Am nevoie de un sfat

În prealabil postat de catalin2

Cum spune si Schmemann si toti cei ce spun de impartasirea fara spovedire, in secolul IV s-a trecut la spovedania particulara si spovedire inainte de impartasire. Deci oricum la sinoadele ecumenice era deja aceasta practica.

Concrect, ai vreun canon în acest sens de obligativitate a spovedaniei înainte de împărtăşanie? Nu veni cu argumente de genul că multe practici din Biserică nu au fost prinse în canoane. Nu cred că un lucru atât de important a ptut fi omis.

În prealabil postat de catalin2

Pentru cei ce n-au inteles ca Biserica e Sfanta, nu a gresit ceva 1600 de ani ca sa se revina la acea practica. Asta e o conceptie protestanta, adusa de ecumenism.

Practica asta a existat şi există. Ţi-am dat atâtea exemple vii pe care le refuzi să le vezi.

În prealabil postat de catalin2

Am mai discutat despre eroarea facuta de un alt teolog, Losky, in privinta icoanelor, tot o concluzie gresita. Culmea e ca se mai iau si preoti dupa greselile unor teologi, de curand la biserica unde am fost preotul a vorbit despre icoane si presupusa necanonicitate e pictarii Sfintei Treimi. Si cand ma uit in biserica vad ca pe pereti erau 9 icoane (ca le-am numarat) in care era pictat Dumnezeu Tatal. Tare amuzant.

Faptul că există icoane cu influenţă catolică în Biserică, asta nu înseamnă că nu sunt eretice. În zadar Mihailc şi eu ţi-am adus argumente, le-ai făcut praf cu interpretările tale. Dacă nici preotul nu a reuşit să-ţi scoată cuiele din cap e clar că eu nu am nici o şansă.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Concrect, ai vreun canon în acest sens de obligativitate a spovedaniei înainte de împărtăşanie? Nu veni cu argumente de genul că multe practici din Biserică nu au fost prinse în canoane. Nu cred că un lucru atât de important a ptut fi omis.

Ti-am mai scris despre argumentul acesta fals. Canoanele sunt in primul rand legi Bisericesti. De exemplu nu exista canoane despre cum se face Sfanta Liturghie, despre spovedanie, etc.
Dar am chiar marturia celui pe care il citezi, Par. Pruteanu. Acesta admite ca in Didahia scrie ca inainte de impartasire credinciosul trebuie sa se curateasca de pacate. Iar curatia de pacate se face prin Spovedanie (nu prin Impartasanie, cum spune parintele si cei ce au luat aceasta idee de la catolici).

În prealabil postat de ovidiu b.

Practica asta a existat şi există. Ţi-am dat atâtea exemple vii pe care le refuzi să le vezi.

Tu mi-ai spus ca unii sfinti se impartaseau fara sa se spovedeasca. Nu stiu daca e adevarat, dar nu intelegi ca aceia erau sfinti, iar ce spui tu tine de protestantism. Ei se considera toti sfinti, iar tu ai ajuns sa crezi ca esti deja sfant, asta arata de unde sunt aceste conceptii. Nu e nevoie de impartasire pentru ca esti curat, daca nu faci pacatele de moarte. Exact conceptia protestanta.

În prealabil postat de ovidiu b.

Faptul că există icoane cu influenţă catolică în Biserică, asta nu înseamnă că nu sunt eretice. În zadar Mihailc şi eu ţi-am adus argumente, le-ai făcut praf cu interpretările tale. Dacă nici preotul nu a reuşit să-ţi scoată cuiele din cap e clar că eu nu am nici o şansă.

Aici arati ca nu e bine sa vorbeasca cineva cu tine. In primul rand te faci de ras, pentru ca, desi am explicat cu lux de amanunte acolo tu tot n-ai inteles nimic, nici macar acum. Preotul nu stia, dar tu stii. Iar acolo ti-am aratat ca sursa data de tine era luata tot din protestantism, nu e ciudat ca te atrag mai mult ideile protestante decat cele ortodoxe? http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=278 Tu razi de ecumenism, in loc sa inveti ceva si sa te indrepti, pentru ca vad ca deja ai luat acel duh. Iar asta actioneaza in felul urmator, te atrag in mod intuitiv toate conceptiile ce tin de acest concept, chiar daca sunt imbracate in haine ortodoxe. Si incepi, treptat sa capeti cocneptii protestante, tu fiind convins ca sunt ortodoxe. Asa ajungi sa te contrazici tot timpul cu mine, fiind convins ca ai dreptate si nu poti gresi.
Tu nu iubesti adevarul, te contrazici doar pentur ca nu te lasa mandria sa accepti ca gresesti, adevarul nu are importanta pentru tine.
In al doilea rand eu nu ti-am scris de cuie in cap, am un oarecare respect, pentru ca nu te cunosc personal. Dar tu asa ai facut si la acel subiect si intotdeauna cand am discutat (si nu doar cu mine). De multe ori ti-am spus ca esti un user rautacios si destul de agresiv. In plus ai o mandrie mare, nu te lasa sa accepti niciodata ca gresesti si nu am vazut sa fi spus vreodata ca ai gresit ceva, desi spui o multime de lucruri gresite. Nu stiu cum un ortodox obisnuit nu vrea sa se impartaseasca fara sa se spovedeasca, dar unii ca tine, care au mari probleme chiar daca se si spovedesc se gandesc la asta. Iti fac un bine, la prima spovedanie te sfatuiesc sa ii spui toate aceseta preotului, poate nu le stie. Ii spui ca tu nu esti asa, dar cineva ti-a spus ca ai unele probleme din cele enumerate mai sus (rautate, mandrie, neiubirea adevarului), preotul sigur te va ajuta sa le reduci. Ca altfel se pare ca te indrepti spre alte carari. Par. Pruteanu mai crede si ca a trai fara Taina casatoriei nu e pacat, ca vietile sfintilr sunt false in mare proportie, ca Sf. Spiridon nu a facut minunea cu caramida, ca Sf. Nicolae nu i-a dat o palma lui Arie, etc., adica toate revizuirile acestea de la catolici si protestanti. Iar azi am citit intr-o recenzie a cartii sale ca prin unirea credintei de la rugaciunile preotului e vorba de unirea cultelor (ideea ecumenista). Sper sa nu ne contrazicem in viitor si pe aceste teme "ortodoxe".

Speri bine. Dialogul cu tine a devenit imposibil.

"Pocainta este lucrarea la care sunt chemati nu doar monahii, ci toti crestinii. Sfantul Ioan Scararul zice ca daca trece o zi, fara ca noi sa plangem, aceasta zi este pierduta pentru vesnicie. Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ceva asemanator, ca daca nu plangem in fiecare zi nu suntem vrednici sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, nici macar in ziua de Pasti. Insa, daca plangem in fiecare zi, atunci putem sa ne impartasim in fiecare zi." ( Părintele Zaharia Zaharou).

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...na-sufletului/

"Fie ca Dumnezeu să ne dea să avem mereu această zdrobire a inimii pentru a deveni fără de păcat, căci singura clipă în care omul este fără de păcat este atunci când se osândeşte pe sine. Evanghelistul Ioan spune acelasi lucru:

“Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (Ioan 1, 8-9).

Toti Sfintii spun acelasi lucru ca si Scriptura. Mi-e mila de cei care nu-i cinstesc pe Sfinti si citesc doar Sfanta Scriptura precum protestantii. Ei traiesc intr-o mare saracie duhovniceasca, pentru ca nu patrund in bogatia Imparatiei, nu devin partasi la bogatia de daruri a tuturor sfintilor.

In Biserica ne bucuram de o dubla impartasire. In primul rand ne impartasim de Trupul si Sangele lui Hristos prin care ni se daruieste viata Lui, atata timp cat si noi ii aducem ca jertfa viata noastra. Ne impartasim, de asemenea, de darurile tuturor sfintilor, pentru ca ei toti sunt prezenti in Hristos. Acolo unde se afla Hristos, acolo se afla toti sfintii si toti ingerii Lui. Daca cinstim adunarea liturgica, aducand aici toate simtamintele bune care s-au nascut din strapungerea inimii si din lacrimi, potrivit pregatirii noastre pentru Sfanta Liturghie, atunci dobandim cinstea de a deveni partasi la darurile madularelor puternice ale tuturor sfintilor, mai ales ale Preasfintei, Curatei, Preabinecuvantatei, Slavitei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria. Devenim, prin urmare, partasi la toate darurile sfintilor, atata timp cat ne aducem si noi darul inimii nostre, oricat de mic si de neinsemnat ar fi el. Daca, precum zice Evanghelistul Matei, am intrat in camara noastra si am lucrat in taina pocainta, si apoi aducem rodul acestei pocainte ca o jertfa inaintea Domnului, in adunarea liturgica, atunci ne vom invrednici si de intrarea din plin cu partasia darurilor tuturor sfintilor. Aceasta este cel de-al doilea fel de impartasire. Desigur, atat prima cat si cea de-a doua comuniune, nu sunt altceva decat partasia cu capul Trupului, cu Hristos, iar aceasta comuniune bogata se savarseste in Bsierica. Dumnezeu este o unitate bogata in Imparatia Lui, iar Imparatia Lui este Imparatia bogata a tuturor ingerilor si a sfintilor din toate veacurile." (Parintele Zaharia Zaharou)

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

"Pocainta este lucrarea la care sunt chemati nu doar monahii, ci toti crestinii. Sfantul Ioan Scararul zice ca daca trece o zi, fara ca noi sa plangem, aceasta zi este pierduta pentru vesnicie. Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ceva asemanator, ca daca nu plangem in fiecare zi nu suntem vrednici sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, nici macar in ziua de Pasti. Insa, daca plangem in fiecare zi, atunci putem sa ne impartasim in fiecare zi." ( Părintele Zaharia Zaharou).

Nu-ti dai seama, dar eu sustin acelasi lucru cu ce scrie aici, la fel si citatele date de mine. De aceea iti spuneam ca noi sustinem la baza acelasi lucru, dar tu nu observi ca cei pe care ii citezi, influentati de cartea Par. Schmemann, repeta invataturi din afara ortodoxiei (din care si-a luat si invatatura Par. Schmemann). Astfel, desconsidera Taina Spovedaniei si Impartasaniei.
Spovedania precede Impartasirea pentru ca acelui credincios ii sunt iertate pacatele si devine curat. Iar ca sa se Impartaseasca trebuie sa fie curat. Desigur, un sfant, care e despatimit, nu ar avea nevoie de spovedanie, pentru ca e deja curatit. Observam aici o conceptie din (neo)protestantism, ei se considera deja sfinti, iar spovedania nu o au.
Aceasta conceptie a impartasirii fara spovedanie inainte am vazut ca aduce ca argumente cateva date eronate. Sfintii spun ca in cazul pacatelor grave nu se poate impartasi credinciosul. Acestia au interpretat in mod gresit ca e vorba de faptul ca nu trebuie sa te spovedesti decat in cazul pacatelor grave. Dar e vorba de ceea ce e face si azi, cand credinciosul e oprit de la impartasire daca are pacate mai mari (dupa ce se spovedeste).
O alta idee gresita e ca singurul scop al Sfintei Liturghii este impartasirea. De fapt e scopul principal, dar sunt si pomenirea mortilor si viilor si, mai ales, rugaciunile in comun. Ar insemna ca alte slujbe nu au importanta, pentru ca nu se face si impartasirea.
In concluzie, pentru ca se impartasi cineva trebuei sa fie curat, iar ca sa fie curat trebuie sa se spovedeasca inainte, pentru ca preotul spune acea rugaciune prin care se iarta pacatele credinciosului, devenind astfel curat.

În prealabil postat de catalin2

O alta idee gresita e ca singurul scop al Sfintei Liturghii este impartasirea.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune foarte clar că scopul principal al Sfintei Liturgii este împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor participanţi. Nu am am afirmat că este singurul scop.

În prealabil postat de catalin2

In concluzie, pentru ca se impartasi cineva trebuei sa fie curat, iar ca sa fie curat trebuie sa se spovedeasca inainte, pentru ca preotul spune acea rugaciune prin care se iarta pacatele credinciosului, devenind astfel curat.

Sunt părinţi care după terminarea Utreniei citesc rugăciunea de iertare a păcatelor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi care, în mod normal (dacă nu sunt opriţi), urmează să se împărtăşească.

După cum ţi s-a mai spus, convingerile tale şi modul tău specific de a interpreta şi trunchia ideile fac ca dialogul cu tine să fie imposibil.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune foarte clar că scopul principal al Sfintei Liturgii este împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor participanţi. Nu am am afirmat că este singurul scop.

Scopul principal este prefacerea Sfintelor Daruri si, desigur, impartasirea cu ele. Dar Par. Pruteanu si alte link-uri sugereaza ca cine merge la Liturghie si nu se Imparatseste face un mare pacat, ca Sfanta Liturghie nu ar avea rost daca nu se Impartasesc credinciosii din biserica, etc. Adica ce spuneam eu.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sunt părinţi care după terminarea Utreniei citesc rugăciunea de iertare a păcatelor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi care, în mod normal (dacă nu sunt opriţi), urmează să se împărtăşească.

Parintele Calciu spune: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale."
La fel am putea spune ca daca i se spune Molitva dinainte de Spovedanie i se iarta pacatele. Se mai practica, foarte rar, spovedirea colectiva, pe care Parintele Calciu o numeste un simulacru de spovedanie. Dar si acolo e tot un fel de spovedanie, la sfarsit se citeste rugaciunea de dezlegare.

În prealabil postat de catalin2

Spovedania precede Impartasirea pentru ca acelui credincios ii sunt iertate pacatele si devine curat. Iar ca sa se Impartaseasca trebuie sa fie curat.

Te poţi spovedi ori de câte ori simţi nevoia fără a te împărtăşi. Te poţi împărtăşi de mai multe ori în urma unei singure spovedanii, dar numai cu binecuvântarea duhovnicului. Exemplul cel mai simplu pe care îl poţi pricepe sunt mai multe zile de sărbătoare consecutive (de ex anul acesta praznicul Învierii Domnului a fost urmat de o zi de duminică). Deci se poate. Vorbim de ortodocşi practicanţi care au o relaţie strânsă cu un duhovnic. Nu punem în discuţie pe cel care merge formal la biserică sau care este la început de drum. Clar că în acest caz teoria ta stă în picioare şi învăţătura Bisericii asta ne şi recomandă: înainte de a ne împărtăşi ne spovedim.

ps: când spun că "te poţi împărtăşi de mai multe ori" fac referire la de câteva ori (să spunem o medie de 4 ori - dacă ar fi să te spovedeşti la o lună de zile) şi nu cum ai interpretat tu.

În prealabil postat de catalin2

Desigur, un sfant, care e despatimit, nu ar avea nevoie de spovedanie, pentru ca e deja curatit. Observam aici o conceptie din (neo)protestantism, ei se considera deja sfinti, iar spovedania nu o au.

Sfinţii au ispite mult mai mari. Apoi, cu cât se apropie mai mult de Lumină, cu atât îşi văd mai bine păcatele, în concluzie, au nevoie de spovedanie.

[cristiboss56]

Vom dovedi din Scripturi și din mărturiile patristice că este necesar ca toți credincioșii și creștinii ortodocși, care nu sunt opriți de duhovnic, să se împărtășească des cu Trupul și Sângele Domnului nostru și că deasa împărtășire aduce mult folos sufletelor și trupurilor lor, iar amânarea, dimpotrivă, le aduce mare vătămare și chiar pieirea.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canoanele 8 și 9 apostolice, insistă asupra poruncii pe care o dau acestea. Aceste canoane sunt foarte aspre și foarte dure, fiindcă ele îi despart de comuniunea bisericii și îi afurisesc pe cei care merg la Sfânta Liturghie și nu stau până la sfârșit, nici nu se împărtășesc. Și alte canoane, ale Sinoadelor, poruncesc același lucru să fie adică toți pregătiți și vrednici să se împărtășească.
Când se împărtășește creștinul, ce minte își poate închipui darurile și harismele pe care le primește de la Dumnezeiasca Împărtășire? Și cum ar putea limba noastră cea slabă să le înfățișeze rând pe rând?
Celor care nu se împărtășesc des li se întâmplă toate cele potrivnice, fiindcă nu sunt pecetluiți cu Cinstitul Sânge al Domnului nostru, cum spune dumnezeiscul Grigorie Teologul.
Așadar, frații mei, dacă vom face cum ne poruncesc Sfinții Părinți și ne vom împărtăși des nu numai că vom avea ajutor și împreună-lucrător cu noi harul dumnezeisc în această viață vremelnică, ci și pe îngerii lui Dumnezeu îi vom avea ajutători și pe Însuși Stăpânul Îngerilor.
Acest Sânge stăpânesc este mântuirea sufletelor noastre, de el se bucură sufletul, cu el se împodobește, cu el se încălzește. Acest Sânge face mintea mai strălucitoare și decât focul, acest Sânge face sufletul mai frumos și decât aurul. Cei ce se împărtășesc cu acest Trup stau împreună cu îngerii și arhanghelii și cu puterile cele de sus, ca să se îmbrace cu acest veșmânt împărătesc și să aibă cu ei armele cele duhovnicești. Cei care se împărtășesc cu el Îl poartă în ei pe Însuși Împăratul.
Vezi câte harisme primești dacă te împărtășești des? Vezi cum deasa împărtășanie mintea o strălucește, cugetul îl luminează, toate puterile sufletului le curăță? Dacă vrei să-ți omori patimile trupului, vino des la sfânta Împărtășanie și te vei bucura de toate acestea!
Fără deasa împărtășanie, nu putem să ne eliberăm din patimi și să urcăm la înălțimea nepătimirii.
Și dacă nu ne împărtășim continuu (dacă ar fi cu putință chiar și în fiecare zi) cu cinstitul Trup și Sânge al Domnului, nu vom putea să scăpăm din cursele diavolului.
Mulți află singuri multe virtuți și consideră că se vor mântui numai cu împlinirea acestora, fără deasa împărtășanie, lucru care este întru totul cu neputință, fiindcă aceștia nu vor să se supună voii lui Dumnezeu să se împărtășească des potrivit rânduielii bisericești la fiecare liturghie sărbătorească la care participă.
Este un lucru cu neputință să nu iubească cineva pe Hristos, când se împărtășește cu Sfântul Lui Trup și Sânge și să nu fie iubit de Hristos.
Ce alt bine ai dorit, creștine, și nu l-ai primit de la deasa împărtășire? Îți place să sărbătorești în fiecare zi? Îți place să faci Paștile oricând voiești și să te bucuri cu bucurie negrăită în această viață chinuită și întristată? Aleargă neîncetat la Sfintele Taine și te împărtășește după cuvenita pregătire și te vei desfăta deplin de toate.
Voia lui Dumnezeu ... este ca noi creștinii să ne împărtășim neîncetat cu Trupul și cu Sângele Lui, încât prin deasa împărtășire să fim păziți și în viața aceasta de cursele și meșteșugirile diavolului și când va ieși sufletul nostru în ceasul morții, să zboare ca un porumbel cu toată libertatea, fără să fie împiedicat deloc de duhurile cele din văzduhuri.
O, minune! O, slavă, pe care le vor primi creștinii de la deasa Împărtășanie și în viața de acum și în cea viitoare.
Chiar dacă mărturisirea și satisfacerea dumnezeieștii dreptăți pot să ierte păcatele, totuși este necesară și dumnezeiasca Împărtășire la iertarea păcatelor, fiindcă la o rană purulentă, mai întâi îndepărtează cineva viermii pe care îi are, apoi taie părțile putrede și apoi pune alifia, ca să se vindece, fiindcă, dacă o lasă astfel, ajunge iarăși la starea dintâi. Așa este și cu păcatul. Mărturisirea lui scoate viermii pe care îi are, iar satisfacerea dumnezeieștii dreptăți prin faptele bune taie părțile putrede și apoi Dumnezeiasca Împărtășire devine ca o alifie și îl vindecă. Fiindcă dacă nu i se dă dumnezeiasca Împărtășire, iarăși ajunge nenorocitul păcătos la starea dintâi și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Mt. 13, 45).
Eu stau și mă întreb dacă creștinii de astăzi mai pot să sărbătorească fie duminicile, fie alte sărbători ale anului duhovnicește, cu adevărată bucurie, dacă nu se împărtășesc des cu dumnezeiasca Împărtășanie, care este temeiul și pricina a toată sărbătoarea și prăznuirea. Așadar, în mod sigur, cei care nu se împărtășesc des sunt lipsiți (o, nenorocire!) de toate aceste bunătăți cerești și dumnezeiești, dar pe lângă aceasta, sunt și călcători ai poruncilor și ai hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și ale sinoadelor și ale tuturor Sfinților Părinți. Sunt sub pedeapsa afurisaniei pe care au dat-o Sfinții Apostoli și Sinodul din Antiohia. Unii ca aceștia, prin amânarea Împărtășaniei, dau loc și îngăduință diavolului să îi arunce în felurite păcate și alte multe ispite.
Ah, frații mei, dacă am vedea măcar odată cu ochii cei înțelegători ai sufletului nostru de ce înalte și ce mari bunătăți ne lipsim dacă nu ne împărtășim des, atunci da, am vrea să facem toți tot ceea ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă ar fi chip și în fiecare zi. Dacă însă până acum am arătat mare nepăsare față de Sfânta Împărătșanie, de acum înainte, vă rog cu dragoste frățească, din inimă, să ne trezim din somnul greu al trândăviei, să ne punem toată râvna și grija pentru aceasta!


Extrase din Sfântul Nicodim Aghioritul Despre dumnezeiasca împărtășire, ignorata comoară