![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Si mai e ceva: in vremuri de disperare, puterea credintei creste. Asta e bine, pe de o parte, fiindca ne vedem, pentru clipe istoric scurte, conditia de fiinte defecte ca specie, pana nu ne acopera iar urdorile orgoliului vederea mintii. Pe de alta parte, e rau, fiindca oamenii nu se gandesc la lupta pentru dreptate, drepturi si prosperitate, ci la mantuire (si asta, din nou, pana la un punct e inca bine, din pacate, credinta e vazuta, la nivel de mase, din ce in ce mai magic, de genul "spui enspe acatiste si se rezolva"), iar mantuirea, in comparatie cu bunastarea sociala, e totusi un concept abstract, daca e sa fim obiectivi. De aia si i se zice "credinta", fiindca cere o anume forta in imaginatia si puterea de daruire a oamenilor pentru a fi practicata; nu este certitudine empirica. Insa mai sunt oameni care incearca sa se situeze pe o pozitie obiectiva, cat de cat. De exemplu eu, nu pot si nu voi fi vreodata ateu (vad lucrarea Cerului in tot ce este si va fi), dar tot niciodata madular al bisericii. Unul din putinele lucruri bune aduse de revloutia franceza a fost toleranta/pluralismul religios. Unul din putinele lucruri rele aduse de comunism a fost militantismul ateu. Eu nu vad nici o deosebire intre un domnitor roman din sec. XVIII care mana oamenii literalmente cu bata la biserica, si ateismul militant, fie el de traditie sovietica stalinista sau hruscioviana, fie el de traditie occidentala, a la Andre Glucksmann si altii ca el. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Mi-a dat o lacrimă.
Onestă.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Andrei Plesu, A fi contra
"Cînd vrei să lauzi ceva, sau pe cineva, nu e obligatoriu să ai competența a ceea ce lauzi. Lauda pornește ori din entuziasm sincer (chiar dacă inadecvat), ori dintr-un mărunt calcul de conjunctură. Ea stă, cu alte cuvinte, sub semnul opiniei (private și libere), dar, ca atare, nu face rău nimănui (cu excepția, poate, a celui lăudat, chiar cînd e lăudat pe merit). Dacă însă, pentru a lăuda, nu ai nevoie, neapărat, de cunoașterea de fond a „obiectului“ lăudat (căci, între altele, lauda nu se susține, în mod necesar, prin „argumente“), pentru a combate trebuie să știi foarte bine ceea ce combați. Lăudătorul unei persoane – sau susținătorul unei cauze – poate fi inocent. Naiv, surescitat, abuziv (sau abuzat) emoțional, interesat (în cel mai rău caz), dar, de regulă, candid. Nu funcționează pe bază de expertiză, ci pe bază de impuls, de spontaneitate afectivă, de „dilatatio animi“. E o specie de exaltare, de „însuflețire“, de uitare de sine în beneficiul unei „valori“ (autentice sau doar aparente) din afara ta. Spiritul critic e, dimpotrivă, expresia unei pregnante conștiințe de sine. Eul critic este autoritar, sigur de el însuși, bucuros să se diferențieze de ceea ce critică, prin deriziune, asprime brutală sau vervă demolatoare. Lăudătorul vorbește despre altul. Contestatarul vorbește, preponderent, despre sine. Dar ca să-ți impui autoritatea, trebuie să o ai. Nu vorbesc de autoritatea, mai mult sau mai puțin întîmplătoare, a vreunei funcții sau a unei anumite notorietăți publice, ci de autoritatea pe care nu o poate da decît cunoașterea temeinică a subiectului de care te ocupi. Dacă vrei să dai de pămînt, în mod aplicat, consistent și convingător, cu matematicienii, sau cu arhitecții, sau cu scriitorimea, e musai să știi ceva matematică, ceva arhitectură, ceva literatură. Altfel, pendulezi între tupeu ignar, agresivitate de paradă și bombăneală ridicolă. Toată această introducere, ca să ajung la mereu întețita dezbatere despre orele de religie și despre religie în general. Mi-am spus, în mai multe rînduri, punctul de vedere. Cred că a accepta religia ca materie de învățămînt este cu totul legitim. și binefăcător. Fie și numai pentru că – vorba unui personaj din Lahes-ul lui Platon – „despre orice învățătură ar fi vorba, este foarte greu de spus că nu trebuie să ți-o însușești; s-ar zice că e bine să le știi pe toate“. Dar, cînd e vorba de o materie amplă și subtilă, e foarte important cine își asumă răspunderea predării ei. Iar aici, am nesfîrșite obiecțiuni față de priceperea teologică și pedagogică a profesorilor, față de manuale și față de modul în care sînt concepute rostul și strategia cursurilor. Pe de altă parte, sînt uimit să văd cu cît aplomb se pronunță asupra subiectului (fie că e vorba despre includerea religiei în programa școlară, fie că e vorba de religie pur și simplu) inși ale căror cunoștințe în materie sînt cvasi-nule. E limpede că nu s-au ocupat niciodată serios de domeniul la care se referă și că își asumă un rol pentru care nu au altă acoperire decît vanitatea proprie și o stingheritoare suficiență intelectuală. E, de pildă, cazul unui profesor (de filozofie!) de la un liceu buzoian. E destul să-l vezi și să-l auzi cinci minute, ca să-ți dai seama că nici un om cu mintea așezată nu-l poate lua în serios. Avem de-a face cu un caz „clasic“ de decompensare psiho-socială: în luptă cu frustrările unei minicariere (nu vreau să mă gîndesc cum arată „lecțiile“ lui de filozofie…) și ale unei „nedrepte“ marginalități provinciale, omul s-a decis să-și facă un mic monument public: s-a luat de popi și de miniștri, a făcut valuri la Curtea Constituțională și iată că a reușit: a apărut în diferite studiouri de televiziune, a „combătut“ țanțoș, și-a alcătuit – de bine, de rău – un portret „de piață“. Amuzant e că discursul său are toate defectele pe care le reproșează „adversarilor“: volubilitate arogantă, ton mesianic, „eroism“ gata de „sacrificiu“, fanatism ireductibil (exprimat prin luciul tenebros al unei priviri aprige, dar mulțumite de sine). Pe scurt, ne confruntăm cu un fel de „mistic“ pe dos, cu un „fundamentalist“ de semn contrar, în luptă cu obscurantiștii, cu stricătorii de lege, cu instituțiile, cu „rămînerile în urmă“. Niciodată cu șubrezenia proprie, cu vădita sa incultură în tocmai teritoriul în care se agită fără complexe. Un haiduc solitar, devenit vedetă. Iancu Jianu de cartier! Fericit să se dea în stambă, să „rupă“, să răstoarne „orînduirea cea crudă și nedreaptă“! Una peste alta, veleitarul „ilegalist“ are la activ, în sfîrșit, o ispravă! A dat lovitura! Buzăul și patria îi sînt recunoscătoare! Îndrăznesc, totuși, să spun că pînă și „cauza“ lui (cu care nu sînt de acord) merita un avocat mai acătării… În ultima vreme, m-a tulburat și o altă specie de inadecvare, apropo de competența necesară în chestiunea religiei. Tot felul de „liberi cugetători“ par a-și fi descoperit, de curînd, talente de hermeneuți. Răsfoiesc Evanghelia și fac bășcălie. Sau „apără“ creștinismul de el însuși. Singura lor armă e, în cel mai bun caz, un anumit „bun-simțism“ previzibil, oricînd pe placul ateismului militant. În prima mea tinerețe, circula prin patria noastră o carte tradusă din rusește cu titlulBiblia hazlie. Ceva de genul: „Auzi dumneata, cică Dumnezeu a făcut-o pe Eva dintr-o coastă! Haida de! Cum să faci un om dintr-un os?“. A coborî la un asemenea nivel e a comite marea imprudență de a ignora – cu un curaj sinucigaș – 2000 de ani de analiză de text și comentariu expert (practicate de intelectuali prestigioși, de la Sf. Augustin sau Origen pînă la Pascal, Heidegger și Heisenberg), cu rezultatul că nu poți depăși stricta literalitate a unei cărți, care se întîmplă să fie, pentru civilizația europeană, Cartea, o carte care e departe de a fi „la mintea cocoșului“, dacă te apleci asupra ei fără țîfnă, fără voluptăți polemice, fără histrionism scriitoricesc. Sigur, nimic nu e interzis. Poți citi Upanișadele și să te tăvălești de rîs sau de indignare. Dar e păcat! Riști să ratezi o bună întîlnire cu un text mai mult decît venerabil. În materie spirituală și, de altfel, în orice materie, atacul cere, cum spuneam, solide acumulări, multă răbdare și o îndelung exersată pricepere. Altfel, dansezi zglobiu pe sîrmă. Fără plasă…" sursa http://dilemaveche.ro/sectiune/situa...col/fi-contra# |
#4
|
|||
|
|||
![]() |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
De-asta as fi vrut un moderator mai prezent, si niste reprezentanti ai laicitatii mai "pe faza" (in afara de Necula, toti ar fi fost extrem de usor de combatut). Nu stiu insa daca in Romania (la televiziuni) se poate gasi vreun moderator care sa nu intre intr-o dezbatere de genul asta fara sa tina partea, instinctiv, reprezentantilor pro-religie. Inteleg asta, m-as fi aflat in aceeasi pozitie pana acum cativa ani. O dezbatere de genul asta organizata in alta parte (o Universitate, de pilda) poate ar beneficia de un moderator mai echidistant si mai informat. Citat:
Citat:
Citat:
Militantism a fost, dar pentru inlocuirea unei religii cu alta. Comunismul e tot o dogma, la fel de irationala si speriata de critici ca oricare alta.
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu Question everything. |
#6
|
|||
|
|||
![]()
__________________
http://creatie6zile.wordpress.com/ |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
sa participi la construirea de tuneluri de metro.Hai tata la sapat pamant in conditii de umiditate si mucegai cu cizmele in noroi si zgomot de utilaje. Se vezi cum iti trec tie astfel de idei, ideologii. Are statul asta oameni care stau degeaba si multe proiecte de dezvoltat, si nu stie cum sa-i foloseseasca.P Munca te inobileaza si face bine la psihic.Altfel o iei, cum ai luat-o tu pe aici. Mai rau ca tractorul pe aratura. ![]() |
#8
|
||||||||
|
||||||||
![]() Citat:
Citat:
Imi place foarte tare Plesu pentru abilitatea greu de egalat de a-si transpune gandurile (pana la ultimul detaliu) in cuvant scris sau rostit (tot asa imi place si Hitchens). Insa vocabularul bogat are valoare doar daca e folosit in combinatie cu ratiunea si gandirea critica. Altfel e doar vorbarie. Si articolul asta exact asta e, din pacate. Citat:
Citat:
Ciudat, pentru ca exact asta zic si cei care se opun predarii religiei in scoli. Nu numai ca zic asta, dar sustin ca manualele de religie si calitatea profesorilor (sau habotnicia lor) sunt probleme majora. Adica Plesu e de acord in niste puncte vitale cu cei despre care ne spune mai incolo ca, de fapt, nu e de acord. Dezvolta oare domnul Plesu opinia sa despre aceste probleme? Nu. Accepta ca exista, dar le arunca in derizoriu. Dupa care decide ca cei care sunt anti religie (cu toate ca multi au aceleasi indoieli pe care le are si el) sunt niste frustrati. Vedeti mai jos. Citat:
![]() Nimic nou. De-aia e Tatoiu experta in orice domeniu, si invitata etern la televiziuni sa isi expuna parerile. Citat:
Citat:
"Niciodată cu șubrezenia proprie, cu vădita sa incultură în tocmai teritoriul în care se agită fără complexe." Nici un cuvant despre acei profesori de religie si a lor "vadita incultura" care modeleaza creierul copiilor, de la 6 ani incolo. Si sunt sigur ca astia sunt cei pe catre Plesu nu ii place si ii mentioneaza mai sus, dar hai sa nu vorbim despre ei. Nu stim cati sunt, dar stim ca sunt in scoli si stim ca au o influenta asupra copiilor ACUM. Dar hai sa ne concentram pe un profesor obscur din Buzau, care a obtinut o sentinta de la CCR. Sentinta pe care 90% din romani nu o inteleg si nici nu au citit-o. Pentru ca in mod evident, profesorul din Buzau e problema aici. Citat:
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu Question everything. |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Si asa am ajuns la o problema eterna a oricarei religii care se bazeaza pe carti vechi de mii de ani, prezentate publicului ca adevar suprem. Orice om cu o educatie medie care citeste o asemenea carte fara conditionare prealabila o considera o colectie de povesti (femeia creata din coasta barbatului? Sarpe care vorbeste? Virgina care naste? Om crucificat, mort, care invie?). Nu de alta, dar avem alte carti de povesti extrem de similare. Unele chiar mai vechi decat dea prezentata ca "aia cea mai veche si originala". Reprezentantii religiei care se bazeaza pe acea carte nu vor sa o citesti de capul tau. Doamne fereste, ce ne facem daca iti folosesti creierul si ne zici dupa aia ca sunt povesti? Stai asa - inainte sa citesti Cartea, ia de aici o carte (scrisa de un mare intelept) care explica fiecare contradictie pe care CREZI ca ai gasit-o cand ai citit Cartea. Cum? Ai inca chestii care nu sunt explicate, si Cartea nu are sens? Mai ia o carte cu explicatii despre Carte. OK - acum esti gata sa accepti Cartea ca adevarul suprem? Da? OK - ia Cartea si citeste-o, ca 5 ani ti-a luat sa intelegi ca asta e Cartea adevarului suprem. Sigur ca asa e, doar ai citit toate celalalte carti mai mici care ti-au explicat asta. Citat:
Citat:
Citat:
Asta e un articol scris de un om care vrea religia in scoli, dar nu poate spune asta, pur si simplu. Nu de alta, doar e Plesu. Asa ca impacheteaza ideea in multe cuvinte complicate, adauga un pic de dubiu personal (pentru echidistanta, dar atat, ca nu dezvolta), aduce vorba de exegeza (nu cumva sa creada cititorii Dilemei ca pot interpreta Biblia dupa capul lor - va vrem inteligenti, dar e o limita), dupa care arunca o remarca despre Upanisade, ca nah, e multi-cultural si da bine. @Delia31 - ti-au scapat toate astea? Sau ai vrut sa fii contra, ti-a fost lene, si ai dat copy/paste la articolul asta cu vocabular bogat, dar execrabil ca argumentatie?
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu Question everything. |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Stii ce mai ajuta la corectarea ideilor? Cartile. Dar e evident care optiune iti e mai draga tie.
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu Question everything. Last edited by konijiro; 05.04.2015 at 11:59:21. |
|