Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[AlinB]

faina sinteza

Sa contribui si eu putin:

În prealabil postat de catalin2

Dar nu aceasta e principala problema, ci faptul ca tu esti un om agresiv si nu-ti lipsesc doar cunostintele despre ortodoxie, ci si despre cei sapte ani de acasa. Nu trebuie sa o iei ca o lauda, esti una din cele mai rautacioase persoane pe care le-am cunoscut

Ma intreb daca se uita in oglinda cand repeta discursul asta. Daca nu, ar trebui sa o faca.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

faina sinteza
Sa contribui si eu putin:
Ma intreb daca se uita in oglinda cand repeta discursul asta. Daca nu, ar trebui sa o faca.

Acestea nu au fost doar niste vorbe, eu chiar cred ce am scris acolo. Ba chiar am vrut sa zic "cel mai", dar m-am gandit sa fiu mai temperat. Nu stiu cum se intampla ca tocmai cei care au acea problema dau sfaturi la altii. Tu te uiti in oglinda? Eu ti-am scris, ca intotdeauna, normal de la inceput. Tu ai inceput cu ironii si jigniri, ca intotdeauna. Dar se pare ca nu ai avut curajul sa porti o discutie unu la unu, ai cautat si aliati de barfa si zeflemea, probabil doar cu femeile esti destul de barbat, cand le jignesti pe forum. Eu te-am intrebat doar daca preotului la care te spovedesti stie ce faci tu, sau daca ai omis sa-i spui.
Nu ma refer doar la mine, de exemplu si mie mi-a displacut ce spunea Igor (Emilian), dar parca tu vorbeai cu rautate, ca cineva posedat.
Cu aceasta inchei dialogul meu cu tine, o sa aplic acelasi tratament, o sa incerc sa nu-ti mai adresez vreun mesaj vreodata.

[catalin2]

Revenind la ceea ce s-a discutat, probabil sunt si persoane interesate de subiect, nu doar de rautati si balacareala.
Din catehismul care era si pe site-ul Patriarhiei, amd at acest citat de mai multe ori:

"Daca harul e o lucrare necreata a lui Dumnezeu in sufletul nostru si daca prin el insusi Duhul Sfant lucreaza in noi mantuirea, oare s-ar putea mantui omul si fara de har?

Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale.

Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca. Omul poate face anumite fapte bune, dar nu le face asa de statornic si dintr-un cuget asa de curat, incat sa se sfinteasca prin ele si sa se mantuiasca. Omul are libertatea de a face binele si cata vreme e in robia pacatului stramosesc, dar aceasta e o libertate slabita. Ea e marita tocmai de harul care vine la inceput fara nici un merit al omului.

Dar harul nu e de trebuinta numai la inceputul mantuirii omului, ci si dupa aceea, tot timpul. Omul nu se poate intari niciodata in bine in asa fel ca sa nu mai aiba pe urma trebuinta de har. Binele statornic si curatia deplina a omului sunt un rod nu numai al omului, ci si al harului, nu numai al unuia sau al altuia. Daca mantuirea si sfintirea omului inseamna unirea lui cu Dumnezeu prin har, se intelege ca pierderea harului inseamna pierderea mantuirii. Sf. Apostol Pavel zice: “Deci, fratilor, intariti-va in Domnul si intrn, puterea tariei Lui. imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6, 10-11)."

[catalin2]

Sfantul Serafim de Sarov despre faptele bune: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

"Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).

Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor."

Cred ca cel mai bine este sa-i lasam pe kenieni in pace, si pe altii de alta religie, si sa nu-i mai amplasam noi nici in iad nici in rai. Sunt acolo unde au ajuns, si gata. Am un profund respect pentru ei, pentru faptul ca au murit cu demnitatea si onoarea in mana.

Pana la urma nimeni nu stie unde s-au dus cu adevarat. E un subiect steril care nu duce nicaieri.

[AlinB]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pana la urma nimeni nu stie unde s-au dus cu adevarat. E un subiect steril care nu duce nicaieri.

Uite mai catalin2, pana si unul care nu prea are treaba cu religia e mai ortodox deca tine.

Ortodoxia invata ca mantuirea e judecata lui Dumnezeu nu a lui cutare sau cutarescu2.

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cred ca cel mai bine este sa-i lasam pe kenieni in pace, si pe altii de alta religie, si sa nu-i mai amplasam noi nici in iad nici in rai. Sunt acolo unde au ajuns, si gata. Am un profund respect pentru ei, pentru faptul ca au murit cu demnitatea si onoarea in mana.
Pana la urma nimeni nu stie unde s-au dus cu adevarat. E un subiect steril care nu duce nicaieri.

Nu am vorbit despre kenieni, ci despre mantuirea in afara Bisericii. Si am vorbit despre invatatura Bisericii (e adevarat, doar eu), nu despre ce crede fiecare (cum au facut ceilalti). Invatatura revelata nu tine intotdeauna de logica fiecaruia, pentru ca fiecare vede in functie de cat stie si cata dorinta de a cauta adevarul are.

[catalin2]

http://poruncaiubirii.agaton.ro/arti...ricii-ortodoxe

"Sinodul de la Laodiceea a dat acest canon care se găseşte în Cârma Bisericii numit Pidalion : « Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi sa se duca la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii sa fie anatema. » (Laodiceea canon 34)

Pelagius, eretic din sec V, nega Harul Duhului Sfânt ca fiind absolut necesar pentru mântuire, afirmând ca omul, indiferent ce credea se poate mântui dacă face fapte bune. De aici erezia pelagianistă şi semipelagianistă care afirmau că omul nu are nevoie să fie în Biserica cea Una, Sfântă, Catholică (sobornicească) şi Apostolică ca să se mântuiască, fiind suficiente faptele lui bune. Aceasta erezie apărută în Apus a fost condamnata de Sinodul de la Orange din anul 530, prin care aceasta erezie cumplita a fost eradicată.
Din păcate, aceasta erezie pelagiană revine astăzi sub forma panereziei ecumenismului care afirma minimalismul dogmatic, sub forma extinsa, anume că e suficient să faci fapte bune în orice religie te-ai afla şi te mântuieşti, şi în forma restrânsă ( vehiculata de Consiliul Mondial al « Bisericilor » ), anume ca e suficient ca cineva sa fie botezat în numele Sfintei Treimi şi sa creadă în Hristos ca Mântuitor personal ca sa fie pe drumul mântuirii."

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Serafim de Sarov despre faptele bune: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

"Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).

Un discurs fara doar si poate pentru crestini, nu pentru indianul din Patagonia care vrea sa faca binele atat cat a putut el sa-l cunoasca.
Si un capitol la care kenyanul se poate incadra o data ce l-a cunoscut pe Hristos chiar poate din gura ne-ortodoxa.

Ca tu incepi sa ai fantezii pe seama discursului asta si dezvolti neinspirat cu pretentii de teolog luminat, doctrine despre pe cine condamna Dumnzeu la Iad si inca plin de certitudini absolute, e fara doar si poate pacatul tau.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Serafim de Sarov despre faptele bune: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

"Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).

Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor.[/b]"

Fapte bune se pot face si in alte parti care nu au auzit de Hristos. Desi spunem ca Hristos a fost vestit pe tot pamantul,nu se compara puterea acestei vestiri intr-o tara ortodoxa cu cea dintr-o tara de aiurea . Sunt 100% sigur,ca si noi daca am trai in aceea tara ,nici prin cap nu ne ar da sa credem in Hristos, nu pentru ca ne am opune ,ci pur si simplu genele noastre nu ar fi interesate de asta ,asa cum noi nu suntem interesati de traditiile africane sau de Mahomed
Asa ca un ortodox nu are dreptul sa judece pe cei din culturile diverse ,pentru ca nu au avut aceleasi conditii
Dupa parerea mea conteaza doar ca faptele sa fie facute din inima.
Aceasta e valabil si pentru ortodoxi si pentru orice om de pe pamant.
Nimic nu e mai frumos pe acest pamant ca bunatatea si altruismul,oriunde le am intalni .
Ce loc ocupa totusi Hristos?
El ,prin El si pentru El se fac toate aceste fapte minunate , pentru cei credinciosi ,prin ajutorul sau direct . Pentru cei necredinciosi ,chiar daca ei nu stiu , faptele lor provin tot de la Hristos
A spune ca exista alta sursa a faptelor bune in afara de Hristos mi se pare o blasfemie
Doar ca unii stiu ca le fac prin Hristos,altii,desi le fac,nu stiu asta
Un budist face fapte bune prin Hristos fara sa stie asta , chiar daca in concpetia sa el le numeste altfel .
Nu le poate face asa intens ca un credincios adevarat ,pentru ca nu isi cunoaste Stapanul.
Dar Stapanul este unul singur pe tot pamantu,Iisus Hristos,Fiu al lui Dumnezeu
Doar de ;la El vine tot ce este bun pe acest pamant.