Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

cum de nu intelegeti ca Acelasi Cuvant al lui Dumnezeu care poate fi reprezentat in scris adica descris lingvistic, odata cu Intruparea Lui, poate fi infatisat si prin pictura?

Asta am înțeles prea bine. Ce n-am înțeles: de ce este nevoie ca credinciosul să facă plecăciune, să sărute și să se adreseze spre mijlocire unui portret de sfânt (când uite Illuminatul pune sub semnul întrebării până și lucrarea de mijlocire al lui Hristos că ar face parte din Planul de Mântuire) și ca și când nu e de ajuns, mai vine și preotul cu autoritatea eclesiastică să sfințească, să cădelnițească și să tămâiască tabloul în cadrul slujbei speciale dedicate sfântului cu pricina!

În prealabil postat de delia31

Pentru ortodocsi, eikon-ul (care inseamna tocmai chip ) e un adevar dogmatic prin care marturisim In-truparea Cuvantului.

Mărturisirea Întrupării se face prin duhul nostru, nu prin tablourile noastre... parcă așa spune 1 Ioan 4,2. Dar iată, ca și când nu e de ajuns, până și închinarea în duh [și adevăr] a devenit închinare prin/înaintea/la tablouri. Păi e bine, e frumos? Și mărturisirea și închinarea...

În prealabil postat de delia31

Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat in scris (Biblia) e vrednic de respect, tot asa si Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat prin pictura (icoana) e vrednic de respect.

Pot să fiu de acord. Dar acest respect să nu depășească granițele normalului, transformând cartea ori tabloul în fetiș cu valoare soteriologică.