Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[iuliu46]

Parintele Serafim Rose :

Intrebare: Vorbiti-ne despre atitudinea ortodoxa fata de religiile necrestine.
Raspuns: Hristos a venit sa lumineze omenirea. Exista numeroase religii in afara revelatiei Sale printre ai caror adepti nu sunt doar practictanti ai unui cult demonic, ci si suflete sincere care incearca sa ajunga cu adevarat la Dumnezeu. Vreau sa spun ca, inainte ca oamenii sa auda de Hristos, aceste religii, atat cat pot ele, au fost bune, dar ele nu pot duce la atingerea adevaratului tel. Telul este viata vesnica si Imparatia Cerurilor si Dumnezeu a venit in trup pentru a ne deshide aceasta cale. De aceea, crestinismul este adevarat. Facand comparatii, se pot gasi diferite elemente de adevar si in celelalte religii, elemente care, de multe ori, sunt foarte profunde, dar ele nu deschid cerurile. Numai cand Hristos a venit pe pamant si a spus talharului: Astazi vei fi cu mine in Rai, s-au deschis cu adevarat cerurile pentru oameni.
Intrebare: Asadar, oamenii care n-au auzit de Hristos nu au acces la adevar?
Raspuns: Cei ce n-au auzit niciodata de Hristos? Este treaba lui Dumnezeu sa-i judece. Nici in Vechiul Testament nu auzisera oamenii de Hristos, dar El a venit si le-a predicat in iad. Si Sfantul Ioan Botezatorul a ajuns inaintea lui Hristos in iad si, credem noi, a predicat ca Hristos va veni acolo ca sa-i elibereze pe toti cei care doreau sa fie eliberati, care doreau sa creada in El. Asa ca Dumnezeu poate dezvalui adevarul celor ce n-au avut niciodata sansa sa-l auda: adica celor care n-au respins Evanghelia, ci doar nu au auzit de ea. Dar odata ce am acceptat revelatia devenim, bineinteles, mult mai responsabili. O persoana care accepta revelatia lui Dumnezeu-intrupat si apoi nu traieste in conformitate cu ea este mai rea decat orice preot pagan sau ceva asemanator.

[iustin10]

Mantuirea da, o pot avea doar cei ce cred in Hristos , pe filonul ortodox .
Dar nu prin faptul ca sunt ortodocsi, ci daca aduc roade ,daca se vede cumva harul in ei , lucrand prin credinta care ei o afirma
Daca se limiteaza doar la simpla apartenta,la simpla participare , ortodoxia e o biata dogma care mai mult ii incurca .
Doar roadele sunt placute lui Dumnezeu ,nu soiul arborelui:credincios sau eretic
In aceste conditii , ca in pilda samarineanului , daca cineva care se da de neam bun trece indiferent pe langa aproapele ,iar altul care e taxat ca necredincios aduce roada placuta , cu toata chemarea care o are primul,rasplata va merge catre cel din urma ,catre iubitorul de oameni.
Apartenenta la ortodoxie este zero daca se afirma prin cuvinte si nu straluceste prin har.
Ceilalti ,fara Hristos ,nu se mantuiesc ,caci numai prin Hristos e mantuire.
Dar pot fi mai placuti lui Hristos,decat cei care doar iau numele Sau,dar nu ii fac cele mai elementare porunci , de a iubi pe aproapele si a fi cu inima deschisa
IubireA de oameni nu mantuieste singura , ci doar cu Hristos.
Dar sufletele reci ,care nu pleaca de la aceasta porunca simpla ,pot sa isi atarne oricate alte etichete si ranguri ,caci in fata lui Hrisots,care cunoaste inimile , vor fi mai prejos decat eretici ,atei sau paganii
Iubirea e baza pe care se construieste mantuirea
Daca nu avem aceasta baza, sa nu ne miram ca cei care au un dram de iubire , ne -o iau in fata ,noua celor care credem ca , cuvintele goale mantuiesc

[florin.oltean75]

Postat in prealabil de Igor_Paslusnik

Rugăciunea multă, dacă nu eşti membru al Tainelor Bisericii, e în zadar. Rugăciunile acelea, mai sus de tavan, de la ecou, nu urcă.

"Nu oricine îmi zice Doamne Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor", ne spune Hristos la Matei 7, 21.

Hristos se refera la curatenia inimii care striga - nu la apartententa unui anumit cult.

Insa, tentatia este foarte mare sa ne bizuim mantuirea pe trambitarea unei apartenente.

Este mult mai usor sa proclami in stanga si in dreapta decat sa te lupti cu balaurii/demonii din propria ta inima.

Acest tip de rationament primitiv este cel mai accesibil la nivelul egoului, cel mai raspandit in toate formele de credinta.

O astfel de gandire ne arunca lesne in mandrie, judecarea aproapelui si chiar violenta religioasa.

Una este sa pretuiesti biserica din care faci parte, iar alta sa-ti condamni semenii pentru ca nu rationeaza in felul tau.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iustin10

Mantuirea da, o pot avea doar cei ce cred in Hristos , pe filonul ortodox .
Dar nu prin faptul ca sunt ortodocsi, ci daca aduc roade ,daca se vede cumva harul in ei , lucrand prin credinta care ei o afirma
Daca se limiteaza doar la simpla apartenta,la simpla participare , ortodoxia e o biata dogma care mai mult ii incurca .
Doar roadele sunt placute lui Dumnezeu ,nu soiul arborelui:credincios sau eretic

Iustin10, iuliu46 şi ioan_cezar şi toţi...

E impropriu spus filonul ortodox... Ca şi cum spui că şi alte filoane există şi că sunt valabile, "cât de cât" pentru mântuire.

Explic, cu inima plânsă, deşi mă făţărnicesc să spun cu inima plânsă, dar îndrăznesc, iertaţi. Deci :

Roadele omului, chiar dacă sunt sau nu sunt, îi este suficientă pentru mântuire să se schimbe în omul-cel-nou, urmaş al lui Hristos, Adevărat Hristos, din primul mileniu creştin, chiar şi în ultima zi de viaţă, precum tâlharul de pe cruce.

Hristos, şi la ortodocşi, şi la eretici, şi la păgâni şi la atei, stă la uşa inimii lor şi bate; de este cineva să-i deschidă, va intra şi va cina cu el, spune Biblia. Cineva-ul acela poate fi şi duhovnicul, atunci când proprietarul inimii este căzut la pat bolnav şi nu poate deschide uşa inimii lui Hristos.

Acel duhovnic, poate veni pe parcursul vieţii, sau la sfârşitul ei. Important este ca omul să-l cheme pe acel duhovnic, pentru că omul bolnav, pe duhovnic îl poate auzi, dar pe Hristos mai greu. De aceea i-a şi lăsat Hristos pe Sfinţii Apostoli şi ei la rândul lor au lăsat în comunităţile de creştini înfiinţate, câte un episcop preot şi diacon.

Deci Dumnezeu iubeşte nespus de mult pe orice om, fie el ortodox sau eretic, sau păgân sau ateu. Şi Dumnezeu vrea ca acel om să-l primească pe Dumnezeu Treime Iubire în inima lui şi atunci va face acel om şi roade.
Şi va iubi atât de mult, încât e imposibil să nu devină ortodox. Şi se va mântui. Va iubi Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, Sfinţii din ceruri şi de pe pământ, va iubi pe Maica Domnului şi întreaga Biserică a lui Hristos, din care fac parte toţi cei ca el, care iubesc nebuneşte. şi atunci, rămânând în acea iubire, se va mântui.

De ce un protestant spre exemplu, nu se poate mântui? Nu fiindcă nu e ortodox, paradoxal, oarecum neortodox spunând, ci fiindcă nu iubeşte precum un ortodox, de aceea nu se va mântui.

Dacă un protestant ar iubi ca un ortodox, ar ştii, conştient şi viu, că unde va merge după moarte este Împărăţia Iubirii, iar acolo în acea Împărăţie, sunt Aceia, prin Acela, care au iubit şi iubesc nu numai orice fiinţă diformă, om sau animal, sufleteşte sau trupeşte, dar acei Sfinţi, iubesc orice văd cu ochii.

Acelor Sfinţi, omul de aici, imitându-i cât îi stă în putere, le cere rugăciunile de ce întărire, de ajutor, către Împărat, căci oameni au fost şi păcătoşi au fost, acei Sfinţi, ca şi el, cel ce se roagă, şi acei Sfinţi îl înţeleg şi îl "adoptă" spre a-l ajuta, cu rugăciunile lor, să ajungă şi el ca ei.

Un protestant nu poate face asta.
Un protestant se crede întro "bulă" în care îi el şi hristos (cu h mic), unde nimeni nu îl poate atinge, nimeni nu îl contrazice, tot ce crede şi ce face el, este spre mântuire.
Asta nu-i iubire. Asta nu-i Biserica.

Un ortodox, ştie că poate greşi, că este păcătos, că smerenia este singura lui armă, şi că iubirea este singurul lui cuvânt, ascultă pe toţi, orice spun şi prima dată se miră de toţi şi toate, apoi se bucură de cele bune şi plânge pentru cele rele, apoi se gândeşte la ele, orice ar fi ele, apoi se hotărăşte dacă să spună ceva sau nu.

Acesta-i ortodoxul. Acesta-i creştinul. Aici e Hristos şi mântuirea. Biserica are aceşti creştini şi sunt frumoşi. Curaţi. Şi se mântuiesc, dacă rămân aşa. Pentru că sunt aşa. Aceştia, în viaţa lor, împlinesc poruncile lui Hristos, şi sunt imposibil să fie aroganţi, ci doar slujesc, indiferent ce cred alţii despre ei, ei slujesc, şi vor răspunde cu zâmbet la zâmbet şi cu părere de rău la mânie.

Ortodoxia nu e doar o filosofie, cea mai înaltă filosofie la care omul se poate urca cu mintea să gândească, dar este definiţia modului în care a fost creat sufletul.
Sufletul omului a fost creat ortodox. Creştin ortodox. Aşa a fost creat de către Dumnezeu.
Tot ce face un om în viaţă, se explică ortodox. Creştineşte şi ortodox. Toate căutările lui de Dumnezeu, toate căderile lui, sfârşitul în alte credinţe, sau în ateism, sau întrun soi de misticism, toată setea omului după Dumnezeu, se explică ortodox.

Chiar şi înainte de Hristos, la papuaşi, la barbari, la celţi, druizi, azteci, mayaşi, toţi îl căutau pe Hristos, pe Dumnezeu Iubire, pe Mântuitorul, fratele lor preaiubit, Dumnezeul Prieten, care te salvează face totul pentru tine, şi moare pentru tine. În fiecare zi. Cum să nu-L aştepţi? Cum să nu-L doreşti? Cum să nu-L iubeşti?

De aceea toţi oamenii, de la Adam până la Hristos, timp de 5508 ani, şi de la Hristos, până azi, 2015 ani, toţi au fost ortodocşi, adânc în inimile lor. Cu cât iubeau mai puţin cu atât erau mai departe de Ortodoxie, şi cu cât iubeau mai mult, mai ales după Hristos, deveneau membri ai Bisericii Sale, Bisericii lui Hristos, cea Una, Ortodoxia. Şi se mântuiau.

Dumnezeu, prin fiecare răsărit de soare, ne face o declaraţie de dragoste. Prin fiecare fir de iarbă, prin fiecare mugur de copac, prin fiecare frunză, sau strop de apă, ne face o declaraţie dragoste.
Şi-atunci, cum să nu îi faci şi tu o declaraţie de dragoste prin fiecare "Doamne miluieşte" rostit. Nici nu vrea mai mult Dumnezeu de la noi. Se bucură, Dumnezeu, ca un copil, poate smintesc, dar aşa simt să spun, se bucură ca un copil mic când primeşte ceva, de la noi, o rugăciune, o faptă bună, o cercetare către El, se bucură şi studiază cu atenşie ce Îi dăm şi ne dă înapoi înzecit, însutit sau înmiit.

Şi-atunci cum să nu iubeşti Sfinţii? Cum să nu iubeşti Sfintele Icoane? Cum să nu ceri Sfinţilor să se roage pentru noi? Cei ce stau la masă cu Bucuria? Cei ce vorbesc cu Fericirea? Cei ce ascultă Viaţa? Cei ce privesc Calea? Cei care se împărtăşesc cu Adevărul?

Atunci când eşti cu adevărat pe Hristos, când eşti cu adevărat cu Biserica, de care îţi pasă, nu o urăşti fiindcă cere bani, fiindcă are câţiva membri care păcătuiesc, cum spun protestanţii despre ortodocşi, când eşti cu adevărat creştin, nu eşti nemulţumit, nu strigi şi arăţi cu degetul, fără să găseşti soluţii, fără să pui mâna pe lopată şi să contruieşti Biserica, deci membrii ei, chiar şi prin însăşi prezenţa ta, dacă nu poţi prin cuvânt sau faptă. Prin gesturi, prin zâmbet, prin seriozitate, prin privire, prin haine, prin toate să predici şi să mărturiseşti pe Hristos, chiar dacă nu eşti preot.

Nu să porţi fustă până la genunchi, mulată, cum poartă fetele/femeile la penticostali, baptişti, etc., ci să porţi fustă lungă şi largă, că te gândeşti: nu cumva să se uite un frate creştin la mine şi mai slab fiind, neputincios, să cadă cu gândul în păcat de desfrânare, din pricina mea... Că atunci mai vinovată sunt eu, decât el, că spune Biblia: vai aceluia prin care vine sminteala. Şi în altă parte: făcând celor mai mici decât voi, Mie, Mi-aţi făcut. Deci orice facem, facem lui Hristos, fie lucru bun sau rău.

Ăsta-i creştinismul.
Fiind astfel, păsându-ţi cu adevărat, contribui, cu dragostea ta la zidirea Bisericii, şi nu sfârşeşti inventând sau mergând în erezii.

Păsându-ţi atât de mult, iubind atât de curat, de adânc şi tainic, nu poţi să nu fi ortodox, nu poţi să te depărtezi de mizerie, când ştii că Hristos a murit pentru mizerie, pentru scârbele oamenilor, pentru puroiul din noi, pentru otrava cuvântului şi faptei cu care Îl ucideam.
Cum să spui că eşti creştin, dacă nu urmezi lui Hristos? Şi dacă Îi urmezi Lui, cum să nu te arunci în cocina inimii tale şi să faci curat? Cât mai curat? Cum să nu vrei apoi ca inima să fie cel mai frumos loc de pe pământ, unde să-L primeşti pe Hristos? Cum să nu vrei să tot lucrezi la inima ta să fie tot mai frumoasă, mereu, pentru Împăratul Iubire?
Apoi să vrei cât mai multe cocini să fie curăţite, ca şi alţii să se simtă atât de bine, în curăţenie şi bucurie, lumină şi har, cum te simţi tu? Cum să nu plângi pentru cei care nu vor să aibe curat în cocina inimii lor? Cum să nu vrei, cu tot riscul de a nu mai fi inima atât de frumoasă, cum să nu vrei ca alte inimi să fie măcar curate, dacă nu şi frumoase? Cum să nu dedici timp şi dragoste şi jertfă, sudoare, transpiraţie, aproapelui, să îl ajuţi, în a găsi pe Hristos? Şi odată găsit, să ajute şi el pe alţii să găsească? Şi împreună să fie bucurie cum n-am trăit vreodată de mare. Cum? Spune-mi, cum?

Cum să nu fi ortodox, când Biserica Ortodoxă, e atât de plină, de deplină, de întreagă, de vie, de roditoare, de Sfântă, de frumoasă, mamă, prietenă, soţie, amică, bunică, colegă, şi e totul pentru mântuirea noastră. Cum să vrei să pleci din ea? Cum să nu vrei să o înţelegi, să îţi pese de ea, de curăţia ei, de parfumul, de mireasma ei ? Cum ?

Nici familia, sau copii, biologici, nu pot da o aşa de mare bucurie ca găsirea şi primirea lui Hristos în inimă, ca şi ajutorul dat altora în a găsi şi a primi pe Hristos şi a trăit împreună, cât mai mulţi, pe Hristos, în Împărăţia Cerurilor din lăuntrul nostru, ca mai apoi să facem parte din ea, efectiv, fizic şi metafizic, văzut şi nevăzut, cu toţi aceia pe care i-am cinstit şi i-am iubit, pentru că ei înaintea noastră, ne-au cinstit şi ne-au iubit... Când iubeşti necondiţionat şi nepărtinitor, când şti ce faci, şti ce vrei, şti cât de mic eşti, nu poţi decât să iubeşti. Iubind, devii ortodox şi te mântuieşti.

Un copil, îl ai doar tu, e bucuria ta, iar celălalt, alt om, poate nu are de nimic de ce să se bucure, poate e deznădăjduit. Şi ajutându-l să găsească şi să primească pe Hristos şi să iubească tot mai mult, va avea şi el copii, va spune şi altora de cea-mai-mare-bucurie-de-pe-pământ, Hristos. Şi aşa, pentru Biserica care suntem noi, ne îmbogăţim cu şi în Hristos, adevărata bogăţie.

Iertaţi-mă.

Dumnezeu să ne ajute să înţelegem. Şi să iubim.

[cristirg]

"De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului.

Degeaba ii spun ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, de cele mai multe ori asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte" (" Ne vorbeste parintele Cleopa")

[iustin10]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci Dumnezeu iubeşte nespus de mult pe orice om, fie el ortodox sau eretic, sau păgân sau ateu. Şi Dumnezeu vrea ca acel om să-l primească pe Dumnezeu Treime Iubire în inima lui şi atunci va face acel om şi roade.
Şi va iubi atât de mult, încât e imposibil să nu devină ortodox.

De ce un protestant spre exemplu, nu se poate mântui? Nu fiindcă nu e ortodox, paradoxal, oarecum neortodox spunând, ci fiindcă nu iubeşte precum un ortodox, de aceea nu se va mântui.

Dacă un protestant ar iubi ca un ortodox, ar ştii, conştient şi viu, că unde va merge după moarte este Împărăţia Iubirii, iar acolo în acea Împărăţie, sunt Aceia, prin Acela, care au iubit şi iubesc nu numai orice fiinţă diformă, om sau animal, sufleteşte sau trupeşte, dar acei Sfinţi, iubesc orice văd cu ochii.

Acelor Sfinţi, omul de aici, imitându-i cât îi stă în putere, le cere rugăciunile de ce întărire, de ajutor, către Împărat, căci oameni au fost şi păcătoşi au fost, acei Sfinţi, ca şi el, cel ce se roagă, şi acei Sfinţi îl înţeleg şi îl "adoptă" spre a-l ajuta, cu rugăciunile lor, să ajungă şi el ca ei.


Un ortodox, ştie că poate greşi, că este păcătos, că smerenia este singura lui armă, şi că iubirea este singurul lui cuvânt, ascultă pe toţi, orice spun şi prima dată se miră de toţi şi toate, apoi se bucură de cele bune şi plânge pentru cele rele, apoi se gândeşte la ele, orice ar fi ele, apoi se hotărăşte dacă să spună ceva sau nu.

Acesta-i ortodoxul. Acesta-i creştinul. Aici e Hristos şi mântuirea. Biserica are aceşti creştini şi sunt frumoşi.

Ortodoxia nu e doar o filosofie, cea mai înaltă filosofie la care omul se poate urca cu mintea să gândească, dar este definiţia modului în care a fost creat sufletul.

Sufletul omului a fost creat ortodox. Creştin ortodox. Aşa a fost creat de către Dumnezeu.
Tot ce face un om în viaţă, se explică ortodox. Creştineşte şi ortodox. Toate căutările lui de Dumnezeu, toate căderile lui, sfârşitul în alte credinţe, sau în ateism, sau întrun soi de misticism, toată setea omului după Dumnezeu, se explică ortodox.

Chiar şi înainte de Hristos, la papuaşi, la barbari, la celţi, druizi, azteci, mayaşi, toţi îl căutau pe Hristos, pe Dumnezeu Iubire, pe Mântuitorul, fratele lor preaiubit, Dumnezeul Prieten, care te salvează face totul pentru tine, şi moare pentru tine. În fiecare zi. Cum să nu-L aştepţi? Cum să nu-L doreşti? Cum să nu-L iubeşti?

De aceea toţi oamenii, de la Adam până la Hristos, timp de 5508 ani, şi de la Hristos, până azi, 2015 ani, toţi au fost ortodocşi, adânc în inimile lor. Cu cât iubeau mai puţin cu atât erau mai departe de Ortodoxie, şi cu cât iubeau mai mult, mai ales după Hristos, deveneau membri ai Bisericii Sale, Bisericii lui Hristos, cea Una, Ortodoxia. Şi se mântuiau.

.

Păsându-ţi atât de mult, iubind atât de curat, de adânc şi tainic, nu poţi să nu fi ortodox, nu poţi să te depărtezi de mizerie, când ştii că Hristos a murit pentru mizerie, pentru scârbele oamenilor, pentru puroiul din noi, pentru otrava cuvântului şi faptei cu care Îl ucideam.
Cum să spui că eşti creştin, dacă nu urmezi lui Hristos? Şi dacă Îi urmezi Lui, cum să nu te arunci în cocina inimii tale şi să faci curat? Cât mai curat? Cum să nu vrei apoi ca inima să fie cel mai frumos loc de pe pământ, unde să-L primeşti pe Hristos? Cum să nu vrei să tot lucrezi la inima ta să fie tot mai frumoasă, mereu, pentru Împăratul Iubire?

Cum să nu fi ortodox, când Biserica Ortodoxă, e atât de plină, de deplină, de întreagă, de vie, de roditoare, de Sfântă, de frumoasă, mamă, prietenă, soţie, amică, bunică, colegă, şi e totul pentru mântuirea noastră. Cum să vrei să pleci din ea? Cum să nu vrei să o înţelegi, să îţi pese de ea, de curăţia ei, de parfumul, de mireasma ei ? Cum ?

Dumnezeu să ne ajute să înţelegem. Şi să iubim.

Frumoasa marturisire Igor,despre ortodoxie
Intleg ca in adancul tau sunt nuante mai adanci,ca nu simplu bulletin de ortodox mantuieste ,asa cum uneori lasi sa se inteleaga.
De fapt aici nici nu mai suntem in contradictie . Caci ortodoxia intradevar trebuie sa aduca roada iubirii sau macar a sperantei , ca sa zici ca fost de folos aceluia.
Eu sunt adversarul doar al tratarii la nivel superficial al problemei ,esti orthodox treci in dreapta nu esti,mitraliera ,cum s-a povestit pe aici de acei islamisti.
Intradevar ,nimic nu poate mantui decat ortodoxia in Hristos ,dar este o piatra tare,care daca ii folosim latrura ei ascutita,ne putem noi insine taia in ea ,in certuri si teorii,si judecati care nu ni se cad .

[Igor_Paslusnik]

Mulţumesc, iustin, nimic al meu. Da, aşa văd eu nu neaparat Ortodoxia, ci creştinismul. Cine vrea să fie un astfel de creştin nu poate cădea în erezie, fiindcă "dragostea nu cade niciodată" - I Corinteni 13, 8.

Da, Sfinţii Părinţi spun că Duhul Sfânt, lucrează şi asupra celor ce nu sunt creştini, dar fără să le dea har, lucrează cu beduinii, care dau apă creştinilor, lucrează la păgâni, atei, eretici sau alţii, pentru a face bine creştinilor.
Exemplul este Ponţiu Pilat care vroia eliberarea lui Iisus, dar evreii nu au vrut şi L-au ucis pe Hristos.

[Igor_Paslusnik]

Acum să vedem, pe lângă mine, cine mai sunt cei "cu probleme medicale", conform ereticului ecumenist Alin B. :

Ateii şi păgânii
*

"Plânge-i pe cei necredincioşi, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminaţi de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine şi plâns, pentru că se găsesc afară de Împărăţie, laolaltă cu cei condamnaţi la iad: "Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5. Plânge-i pe aceia."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, Omilia IV, pagina 17.

Purtarea creştinilor cu toţi oamenii
*

"Neamurile să se obişnuiască cu cei care locuiesc lumea (creştinii), iar cei ce locuiesc lumea, să primească cu dragoste pe cei străini de Testamente (pe neamuri, adică toţi de alte credinţe)."
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, PSB vol. 17, pagina 311.

Despre "adunările" neo-protestanţilor
*

"...adunările ilegale sunt partide formate de preţi sau episcopi nesupuşi (Dumitru Cornilescu, n.n.), precum şi de mireni indisciplinaţi. De pildă, dacă un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere şi înlăturat din slujire pentru că nu se mai supunea canoanelor, ci cerea pentru el întâietate şi funcţia respectivă, iar împreună cu el au plecat şi alţii, părăsind Biserica cea sobornicească: aici avem o adunare ilegală."
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 188, PSB 12, pagina 374.

Ce este un eretic?
*

"Între erezii, părinţii au numit grupările celor care s-au lepădat şi s-au înstrăinat cu totul de credinţă"
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 188, PSB 12, pag. 374.

Ce este EREZIA?
*

"Ce este erezia? Nimic nu o va defini mai bine, ca şi parabola noastră. Duşmanul a venit şi a semănat neghină în mijlocul grâului bun; neghină, grău rău, sec, stricător grâului celui bun, dar care i se aseamănă. Erezia, ca şi diavolul, tatăl ei, strică adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură, ca şi necredinţa, ea se mulţumeşte a amesteca cu el rătăcirile, aşa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învăţătură sobornicească, erezia a venit să-i amestece stricăciuni, care fără a o distruge deodată, o strică încet, o denaturează."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţiile oratorice, pagina 111-112.

Cum să-i numim pe eretici? - (!!!) -
*

"Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători, şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174.

Cum să-i mai numim pe eretici?
*

"Urâta erezie a maniheilor, pe care dacă ai numi-o puroiul Bisericii, n-ai păcătui cu nimic, este ceea ce i se cuvine."
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilia II, PSB 17, pagina 89.

Cine sunt ereticii?
*

"Cel care nu mărturiseşte mărturia Sfintei Cruci, este de la diavolul, iar cel care răstălmăceşte cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici Înviere, nici Judecată, acela este primul născut al lui Satana, (în acea familie)."
Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, capitolul VII, PSB 1, pagina 253.

Ce sunt ereticii?
*

"Pavel îi numeşte "câini" pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: "Păziţi-vă de câini"(Filipeni 3, 2), iar în altă parte îi numeşte "Îngerii Satanei" şi "cu cunoştiinţa înfierată", vai lor."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea Epistolei I către Corinteni, Omilia XXVII, pagina 283.

Ereticii au răvnă fără cunoştiinţă
*

"Despre eretici, ar putea spune cineva ca şi despre iudei: "Le dau mărturie că au răvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă" (Romani 10, 2). Căci închipuindu-şi că grăiesc cele drepte şi sunt înţelepţi, nu bagă de seamă nenorociţii că se războiesc împotriva dogmelor adevărului; şi stăpâniţi de o răvnă falsă ei socotesc că vorbesc în cinstea slavei lui Dumnezeu, dar împotrivindu-se celor ce grăiesc drept şi mântuitor."
Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinarea în Duh şi în Adevăr, PSB 38, pagina 479.


- Deci toţi aceşti Părinţi au probleme medicale, nu, Alin B. ?

Sau poate recunoşti măcar acum, citind acestea, că tu eşti cel cu probleme. Şi iată acum am dovedit. Dar nu spun medicale. Poate spirituale. -

[GMihai]

Emiliane, Alin se referea la probleme psihice. Iar faptul că tocmai te-ai pus pe tine însuţi în rând cu Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Vasile cel Mare este o nouă confirmare a bănuielii lui.

[catalin2]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cum să-i numim pe eretici? - (!!!) -
*

"Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători, şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174.

Parintii se refereau de multe ori la incepatorii ereziilor si la cei ce luptau impotriva adevarului. Si care erau in Biserica sau pretindeau ca sunt in Biserica. Cei care s-au despartit acum sute de ani sau care nici n-au fost in Biserica oricum sunt in afara Bisericii. Parintii nu au spus ceva despre islamism sau alte religii, pentru ca oricum erau in afara Bisericii, unde nu e har mantuitor sau Sfinte Taine.