreun argument? Are sens să-ţi postez canoane care afurisesc penitentul care participă la Sf. Liturghie fără a se împărtăşi (excepţie se face doar în cazul în care a fost oprit de la împărtăşire)? Îmi aduci şi mie un canon care demonstrează ceea ce susţii? Nu veni cu idei de genul că sunt multe lucruri care nu sunt prinse în coanoane. Nu cred că Sfinţii Părinţi ar fi omis un lucru atât de important, practic esenţa.

În prealabil postat de catalin2

Dezvoltand subiectul, autorul citeaza din Didahia care era practica inainte de sec. IV: "„Când vă adunaţi în duminica Domnului frângeţi pâinea şi mulţumiţi după ce mai întâi v-aţi mărturisit greşelile pentru ca jertfa voastră să fie curată. …" „În Biserică mărturiseşte-ţi păcatele tale şi nu te duce la rugăciune cu conştiinţa rea.”
Asadar, chiar de la inceput crestinii isi marturiseau pacatele inainte de a se impartasi.

Sfântul Nicolae Cabasila în Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică Trupul tainic al Său, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n-au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).

Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă punând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această Pâine când n-ai greşit de moarte!

În prealabil postat de catalin2

Asadar, chiar de la inceput crestinii isi marturiseau pacatele inainte de a se impartasi.
Numai ca atunci era o spovedanie in Biserica, nu neaparat doar cu preotul.

Bravo! Şi ce presupune aceasta? Nu starea de pocăinţă? Şi cum se face că se împărtăşeau şi fără a fi spovediţi de preot? Oare conştientizezi ceea ce ai scris? Ai ajuns la starea de pocăinţă pe care ar trebui să o conştientizeze orice creştin, dar mai ales înainte de a se împărtăşi.