Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[Capy]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html

Fiind o fiinta divino-umana, omul tinde in chip natural spre Dumnezeu. Atunci cand aceasta miscare este intrerupta sau inabusita, omul este bantuit de o mare neliniste si tristete, pe care Blaga o numea "tristete metafizica".

Cu tot respectul pentru Parintele Ierom. Savatie Baştovoi, însă omul nu este o fiinţă divino-umana. De verme ce Mântuitorul Hristos nu este o fiinţă divino-umană, cu atât mai puţin omul. Probabil că părintele a vrut să exprime altceva însă nu a găsit cuvintele potrivite la acel moment.

@Ioan Cezar,
Recomandare mea este, să-ţi lămureşti ţie personal, ce înseamnă expresia "după chipul şi asemanarea lui Dumnezeu". Dacă vrei să dezvolţi o astfel de discuţie, deschide un topic separat pe această temă.

Pe scurt. O viaţă ferită de patimi şi păcate, trăită creştineşte în fapte bune şi virtuţi contribuie tot mai mult la asemănarea omului cu Dumnezeu (adică îndumnezeirea după har), însă aceasta nu înseamnă că omul este o fiinţă divino-umană. Nici Măntuitorul Hristos nu este o fiinţă divino-umană, cu atât mai puţin omul. Fiinţă divină este numai Dumnezeu (Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane). Iar Mântuitorul Hristos este o Persoană în două firi (esenţe, fiinţe), umană şi divină, unite pentru totdeauna din momentul Întrupării Sale de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria (fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire şi fără împărţire) în Această Persoană a Sa.
Ortodoxia nu învaţă rătăcirea despre "actus purus" - adică confuzia fiinţei cu energia (harul necreat) în Dumnezeu, fiindcă fiinţa lui Dumnezeu nu este posibil să o atingă şi să o cunoască vreo creatură sau făptură.
Aşadar, unirea şi asemănare omului cu Dumnezeu (îndumnezeirea) se poate realiza doar după harul necreat, care vine din fiinţa dumnezeiască a Sfintei Treimi. Iar această unire şi asemănare a omului cu Dumnezeu (după har), acest urcuş duhovnicesc, poate înainta la nesfărşit, după cum spune şi Sf. Apostol Ioan Teologul: "Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har" (Ioan. 1,16)
http://en.wikipedia.org/wiki/Actus_purus,
http://en.wikipedia.org/wiki/Essence...es_distinction

"Să fie şi în veci să fie"

"Când sufletul omului nu se mişcă înspre asemănarea lui Dumnezeu - care este îndumnezeire - când nu trăieşte în chip dumnezeiesc, când nu are înlăuntrul său lucrarea Duhului Sfânt, atunci este mort. Nu numai că este cuprins de boală, ci este mort.

Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi trebuie să ajungă la asemănarea cu El. După învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, chipul lui Dumnezeu înseamnă să fie şi în veci să fie; iar asemănarea lui Dumnezeu înseamnă înţelepciune şi bunătate. Putem spune că să fie şi în veci să fie este chiar firea omului, iar înţelepciunea" şi bunătatea ţin de persoana sa. Deci când sufletul omului nu se mişcă înspre asemănarea lui Dumnezeu - care este îndumnezeire - când nu trăieşte în chip dumnezeiesc, când nu are înlăuntrul său lucrarea Duhului Sfânt, atunci este mort. Nu numai că este cuprins de boală, ci este mort." (Vlădica Hierotheos Vlachos)

"Dumnezeu Cuvantul este prototipul zidirii omului. Fiul lui Dumnezeu este chipul lui Dumnezeu celui nevazut (Col. 1, 15), iar omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa chipul Cuvantului. Potrivit Sfantului Ioan Damaschin, omul a fost zidit dupa chipul Cuvantului, adica i s-a dat ratiune si libertate, si dupa asemanare, adica a primit desavarsirea in virtuti, atat cat i-a fost cu putinta firii omenesti. Insa, prin incalcarea poruncilor, asemanarea s-a intunecat si omul s-a golit de comuniunea cu Dumnezeu, consecinta fireasca fiind patrunderea in om a stricaciunii si a mortii. Drept urmare, Cuvantul S-a intrupat pentru ca sa il rezideasca pe om si sa il indrume spre ceea ce ar fi putut sa infaptuiasca el insusi, prin harul lui Dumnezeu si prin propria lui nevointa.

Atunci cand ne-a creat, Dumnezeu ne-a dat cele mai de sus, adica chipul si asemanarea, dar noi nu le-am pastrat, ci le-am pierdut. Acum insa, prototipul creatiei noastre, adica Dumnezeu Cuvantul, vine si ia asupra Sa cele mai de jos, adica firea noastra, ca sa ne elibereze de stricaciune, sa reinnoiasca vasul care se murdarise si se zdrobise si de asemenea, ca sa ne izbaveasca de robia diavolului si sa ne invete drumul spre noua viata.

Dar pentru ca in urma pacatului in om intrasera moartea si stricaciunea, intoarcerea omului la Dumnezeu nu mai era doar o chestiune de pocainta, asa cum ne invata Atanasie cel Mare. Prin urmare, era necesar ca moartea sa fie biruita. Astfel, prin intruparea Sa, Cuvantul lui Dumnezeu a luat din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu trup preacurat, dar supus mortii si patimii, pentru ca sa biruiasca moartea si pe Diavol si sa Se faca prototipul noii creatii." (Vlădica Hierotheos Vlachos)