Saptamanile cu harti dinaintea posturilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Parcă si zicea Sf. Apostol Pavel pe undeva, că cel care mănâncă de dulce să nu-l judece pe cel care tine post, si viceversa.

"A nu judeca" are alt sens. Nerespectarea postului este pacat de moarte. Se iarta numai prin spovada. Luati un indreptar de spovada ortodox si va lamuriti.

[tabitha]

Îndreptarele de spovedanie sunt anacronice. De pildă cel al pr. Nicodim Măndită, cel mai cunoscut, are destule precizări depasite si chiar ridicole. Nu în asta constă ortodoxia.

https://docs.google.com/file/d/0B-Wh...cWs/edit?pli=1

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Îndreptarele de spovedanie sunt anacronice.

Nu exista moda in morala. Ceea ce a fost pacat ieri, este pacat si azi. Ceea ce a fost virtute ieri, este virtute si azi. Biserica are depline puteri de a schimba regulile postului in functie de binele credinciosilor, are depline puteri de a schimba disciplina ecleziala, ritualul liturgiei, sau organizarea ei, putand introduce institutii noi sau suprima cele vechi. Dar nu are nici cea mai mica putere de a schimba nici credinta, nici morala. In ceea ce credeau parintii nostri precum si cei dinaintea lor, pana la Sfintii Parinti si Apostoli, in aceea credem si noi. Ceea ce ei considerau bun ori rau, tot asa consideram si noi.

[tabitha]

Mda, ce să mai, suntem tot pe-acolo ca si crestinii apostolici..

De la 10 porunci am ajuns la îndreptare de spovedanie cu sute de puncte, unele frizând ridicolul.


77. Mi-am lepădat prin radere, podoaba bărbătească,
(barba şi mustăţile), aruncându-le la gunoi
ca să apar mai tânăr, după voia veacului acestuia.

78. M-am pudrat, m-am parfumat, m-am spălat cu
săpunuri parfumate ca să fiu atrăgătoare trupeşte.

90. Am purtat inele în degete în afară de ziua în
care m-am cununat.

54. Mi-am făcut semnul Sf. Cruci cu capul acoperit
când am trecut pe lângă Sf. Biserică

115. Am crezut rău că cei care se împărtăşesc mor,
şi de aceea nu-i bine să se împărtăşească cineva, ca
să nu moară.

300. Am stat la îndoială cu sufletul meu când trebuia
să zic: "€žda" sau "€žba".

318. Mi-am împodobit casa cu obiecte luxoase.

319. Ca femeie mi-am retezat, ba chiar mi-am şi
tuns părul capului după moda veacului acestuia...
L-am aranjat pentru a robi inimile tinerilor.

320. Am purtat rochie scurtă, ori prea lungă. Am
purtat pantofi şi ghete cu tocuri înalte.

431. Din lenevire sau din rea obişnuinţă, în loc de
"€žIisus" şi de "€žDomnul nostru Iisus Hristos", am pronunţat,
scris, numai "€žIsus" si "€žDomnul Isus", după
cum obişnuiesc sectarii. Aşijderea, tot din lenevire şi
obişnuinţă, am retrogradat în rugăciuni şi cântări pe
Maica Domnului, rostind în loc de: "žBucurate, Maică,
pururea Fecioară" cu îngerii şi cu Sfinţii, "€žBucurate,
mireasă, pururea Fecioară".'

Multe cirese sunt pe tort !!

[Mihnea Dragomir]

Mirela,

Este normal ca cele zece porunci sa fie dezvoltate, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa inteleaga mai bine care anume aspect din viata de toate zilele este pacat si ce nu. In functie de o epoca sau alta, aceasta intelegere poate diferi, fiindca fiecare epoca vine cu normele ei. Norme scrise sau, in majoritatea cazurilor, nescrise.

Majoritatea punctelor citate se refera la modestie. Dar ce inseamna, mai exact, "immodest dressing" difera de la o epoca la alta. De la un spatiu geografic la altul. Ceea ce nu difera, ci ramane invariant este principiul: "immodest dressing" este un pacat.

Au fost timpuri si spatii cand a-ti rade barba era "out of norm". Au fost timpuri si spatii cand a-ti lasa barba era "out of norm". Pe columna lui Traian ii deosebim usor pe stramosii nostri daci de stramosii nostri romani: unii au barba, ceilalti nu. Indreptarul de spovada citat a fost editat intr-o epoca in care a-ti rade barba era "out of norm", sub influenta rasariteana. Astazi traim mai mult sub influenta apuseana. Pantalonii sunt admisi astazi, portul lor nu mai e "pacat", intrucat nu mai sunt "immodest dressing". A fost o vreme, in spatiul actual al Romaniei, in care nu numai femeile, dar nici barbatii nu purtau pantaloni. Dumnealui boier Dinicu Golescu, in vizita la casele de nebuni din Viena unde vroia sa se inspire luand modelul, a fost rugat diplomatic sa-si dea jos caftanul, fiindca vestimentatia lui sui generis (pentru vienezi) ii agita pe cei internati acolo. Boierul a refuzat, la randul lui justificat: inlocuirea caftanului cu pantaloni si veston era in afara normelor boieresti. Nu mai departe de acum 150 de ani, Poetul National ia in tarbaca pe tinerii care vin de la Paris sa ne invete la gat cravatei cum se face nodul. Astazi, cravata e norma. Daca vrei sa provoci scandal in biserica, imbracandu-te imodest, astazi iti pui lavaliera sau jaboul. Sau camasa lunga si itarii. Ori caftanul boieresc. Principiul a ramas, aplicarea normelor difera. Iar principiul este: sa nu provoci scandal (= piatra de poticnire) in societate si, mai ales, la biserica.

Acuma, sa revenim la post. Constatam o deosebire intre aplicarea normelor in privinta vestimentatiei si cea in privinta postului. In primul caz, avem ceva care este in afara competentelor Bisericii si care e guvernat de regulile vagi, nescrise, ale bunului simt comun. In cazul al doilea avem ceva care este in cadrul limitelor de competenta ale Bisericii si care e guvernat de reguli precise, scrise.

Ceea ce nu trebuie sa mancati astazi este mentionat in calendarul dv. Ceea ce nu trebuie sa imbracati astazi nu este mentionat in calendarul dv.

[sophia]

Zilele trecute a fost pe site un articol foarte frumos despre post. Nu-l mai gasesc. Era un fragment dintr-o carte a parintelui Paraianu (sper sa nu gresesc).
Ah, l-am gasit:

http://www.crestinortodox.ro/post/pr...ui-147942.html

Este cel mai frumos articol despre post.
Am sa vad si cartea din care este citat.

"In Biserica Ortodoxă postul este obligatoriu, adică nu e aşa că dacă vrei, posteşti, dacă nu vrei, nu posteşti, ci toţi credincioşii sunt îndatoraţi să postească. Bineînţeles că sunt şi categorii de oameni care nu pot posti. Asta e altceva. Primesc dezlegare cei care nu pot posti, cei care sunt în vârstă, au ajuns la neputinţă şi nu mai au de ce să-şi veştejească trupul, pentru că e deja veştejit, oamenii bolnavi care nu suportă mâncăruri de post, copiii până la 7 ani.

Sigur că sunt şi oameni care nu pot posti chiar datori fiind să postească. Acum au apărut în societatea omenească nişte activităţi, care atunci când s-au rânduit posturile nu existau şi pe care nu le-au prevăzut cei ce au rânduit postul. Cei care au rânduit postul au avut în vedere mai mult activităţi din acestea din agricultură, de creştere a vitelor, de păstorire a oilor, activităţi care erau în vremea aceea, si chiar meserii, de pildă zidirea unei case. Toate acestea câte se făceau atunci le aveau în vedere, dar nu au avut în vedere de exemplu munca pe care o desfăşoară oamenii în mediul toxic, acolo unde nu poţi rezista cu mâncare puţină şi cu mâncare slabă, pentru că înseamnă autodistrugere.

Sigur că cei care trăim astăzi ştim şi de alte situaţii în care oamenii, realmente, nu pot să postească şi nu sunt vinovaţi pentru că nu postesc, pentru că, în realitate, nu există posibilitatea pentru ei să postească. Chiar noi înşine, dacă am avea condiţiile lor, nu am putea să postim. Şi atunci, ce-i de făcut? Ne spune Talasie Libianul în Filocalie că a zis Domnul Hristos: Când vă vor prigoni într-o cetate să mergeţi în cetatea cealaltă. Bineînţeles că Domnul Hristos a spus acest cuvânt literar. Adică, dacă sunt prigoniţi Apostolii într-o cetate, să meargă în altă cetate şi să încerce să propovăduiască acolo. Aşa a făcut Sfântul Apostol Pavel care, dacă a fost izgonit din Listra, s-a dus şi a propovăduit în Derbe, dacă a fost izgonit din Derbe, s-a dus şi a propovăduit în Atena.

Dar Talasie Libianul zice că lucrul acesta trebuie înţeles şi simbolic, adică: dacă vă vor prigoni în cetatea postului, dacă nu puteţi posti, refugiaţi-vă în cetatea rugăciunii, faceţi mai multă rugăciune dacă puteţi. Aşa că, chiar dacă nu posteşte cineva, pentru că nu poate să postească, să nu-şi facă probleme, să nu creadă că a căzut din dar, să nu creadă că l-a părăsit Dumnezeu, ci să facă ce poate face în condiţiile lui. De exemplu, un om bolnav, care nu poate să postească, să se gândească mai mult să primească ca din mâinile lui Dumnezeu suferinţa pe care o are. Sau un om neputincios în a posti să-I mulţumească şi să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru neputinţa care a îngăduit-o Dumnezeu asupra lui. Şi aceasta este tot un fel de slujire a lui Dumnezeu, pentru că slujirea lui Dumnezeu nu se face pe părţi, pe zile, ci se face cu toată viaţa. Şi atunci ce nu poţi face, nu poţi şi ce poţi face, faci în loc şi de ce nu poţi face."

Postul nu este un pacat. Este prevazut in ortodoxie.

Chiar azi s-a vorbit in biserica la noi despre post.
La Apostol s-a spus ce cita si Mirela din Sf. Apostol Pavel ("cel ce mananca sa nu judece pe cel ce posteste si cel cel posteste sa nu judece pe cel ce mananca. Cine esti tu sa judeci sluga altuia?..."

M-a adus efectivla lacrimi predica preotului nostru. Mi s-a parut cumva rece, automata.
Da, spunea despre post anumite lucruri, adevarate. Dar trebuie spus mai cu grija.
Ii spui unui om sa nu manance anumite lucruri cand poate el nici nu le vede decat din an in Pasti? Ca nu are, nu-si permite, sau nu are voie.
Ii spusi unui cuplu de casatoriti ca trebuie sa tina post trupesc acum si etc. Corect. Dar unii poate nu au relatii de ani de zile din anumite cauze (boala, stres, necazuri, etc.).
Ca sa nu ne mai distram, sa renuntam la aia si la aia. Cand unii vai si amar de viata lor.
Oamenii astia exista!

Postul nu consta numai in abstinenta. Sa cititi ce scrie parintele Paraianu.

Da, stacheta este pus mult prea sus si la general
Da, exista si oameni care trebuie sa se mai abtina si pentru care postul este util si bun si aduce echilibrul sanatos.

Exact ce spune Yasmina mi se potriveste si mie. Inainte posteam atat cat puteam. Tot covrigi mancam si eu la serviciu si aveam borcanelul cu fasole, sau cartofi la mine. Intr-o vreme mi-era tare rusine, pe urma m-am mutat si acolo manacam toti la fel de post. Erau alte vremuri.

Acum e tot mai greu. Din cauza de greutati, de viata asa cum este si pentru ca deja renunti la multe in mod obisnuit. Ehei...!
Sa nu judecam pe nici unul cand nu stim ce este in viata lui.

[tabitha]

Să mai fac o precizare: eu una sunt pentru tinerea posturilor, nu ma eschivez în vreun fel.
Dar nu sunt pentru condamnarea celor care nu tin postul, din prea putină vointă sau putintă.

Însă aceste îndreptare de spovedanie caduce, cu cele 450+ puncte pe care cică ar trebui să le spovedesti, ar trebui date la maculatură. Să sperăm că PF Daniel se va ocupa serios si de problema aceasta si va scoate în curand un îndreptar de spovedanie adaptat vremurilor noastre. Doamne ajută!