Am nevoie de un sfat

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pai, spuneati mai la deal ca ar fi bine ca fiecare sa se impartaseasca saptamanal, daca nu chiar zilnic.

Din cele doua afirmatii pe care le sustineti, reiese ca sustineti ca fiecare sa se spovedeasca mai intai, apoi sa se impartaseasca zilnic indiferent de pacatele de care eventual nu-si aminteste nimic.

Asta presupune macar 5 minute pentru fiecare credincios. Pana se fac niste rugaciuni inceptoare, pana ce preotul pune 2-3 intrebari, pana ce da absolvirea.

Presupunand acum o parohie de 1000 de credinciosi activi (definiti ca cei care, acum, se spovedesc si se impartasesc macar o data pe an), ceea ce nu e deloc mult pentru Bucuresti, asta inseamna 5000 de minute pe care preotul trebuie sa le acorde, zilnic, fiecarui credincios. 5000 de minute impartit la 60 inseamna ca, de-a lungul a 24 de ore, preotul confesor trebuie sa stea...83.33 de ore la spovedit si impartasit.

Preupunand ca intreaga munca de 8 ore pe zi a preotilor ar fi numai la spovedit si impartasit, rezulta ca o parohie trebuie sa aiba 8.33 preoti confesori, care sa nu faca altceva. Lor li se audauga macar 2 preoti care sa se ocupe de Liturghii, Masluri, cateheze, casatorii, mers la bolnavi, mers la protoierie cu registrele si banii, etc. Si asa ajungem la un necesar de 10 preoti per parohie, dintre care 8 blocati in confesional.

Sunteti sigur ca e realist ce propuneti ?

In manastiri da,se poate .
Nimic cantitativ nu poate justifica o asa mare abatere calitativa de la credinta .
Mai bine sa nu te impartasesti ,asa cum zice si apostolul decat sa iti bei si mananci singur osanda

[cristiboss56]

Un punct de vedere . . . :

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...ie-spovedanie/

[catalin2]

În prealabil postat de cristiboss56

Un punct de vedere . . . :

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...ie-spovedanie/

Un articol complet, l-am dat si citat si eu de multe ori pe Par. Calciu.
Parintele arata de unde e aceasta conceptie, e o intelegere gresita a Tainei Impartasaniei, luata de la catolici.
Iata ce spune Par. Calciu in articol: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate. Dintre acestea, numaispovedania are rugaciune speciala de iertare a pacatelor, la sfarsit (Sf. Impartasanie te intareste spre a nu mai pacatui, iti aduce un plus de har, te vindeca sufleteste si trupeste)."

Vedem ca acelasi lucru spune si Par. Pruteanu, pe care il citeaza Ovidiu in mesaje: "Tocmai de aceea problema devine delicată, căci se uită ade*seori că Împărtăşania se dă mai întâi „spre iertarea pă*catelor”. "

[catalin2]

Parintele Dionisie, de la muntele Athos: http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...mpartasanie-i/

"Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."
Multa rugăciune pe care o citeşte preo*tul are harul Sfântului Duh de la Dumnezeu, că aşa a dat bunul Părinte Ceresc ca să se ierte mărunţişu*rile care le-ai avut. Spui ce păcate ai mai avut, ce-ţi mai aduci tu aminte şi aşa te apropii de dumnezeieştile Taine. Că foc arzător sunt Sfintele Taine, care ard toate păcatele, toate fărădelegile şi toate gându*rile cele rele, dar dacă eşti cu nebăgare de seamă există primejdia să te mai ardă şi pe tine. De aceea zice Sfântul Apostol Pavel: “Să se ispitească omul şi aşa să se apropie de Sfintele Taine, că de aceea mulţi dintre voi sunt bolnavi, mulţi suferă, fiindcă se apropie de Sfintele Taine fără pregătire”.
“Să nu întârziem a ne spovedi, că ori de căte ori se duce omul plin de păcate la un duhov*nic, oricât de depărtat ar fi el de Dumnezeu, când iese de la duhovnic este atâta de uşor, parcă zboară.”

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

In manastiri da,se poate .

Poate ca in foarte marile manastiri sa fie cel putin zece ieromonahi. Presupun ca realizati ca nu orice calugar poate face spovezi, ci numai ieromonahii special hirotesiti.

Si cam cate astfel de manastiri sunt in Romania ? Si ce sa faca un credincios care e impiegat de miscare in gara Bicaz, sa mearga zilnic la Manastirea Neamt la spovedit si impartasit ? Si nevasta-sa, postarita, la fel ? Si fiul lor cel mare, care e la liceu, sa mearga zilnic cu ei sau separat ?

Nimic cantitativ nu poate justifica o asa mare abatere calitativa de la credinta .
Mai bine sa nu te impartasesti ,asa cum zice si apostolul decat sa iti bei si mananci singur osanda

Pai, si asa se inchide bucla si ajungem la practica de acum, in care un credincios practicant se spovedeste si se impartaseste o data sau de 2 ori pe an. Intelesesem ca sustineti altceva, ma scuzati.

Dar, poate ne spun cum o rezolva traitorii aceia ortodocsi de aici, de pe forum, care se spovedesc si se impartasesc zilnic, cum spuneti. De exemplu, dv cum faceti ? Puteti furniza datele de contact ale duhovnicului care va spovedeste si va impartaseste zilnic (fie: accept si saptamanal) ? Nu de alta, dar se pare, de pe alte topicuri, ca oamenii au dificultati de gasire a unui duhovnic chiar si in conditiile practicii actuale, in care il viziteaza poate o data la mai multe luni.

În prealabil postat de iustin10

Mai bine sa nu te impartasesti ,asa cum zice si apostolul decat sa iti bei si mananci singur osanda

Sf. Apostol Pavel se împărtăşea zilnic, însă ne atenţionează că nu merge oricum, ci doar cu pregătire. Să vedem ce spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi... Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici."

"Intarzierea si amanarea impartasirii - care vin de fapt din relaxare , lene , nepasare si refuzul pregatirii adecvate - expun sufletele la grave vatamari venite atat din partea atacului demonilor , cat si din pricina privarii lor de har si de bunurile ceresti . Asa cum ne hranim zilnic , asa trebuie sa ne invingem indolenta si comoditatea , si sa ne pregatim si , aprinsi de inflacararea ravnei , sa ne impartasim frecvent , daca nu in fiecare zi , macar in fiecare duminica si sarbatoare . Hristos ni se da la fiecare Liturghie , iar crestinii raman nepasatori fata de primirea lui cuviincioasa si alearga in schimb cu multe cheltuieli si primejdii in pelerinaje dupa icoane , moaste sau la Ierusalim" (Împărtăşirea continuă Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, marturiile Traditiei - Traducere şi studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr)

În prealabil postat de catalin2

Canoanele acelea nu au nicio legatura nici cu impartasirea fara spovedanie, nici cu obligativitatea impartasirii la credinciosi.

Au legătură, numai că trebuie să şi vrei să vezi. Trecând peste canoane, pe care văd că le-ai făcut una cu pământul, merge mai departe.

"Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului." (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, pag. 94)

"Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…" (Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia III la Efeseni)

"Îndepărtându‑ne de Sfânta Împărtășanie, ne facem vrăjmași ai lui Dumnezeu și prieteni ai diavolului." (Sf. Chiril al Alexandriei)

"Niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu și a te împărtăși cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta [demonizarea] ți s‑a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni [35 de zile – n.n.] nu te‑ai apropiat de Preacuratele Taine." (Sf. Macarie Egipteanul)

"Împărtășirea zilnică și hotărârea de a primi zilnic Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos e un lucru bun și folositor, căci El Însuși o spune limpede: „cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică” (Ioan 6:54)… Cu toate acestea, noi [cei din Capadocia – n.n.] ne împărtășim numai de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea și sâmbăta, precum și în alte zile când se face pomenirea vreunui sfânt." (Sf. Vasile cel Mare)

Sfântul Grigorie Palama consideră împărtășirea duminicală ca pe o datorie a fiecărui creștin. (Dialog al legiuirii celei după Hris*tos)

„Este cu neputință să ajungă cineva la desăvârșire fără deasa împărtășire cu Sfintele Taine. Pentru că fără de aceasta, nici dragostea nu o poate dobândi, fără dragoste nici ascultarea de stăpâneștile porunci, iar fără ascultare nici desăvârșirea. De aceea, Sfinții Părinți nu cer desăvârșirea de la cei ce se împărtășesc, ci îndreptarea vieții prin pocăință” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Atât monahii, cât și mirenii, fiecare după puterea lor, să se împărtășească la fiecare Liturghie sau și mai rar, dar nu după un număr fix de zile, ci așa cum recomandă fiecăruia duhovnicul” (Sinod de la Constantinopol - 1819)

Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea din paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au și murit(I Corinteni 11:27‑30)

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Au legătură, numai că trebuie să şi vrei să vezi. Trecând peste canoane, pe care văd că le-ai făcut una cu pământul, merge mai departe.

Noi vorbeam de impartasirea fara spovedanie, unde scrie asa ceva in acele citate? Sau ai abandonat ideea asta?
In primul rand citatele folosite de obicei de Par. Pruteanu sunt scoase din context sau nu au nicio legatura cu subiectul pe care doreste sa il abordeze, deci nu poti fi sigur ca asa e cum ne prezinta Par. Pruteanu o idee.
In acest caz nu au legatura cu impartasirea fara spovedire, ci cu deasa impartasire.
De altfel chiar azi am citit ce spune chiar sf. Nicodim Aghioritul, care sustinea impartasirea deasa, inainte de impartasire se face spovedania.
Cei ce sustin impartasirea fara spovedania sau citatul din Sf. Vasile, cu cei ce se impartaseau de cateva ori pe saptamana. Dar nu sunt sigur daca nu era vorba de calugari in acel citat, trebuie vazut textul de unde a fost dat.
Pentru ca iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur, care a trait in aceeasi perioada, dovada ca inca de atunci nu se mai impartaseau prea des: „Mulţi, cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”.
Deci in secolul IV era cam ca acum.
In continuare Sf. Ioan Gura de Aur spune: "„Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curată, cei ce cu inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar odată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.
Deci trebuie sa fie curat cel ce se Impartaseste, nu ca se curata prin Impartasanie, cum spun cei pe care ii citezi tu.
Tot sfantul spune: "Mai degrabă de suflet mă voi despărţi, decât a da Sângele Stăpânesc celor nevrednici. Tot sângele meu îl voi vărsa, mai înainte decât voi da Sânge atât de înfricoşat, căruia nu I se cuvine."
Iar sfantul spune ca cel ce vrea sa se Imparatseasca trebuie sa posteasca, sa se curete de pacate, etc. "„Când auzi zicându-se «Sfintele Sfinţilor» să ştii că aceasta înseamnă că dacă nu este cineva sfânt, să nu se apropie; nu numai curat de păcate, că pe cel sfânt nu numai izbăvirea de păcate îl face astfel, ci venirea de faţă a Duhului Sfânt şi bogăţia faptelor bune”.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf. Apostol Pavel se împărtăşea zilnic, însă ne atenţionează că nu merge oricum, ci doar cu pregătire. Să vedem ce spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi... Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici."

"Intarzierea si amanarea impartasirii - care vin de fapt din relaxare , lene , nepasare si refuzul pregatirii adecvate - expun sufletele la grave vatamari venite atat din partea atacului demonilor , cat si din pricina privarii lor de har si de bunurile ceresti . Asa cum ne hranim zilnic , asa trebuie sa ne invingem indolenta si comoditatea , si sa ne pregatim......

Toate acestea mă întăresc şi mai mult în convingerea pe care o exprimam în postarea 160, de la pag. 16 a topicului.
Găsesc potrivit să repet gândul:

Când mijlocul pe care l-am considerat a fi Sfânta Împărtăşanie este prezent şi ca motivaţie centrală, cred că avem cea mai bună şi sigură motivaţie. Să am nevoie de Împărtăşanie, ca de aer, să îmi fie foame şi sete de Trupul şi Sângele Domnului cred că este cea mai sigură îmboldire spre o viaţă mai curată, spre un efort mai sănătos de asceză. Ce te poate motiva mai mult, pe tine cel ce porţi dorul de Dumnezeu, decât să te împărtăşeşti de Hristos în cel mai concret mod cu putinţă, fie şi uneori, ca pe o pregustare a bucuriilor Veşnicei cu El?
Făcându-Se temei energizor al vieţii noastre, Domnul ne împinge pe Cale, precum ne şi cheamă, atrage. Ne este deopotrivă Imbold şi Îndrumător, precum şi Ţintă. Nicăieri psihologia noastră omenească nu este mai uimitoare decât în relaţia concretă cu Dumnezeul nostru, al creştinilor, Hristos.

[iustin10]

Nu dau credinciosii asa navala ca sa nu mai existe Biserici si preoti.Lucrurile sunt in echilibru
Ba mai rau , cand preotul spune "Sa va apropiati..." nu se duce nimeni.
Deci asta inseamna ca cine vrea sa se impartaseasca des , are destul timp in care e disponibil duhovnicul
Asta inseamna ca nu putem folosi argumentul saturarii bisericilor si al programului preotilor ,pentru a admite , impartasirea fara spovedanie

Asa ca daca acest argument dispare ,cel putin raportat la realitatea de azi , nu vad ce ne ar impiedica sa ne impartasim des?
Intradevar,am extras o idee pozitiva din articol ,ca duhovnicul poate sa ne recomande o anumita frecventa . Parerea mea e ca duhovnicul vede cand avem o stare in care nu prea mai avem ce pacate sa ii zicem(nu ca nu ar fi...) si atunci ne poate lasa mai rar,ca sa ne dam seama de ce s-a anchilozat discernamantul nostru. La fel , daca vede ca nu suntem pregatiti, si suntem inca robi pacatului, iarasi ne asteapta cu rabdare si nu ne preseaza. Ba chiar ne doreste vindecarea cat mai grabnica .Deci idea prea voluntara de a ne impartasi foare des,iarasi nu e buna daca o facem din capul nostru .
Doar cand ne integram fluxului celor care au o credinta bine asezata,putem spune ca aceasta pornire nu vine din prea mult avant sau exagerare. Deci e bine sa lasam duhovnicul sa hotareasca,mai ales la inceput

Separarea impartasirii de spovedanie ,nu se poate face caci contrazice insusi dogma Bisericii.Nu litera unui anumit canon, ca nu suntem roboti, ci insusi spiritul invataturii drepte
Potrivit acestei invataturi harul ne este dat prin impartasirea cu Tainele. Iar apropierea de har nu o putem face fara curatire ,care iarasi ne e dat tot printr-o taina, taina iertarii oferite de Dumnezeu prin Hristos prin preoti a pacatelotr marturisite
Daca noi ne am curati singuri ,atunci nu ar mai fi nevoie de marturisirea cu gura ,fiecare ar face-o in gandul sau,si ar fi iertat.
Iar dadca nu ne curatim singuri,atunci rezulta ca ne apropiem de sfantul Trup cu buze necurate
Iar daca admitem ca pacatul nu ne murdareste asa repede , ca exista o perioada de gratie de la ultima impartasire , inseamna ca ,dupa ultima impartasire ,nu am inteles cum ar fi trebuit sa fim . Domnul zice : "Cine mananca trupul Meu,in veac nu va vedea moartea" .
Oare am reusit noi sa ne unim sufletul cu Dumnezeu de la precedenta impartasanie si Acela sa vina sa locuiasca la noi ? Daca nu ,eu zic sa lasam gandurile bune care le am avut inainte de ultima impartasanie ,si sa o luam iarasi de la capt ,cu o noua spovedanie ,cautand sa vedem ce ne mai tine inca sufletul legat de aceasta lume.
Caci cine isi iubeste sufletul mai mult decat pe Domnul ,le va pierde pe amandoua