Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Iar despre aceasta vorbeşte de fapt întreaga Tradiţie Ascetică a Bisericii.
Travaliul pocăinţei.

Tu folosesti des cuvantul travaliu, desi in acceptiunea comuna e limitat doar domeniului ginecologiei.
Dar chiar despre asta e vorba... chinurile facerii...

[delia31]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Disputele teologice ating un nou nivel al polemicii, de data asta lupta se da prin istoria Imperiului Roman: Nero vs Caligula, cu sau fara cal :))

:)
hi, pilgrim, glad to see you again!

[delia31]

În prealabil postat de bogdan81

Uite ce am citit eu la C S Lewis, un autor care deschide o perspectiva asupra problemei. Intr-un eseu al sau despre biserica ca trup mistic al Domnului, Lewis discuta despre madularele acestui trup care suntem noi crestinii. Si Lewis face analogia cu o familie umana. Sa luam de pilda membrii unei familii: tata, mama, fiul si fiica sa zicem. Mama, spune Lewis, NU e doar alta persoana decat fiica, ci este UN ALT FEL de persoana, adica are alta vocatie, o vocatie numai a ei proprie.

Bogdan, e adevarat ce zici referitor la vocatie si la modul unic in care fiecare fructificandu-si talantul, se poate implini ca om.
Reflectia ta referitoare la conceptia lui Lewis, mi-a amintit de o idee a lui Nicolae Cabasila despre umanitatea de dinainte de Intrupare. Mi-a luat ceva timp pana sa gasesc exact cuvintele lui. Zice asa.

"Intrucat Hristos este capul trupului Bisericii, este limpede ca atata vreme cat firea/natura omeneasca n-a primit ipostasa Cuvantului, firea omeneasca era fara o ipostasa adevarata, corpul firii umane era intr-un fel fara cap."

Pe scurt, intruparea e nasterea Capului trupului multiipostatic al firii umane.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

omul nu este o fiinţă divino-umana.

hai, ca e clar ca in expresia pr. Savatie fiinta nu se refera la ousia. Are sens de faptura, creata sa devina mikrotheos, prin har, nu in fiinta.

În prealabil postat de Capy

De verme ce Mântuitorul Hristos nu este o fiinţă divino-umană, cu atât mai puţin omul. Probabil că părintele a vrut să exprime altceva însă nu a găsit cuvintele potrivite la acel moment.

Nici Măntuitorul Hristos nu este o fiinţă divino-umană, cu atât mai puţin omul. Fiinţă divină este numai Dumnezeu (Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane). Iar Mântuitorul Hristos este o Persoană în două firi (esenţe, fiinţe), umană şi divină,

Hristos e o persoana in firea (fiinta) divina dar si in firea (fiinta) umana, dar, dupa tine, Persoana Lui unica nu e divino-umana.
Daca nu explici cu cuvintele tale, ce intelegi prin asumare, impropriere, a fi om desavarsit dar nu persoana divino-umana, eu,una nu inteleg rationamentul tau.
Pot sa te intreb ceva? Exista vreo nuanta teologica intre cele doua seturi de propozitii de mai jos? Daca da, care anume, si care dintre ele exprima cel mai bine pozitia ta?
1. Hristos e om desavarsit
2. Hristos e omul desavarsit

al doilea set
1. Fiul e Persoană divină ( si inainte de Intrupare si dupa Intrupare) ( articol nehotarat)
2. Fiul e Persoana divina a umanitatii (articol hotarat enclitic, arata in mod precis Cine)


Tu folosesti expresia Theanthropos? Referitor la scopul pt. care a fost omul creat, si anume indumnezeirea lui, ce termen care sa reflecte continutul firii si al ipostasului, ti se pare adecvat? om indumnezeit, persoana umana indumnezeita, ipostas uman deificat, hristophor, sfant sau cum?

p.s. numai eu nu inteleg logica lui Capy?

[bogdan81]

Probabil ca eu trebuie sa imi asum rolul de a va intoarce cu fata spre concretetea vietii si de a va scoate din cand in cand din inaltele ceruri metafizice in care va miscati. Nu e nici o gluma Ioan si Delia, va apreciez foarte mult si invat multe de la voi.
Am ridicat problema vocatiei iar Ioan mi-a sugerat sa incep eu.
Pai uitati la ce m-am gandit. Sa pornim de la un citat din Scriptura :
"L-a creat pe om dupa chipul Sau, barbat si femeie i-a creat." (Facerea 1.27)
Inca de la inceput, fiinta umana ni se reveleaza in aceste doua "forme" ale conditiei sexuate - barbat si femeie, care NU se limiteaza la sexualitate. Ca o paranteza, atunci cand se spune ca in rai diferenta sexuala va fi abolita, se refera doar la sexualitate, NU insa si la celelalte aspecte profunde ale faptului de a fi barbat sau femeie, aspecte care tin de o dimensiune de neinlocuit a eu-lui, a persoanei umane. Contrar mitului androginului a lui Platon, Scriptura ne spune clar ca a fi barbat sau femeie in cazul omului tine de gandul etern al lui Dumnezeu, ca exista ceva ireductibil in aceasta diferenta sexuala, care, repet, NU se limiteaza la sexualitate. Cu alte cuvinte, NU vorbim de un simplu accident, ci de ceva constitutiv fiintei umane, fara de care omul NU ar mai fi ceea ce este. De aceea omul este chemat sa se realizeze si in aceasta dimensiune, despre care putem discuta ce presupune. Dar ar fi un posibil punct de plecare.

[Capy]

În prealabil postat de delia31

Mai ales in acest domeniu al inefabilului, al tainelor de necuprins, al apofaticului, al celor ce nu tin de lumea aceasta, a te bloca in definitii, a sti pe dinafara formulari dogmatice, fara a le fi experiat pe dinlauntru ca realitati ale relatiei, a nu-ti pune vreodata problema daca realitatate ontologica, metafizica, tainica, propusa spre discutie poate fi inghesuita, incapsulata lingvistic in biete cuvinte ale limbii noastre imperfecte, a nu distinge intre straturile de suprafata ale cuvintelor si meta-straturile din adancime, a tine taina prizoniera si a o "pironi in text" (citat marca Ioan Cezar), iata cateva motive care imi dau de gandit de fiecare data cand scriu cate ceva pe aici.

Stimate membru al forumului. Nu am deschis acest subiect pentru descifrarea "tainelor de necuprins". Tainele tocmai pentru că sunt "de necuprins", rămân taine în continuare şi nu se discută pe un forum pubilc, cel puţin nu pe categoria "Dogmatică". De aceea există secţiunea "Dogmatică" pe forum, pentru a se discuta chestiuni dogmatice, ci nu "taine de necuprins". Nimeni nu neagă că aţi ajuns la experierea anumitor dogme şi nici posibilitatea să vă fi fost descoperite anumite taine de către Dumnezeu. Există anumiţi oameni, bineplăcuţi lui Dumnezeu, cărora El le-a descoperit anumite taine, însă e greu de stabilit care descopriri au fost de la Dumnezeu şi care nu. Aţi putea înfiinţa pe forum o secţiune a "cunoscătorilor de taine" şi să discutaţi acolo. Însă este riscant şi primejdios să pătrundem în zone necunoscute. Vă înştiinţez că, în Istoria Bisericii au existat tot felul de iniţiaţi şi grupări cu caracter iniţiatic - incluse în ceea teologii numesc gnosticism - care se pretindeau deţinătorii şi cunoscătorii ai anumitor taine şi secrete, care într-un final s-au dovedit a fi eretice. Maniheismul, elchesaismul, catarismul, bogomilismul şi mai nou, feminismul, ezoterismul, antroposofia, teosofia, sofianismul şi New Age, sunt doar câteva dintre ereziile şi curentele provenite din gnosticism.

Apoi, pentru ca o presupusă descoperire dumnezeiască să devină dogmă, este nevoie de consensul unanim acceptat al Bisericii Ortodoxe şi ca respectiva descoperire divină să fie formulată de Biserică printr-un Sinod Ecumenic, altfel poate rămâne cel mult o teologumenă sau o simplă părere particulară respectabilă, atâta timp cât respectiva părere nu invovează împotriva dogmelor şi a adevărurilor de credinţă şi nu le contrazice pe acestea.

IPS. Antonie Plamadeala: "Ortodoxia crede că o dogmă odată definită, nu mai poate fi schimbată, anulată, ignorată sau înlocuită de asemenea că ea este condiţie sine qua non pentru dobândirea mântuirii. Dacă cineva nu crede într-o dogmă, el cade din ortodoxia credinţei; unul ca acela se exclude din comuniunea credinţei celei adevărate, şi făra aceasta nu este mântuire."

[bogdan81]

Ei sa nu exageram acum. Delia si new age, hai sa fim seriosi.
Pe de alta parte, desi e adevarat ca dogma trebuie respectata, tot la fel de adevarat este ca dogma NU e Dumnezeu, si nici Adevarul Insusi care este Persoana. Dogma e doar paza Adevarului, granita lui, sa zicem asa. Dar Adevarul care e Persoana NU se epuizeaza in formularea lui. Asta e o invatatura "clasica" in crestinism.
Eu NU vreau sa zic acum ca trebuie sa ne abatem de la litera dogmei, dar anumite consideratii pe marginea ei pot fi facute. De aceea exista si teologii, fiindca au si ei nuante diferite desi recunosc toti aceleasi dogme. Altfel ar repeta toti numai citate din Biblie si cu asta gata.

[Capy]

În prealabil postat de bogdan81

Ei sa nu exageram acum. Delia si new age, hai sa fim seriosi.

Stai liniştit că n-am acuzat pe nimeni de New Age. Am atras doar atenţia asupra anumitor aspecte fâcând o enumerare a ereziilor provenite din gnosticism.

În prealabil postat de bogdan81

De aceea exista si teologii, fiindca au si ei nuante diferite desi recunosc toti aceleasi dogme.

Sunt permise şi anumite nuanţe atâta vreme cât acestea nu contrazic şi nu inovează împotriva dogmelor şi adevărurilor de credinţă! Mai ales, începând cu secolele XX, XXI când Hotărârile Sinoadelor Ecumenice sunt uşor accesibile şi pot fi cercetate de către orice teolog.

Lasand la o parte frunzele vestejite ale dogmei, am o intrebare de logica...

Pe cruce a suferit si a murit doar firea omeneasca sau si cea dumnezeiasca?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de EzioAuditore

Lasand la o parte frunzele vestejite ale dogmei, am o intrebare de logica...

Pe cruce a suferit si a murit doar firea omeneasca sau si cea dumnezeiasca?

"Frunzele veştejite ale dogmei"... Incredibil... Doamne... ai milă! Iartă-i Doamne, neputinţele. Şi ignoranţa şi nepăsarea. Amin.