Mi-ai scris, fiul meu preacredincios si preaintelept, intreband in care ceas trebuie a se lasa ajunarea in ziua Pastilor; anume zici ca unii frati zic ca trebuie sa se faca aceasta catre cantatul cocosilor; iar altii ca se cade de cu seara ca fratii din Roma, precum zici, asteapta cocosul; iar despre cei ce sunt aici, ziceai ca mai degraba. Deci cauti a se pune termen precis si ceas deplin masurat, care lucru este si dificil, si gresit. Caci de toti se va marturisi la fel cum ca sarbatoarea si veselia trebuie a se incepe dupa timpul invierii Domnului nostru, smerind pana la acel timp sufletele cu ajunari. Dar prin cele ce mi-ai scris ai dovedit foarte corect si intelegand din dumnezeiestii evanghelisti ca nu se vede nimic precis la dansii in privinta ceasului cand a inviat. Caci evanghelist ii au scris in fe luri diferite despre cei ce au venit la mormant in timpuri diferite, si toti au zis ca au aflai pe Domnul inviat, si tarziu sambata (28, 1), precum zice Matei; si de dimineata, fiind inca intunerec (20, 1), precum scrie loan; si dis-de-dimincata (24, 1), precum Luca; si foarte dimineata rasarind soarele ( 16, 2), precum Marcu. Dar cand a inviat cu adevarat, nici unul nu spune lamurit; se marturiseste insa ca in seara sambetei, care lumina spre cea dintai zi a saptamanii, pana la rasaritul soarelui acelei dintai zile a saptamanii, cei ce au venit la mormant nu l-au mai aflat pe el zacand acolo. Si noi zicem ca evanghelislii nici nu se deosebesc, nici nu se contrazic intreolalta; caci, desi se pare a fi o deosebire mica in privinta chestiunii ridicate, daca toti se potrivesc ca noaptea aceea a rasarit lumina lumii, Domnul nostru, ei se deosebesc numai in privinta ceasului, ca noi sa ne sarguim a le potrivi pe cele zise cu pricepere si cu credinta. Deci cele zise de Matei sunt asa Tarziu sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul. Si iata s-a facut cutremur mare; ca ingerul Domnului pogorandu-se din cei, venind a rostogolit piatra si a stat deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada; si de frica lui s-au cutremurat strajerii si s-au facut ca morti. Iar ingerul, vorbind femeilor, a zis Nu va temeti voi, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit cautati. Nu este aici, caci s-a sculat precum a zis (28, 1-16), iar cuvantul acesta tarziu , unii cred ca dupa graiul comun insemneaza seara sambetei, iar cei ce inteleg mai intelepteste zic ca nu este aceasta, ci noapte adanca, deoarece tarziu insemneaza dupa o intarziere si dupa un timp lung; iar cum ca zice ca era noapte, iar nu seara, a adaus care lumina spre cea dintai zi a saptamanii . Si femeile au venit, dar nu cum zic ceilalti, aducand miresme, ci sa vada mormantul, si au aflat ca se facuse cutremur si pe inger sezand pe piatra, si au auzit de la el Nu este aici, s-a sculat . Asemenea Ioan zice in cea dintai zi a saptamanii, Maria Magdalena a venit de dimineata la mormant, fiind inca intunerec, si a vazut piatra luata de pe mormant (20, 1), dupa el deci, ea a venit inca intunerec fiind. Iar Luca zice Si sambata s-au odihnit dupa lege. Iar in intaia zi a saptamanii, dis-dedimineata au venit la mormant, aducand miresmele cele ce 66 ap.; 89 Trul. gatisera; si au aflat piatra rasturnata de pe mormant (23, 26; 24, 1-2). Acel dis-de-dimineata poate ca insemneaza zorile ce se ivesc mai inainte de dimineata in ziua intai din saptamana, caci trecuse deja deci desavarsit, impreuna cu noaptea, sambata intreaga si s-a inceput alta zi cand au venit ele aducand miresmele si mirurile; de unde este evident ca inviase cu mult mai inainte. Acestuia urmeaza si Marcu, zicand Au cumparat miresme ca sa mearga sa-l unga; si foarte de dimineata in cea dintai zi a saptamanii au venit la mormant, rasarind soarele (16, 1-2); deci si acesta zice foarte de dimineata , ceea ce este asemenea cu disde- dimineata , si a adaus rasarind soarele . Este evident ca pornirea si calea lor dis-de-dimineata si foarte de dimineata s-a inceput; au intarziat insa pe cale, si la mormant au petrecut pana la rasaritul soarelui; si zice ca atunci tanarul cel in vesminte albe lea zis acestora S-a sculat, nu este aici . Deci asa fiind acestea, descoperim celor ce cerceteaza cu deamanuntul in care ceas, sau si in care jumatate de ceas, sau patrime de ceas, se cuvine a incepe bucuria pentru invierea din morti a Domnului nostru; deci pe cei ce se preagrabesc si deja pe la miezul noptii se lasa de ajunare, ca pe lenesi si neinfranati ii dojenim, ca pe unii care cu putin mai inainte de tinta intrerup mira, cari zice un intelept Nu este lucru mic in viata, chiar daca putinul lipseste; iar pe cei ce se mai infraneazaa si rabda mai mult, si rabda pana la a patra straja, la care si celor ce calatoreau pe mare s-a aratat Mantuitorul nostru umbland pe apa, ii primim ca pe niste viteji si iubitori de osteneala. Dar sa nu prea osandim nici pe aceia care au incetat intre timp, sau fiindca au fost indemnati, sau fiindca nu au putut, deoarece nici cele sase zile de a junare nu le rabda toti in acelasi si in asemenea fel; ci unii persevereaza, petrecandu-le nemancati chiar pe toate; altii doua, altii trei, altii patru, altii nici una; iar celor ce s-au trudit foarte intru prelungirea zilelor de ajunarc, incat au obosit si numai ca nu s-au istovit, li se da invoire pentru gustare mai grabnica; iar daca unii, care nu numai ca nu au perseverat, dar nici nu au ajunat, sau chiar desfatandu-se in cele patru zile trecute, apoi ajungand la cele doua din urma, si numai pe acestea le-au petrecut ajunand, vineri si sambata, si cred ca fac vreun lucru mare si stralucit daca staruiesc pana seara, eu socotesc ca acestia nu au rabdat aceeasi nevointa ca si aceia care mai multe zile s-au infranat. Si le-am scris acestea, precum cuget, sfatuind in privinta acestora.