Modele de neiertare

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Complici prea mult.Omul iarta atunci cand se smereste adica renunta la mandrie.Pana cand nu renunta la mandrie omul nu poate ierta.Simplu.
nu te mai complica atat.

Iti zic eu.Renunta la mandrie ca o sa-ti vina ganduri de hula mai tarziu.

.

Ti se pare ca as fi al mai mandru de pe aici ? Ideea era ca toti facem asa ,ne atingem unii pe altii, reactionam, si apoi nu stim de unde vin supararile .
Sau poate doar mie mi se intampla?
Ei da, mie mi se intampla sa ma aprind cand sunt criticat ,si stiu ca e o mandrie ,greu de sesizat de catre mine. La mine e clar ,imi cunosc defectele!
Intrebarea e daca sunt un caz particular , sau acelasi mecanism al autojustificarii si reactiei agresive functioneaza la toti ?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Ei da, mie mi se intampla sa ma aprind cand sunt criticat ,si stiu ca e o mandrie ,greu de sesizat de catre mine. La mine e clar ,imi cunosc defectele!
Intrebarea e daca sunt un caz particular , sau acelasi mecanism al autojustificarii si reactiei agresive functioneaza la toti ?

nu esti particular.esti chiar foarte general.(si inca o chestie, defecte=patimi netratate)

[iustin10]

Tocmai pt ca ma lupt cu aceasta patima, am constatat ca si o regula ca nu e bine niciodata sa ataci cu ceva. Mai ales pe cel ce te ataca .
Sa iti mai revizuiesti odata raspunsul,si daca constati cea mai mica intentie de atingere, de reactie negativa ,abtine-te .Caci mica ta atingere ,va capata proportii uriase,si va aduce furtuna impotriva ta .
Mai bine sa incerci sa explici cu sinceritate pozitia ta .
De regula nu e bine sa atingem aiurea pe semenul nostru,dar in cazul ca suntem atacati, e de zece ori mai important acest lucru.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Tocmai pt ca ma lupt cu aceasta patima, am constatat ca si o regula ca nu e bine niciodata sa ataci cu ceva. Mai ales pe cel ce te ataca .
Sa iti mai revizuiesti odata raspunsul,si daca constati cea mai mica intentie de atingere, de reactie negativa ,abtine-te .Caci mica ta atingere ,va capata proportii uriase,si va aduce furtuna impotriva ta .
Mai bine sa incerci sa explici cu sinceritate pozitia ta .
De regula nu e bine sa atingem aiurea pe semenul nostru,dar in cazul ca suntem atacati, e de zece ori mai important acest lucru.

nush ce tratament este asta.
Eu stiu insa, ca pt a te lupta cu mandria trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa te
smereasca, pt ca mandria tu n-o poti alunga.Singurul
care poate sa faca asta este Hristos.Dar pt asta trebuie sa te rogi Lui

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

nush ce tratament este asta.
Eu stiu insa, ca pt a te lupta cu mandria trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa te
smereasca, pt ca mandria tu n-o poti alunga.Singurul
care poate sa faca asta este Hristos.Dar pt asta trebuie sa te rogi Lui

De la rugaciune a plecat acest tratament .Pentru ca ziceam de multe ori : "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma" ,dar uitam sa zic 'pe mine pacatosul"
Doar fiind constient ca in permanenta pacatuiesti ,devii mult mai atent la ce spui. Iar cel mai bine se vede aceasta cand esti atacat . Atunci lasi neiubirea sa raspunda in locul tau. Atunci e cea mai buna ocazie sa vezi cat de pacatos esti,si nici nu iti dai seama ,chiar tu cel atacat , pentru ca auto-indreptatirea nu te lasa sa ierti .
Doar rugaciunea iti poate curata mintea sufletul si faptele , suntem de acord aici .
Dar sa facem roade concrete,nu la nesfarsit sa pacatuim caci suntem neputinciosi .Daca putem face cea mai mica iertare ,sigur nu este mandrie acolo, caci nu o facem noi singuri

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Doar fiind constient ca in permanenta pacatuiesti ,devii mult mai atent la ce spui. Iar cel mai bine se vede aceasta cand esti atacat . Atunci lasi neiubirea sa raspunda in locul tau.

In momentul cand iti da tarcoala duhul neiertarii, te rogi la Dumnezeu, nu stai
tu sa te lupti cu acel duh. Ca n-ai cum, deoarece prin definitie este mai puternic ca tine.
Ca tu sa poti ierta pe cineva, trebuie ca mai inainte,Dumnezeu sa te ierte pe tine.
Iar prima conditie ca Dumnezeu sa te ierte este sa te smeresti atunci cand
iti ceri iertare la Dumnezeu.
Astfel daca vrei sa ierti pe cineva, intai te smeresti si te rogi la
Dumnezeu sa te ierte intai pe tine pt pacatele tale, ca apoi tot Dumnezeu
sa-ti dea puterea sa ierti pe cel ce nu poti.Vei putea ierta pe acel cineva daca
mai intai te smeresti.Si te smeresti numai daca iti ceri inainte, iertare in fata lui Dumnezeu.
Ca pana la urma, Dumnezeu te iarta pe tine, apoi tot Dumnezeu iti da tie smerenie ca tu la randul tau tot cu ajutorul lui Dumnezeu sa ierti persoana respectiva pe care tot Dumnezeu o iarta.
Tu n-ai nici o putere.Dumnezeu le are pe toate.Insa tu ai liber-arbitru care
poate decide daca vrei sa apelezi la Dumnezeu sau sa te faci prorpriu-dumnezeu, caz in care esti pe cont propriu.

Dar sa facem roade concrete,nu la nesfarsit sa pacatuim caci suntem neputinciosi .

Omul incepe sa pacatuiasca din nou, cand incepe sa acumuleze mandrie
si sa se sminteasca cu slava desarta.In momentul ala incep sa vina iarasi
pacate vechi sau alte noi, sau combinatii dintre pacatele vechi si alea noi.
Sfantul Antonie Cel Mare,spune clar ca necuratul cand nu mai are a ispiti pe cineva nici cu pacatele vechi dar nici cu unele noi, atunci incepe sa le combine.
Smerenia este scutul(paza) mintii.Incepi sa nu mai ai mintea pazita, in
momentul in care incepi sa nu mai fii smerit.Una din metodele prin care
smerenia este alungata este mandria sau slava desearta, dar nu este singura.
Mania este o metoda prin care smerenia este alungata.Crestinul este aparat
numai daca in timp ce se roaga, se smereste.Rugaciunea isi face efectul
numai daca este spusa cu inima smerita, deoarece
"...faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea."
iar atunci trebuia ca
"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea."
si de abia apoi poti cere lui Dumnezeu sa-ti dea puterea sa ierti pe celalalt.

[Mosh-Neagu]

În volumul întâi al Filocaliei (traducerea p. Stăniloae), chiar și Evagrie Ponticul, mare ascet din pustia Egiptului (sec IV-V d. Hr.), condamnat pentru ereziile lui, atrage atenția asupra înșelării în care cad unii dintre pustnici, care credeau că au ajuns la nepătimire (apatheia duhovnicească), dar, în realitate, destule dintre patimile lor nu aveau prilej să se manifeste, deoarce trăiau în singurătate. Unul ca acesta, spune Evagrie dacă îi dai o palmă sau îi faci o observație, devine fiară împotriva ta. Deci, adevărata despătimire se face lovindu-te de persoane și cazuri concrete, sub povățuire concretă.
Sursa: https://dogmaticaempirica.wordpress....a-heterodocsi/