Modele de neiertare

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Problema mea este ca prin aceste lucruri nu inlaturi raul.

Raul interior este cel care trebuie inlaturat. In exterior nu poti face f. multe, oricum nu cate poti face in interior.

Si se repeta, si iar inghiti. Stiu, de 77 ori cate 7. Dar durerea in suflet, rana, ramane si este mereu zgandarita.

Si asta de ce? Pentru ca omul are niste atasamente nepotrivite, niste asteptari nerealiste.

Ar trebui ca iertarea sa aduca ceva bun, sa aduca o schimbare in bine. Sa schimbe pe cel care greseste.

Ar trebui sa se schimbe in primul rand cel care i se greseste.
Pentru ca daca ar fi desavarsit in iubire, lucrurile astea nu l-ar afecta atat de tare si nu in felul asta.

Dumnezeu ne-a lasat sa ne luptam viata, sa ne luptam si cu raul. Ne-a dat creier, brate, picioare, limba. Oare pentru ce? Ca sa ne ajutam de ele si sa izbandim.

Daca te referi la sapat santuri in pamant sau capetele celor care ne fac rau, poate..

Pentru alte lucruri mai subtile ne-a dat altele. Evanghelia de ex.

Nu stiu, martiriul este ceva ireversibil. Mori si nu mai poti face nimic intru credinta pe pamant.

24. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.

Ioan cap. 12

“Noi nu suntem o nouă filozofie, ci o descoperire dumnezeiască. De aceea, pur și simplu, nu ne puteți nimici cu totul; cu cât ucideți mai mulți dintre noi, cu atât vom fi mai mulți. Sângele martirilor este sămânța Bisericii”. Tertulian de Cartagina.

In rest poate mai ai alte sanse. A trece la alta religie poate fi si ceva temporar. Te salvezi si poti sa mai faci ceva pentru credinta ta. Credinta din suflet nu ti-o ia nimeni.

Probabil la o logica asemanatoare a apelat si Iuda.

Pe mine ma dor astfel de lucrari cu sfaturi din astea imposibile. Eu nu-i stiu pe oamenii aceia, nu stiu cum au fost si ce au facut nu-i judec.

Imposibile daca nu exista buna vointa de a cunoaste si urma credinta, daca este traita superficial, ca un soi de socializare religioasa.

Dar mi se pare ca tot timpul suntem judecati, fortati si calcati in picioare de altii. Vai faceti asa, vai ala este perfect si ia uite ce a scris, vai voi sunteti niste nemernici si pacatosi. Daca nu faceti asa si asa, vai de voi.

Bagi tu mana in foc pentru ce fac sau nu fac

Asa cum am citit despre parintele Galeriu.
Daca el a facut si a putut si a simtit asa, pentru mine este mai mult ca orice.
L-am cunoscut, a fost un om deosebit.
Si-a daruit pantofii unui sarman si s-a dus descult acasa.
A iertat hoti care l-au jefuit si le-a lasat si lucrurile.

Si nu ti se pare absurde chestiile astea care le facea?
Sau ar fi absurd daca ar trebui sa le faci si tu.
Vorba ta, doar ai maini si picioare, sa te lupti cu raul, pentru ce atata iertare?

[AlinB]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Da, si iei botezul muceniciei daca este cazul(plutonul de executie)

Nu prea.
Doar in unele State totalitariste si chiar nu stiu exemple practice. Tu stii?

In rest detentie/deportare.

Oricum si practic vorbind, sunt mai multe sanse sa scapi cu viata din detentie decat din razboi.

Daca ajungi pe front si nu executi un ordin (gen, sa executi civili, nu conteaza) atunci chiar esti impuscat. Pe loc.

[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Suflet binecuvantat! Sa-ti umple Dumnezeu inima de har si lumina! Nu-mi plac laudele, nici sa le primesc, nici sa le fac, fiindca aduc slava desarta, dar aici nu m-am putut abtine!

Auza-te Domnul si sa-ti umple si tie inima de har! Problema mea e ca nu prea are unde sa-l “depoziteze”, ca sa zic asa. Toate vasele inimii mele sunt …pline cu altceva. Nimicuri, atasamente meschine etc.

[delia31]

În prealabil postat de Yasmina

Eu mai degraba inteleg ca a te oferi de buna voie ocarilor,este a nu te opune cu forta sau a nu te opune in nici un fel;a nu te apara,a avea o atitudine pacifista,a nu fi defensiv.
Atentie este vorba despre ocari.
Daca cineva iti doreste raul noaptea,intr-o zona lugubra,Dumnezeu nu-ti porunceste sa inlemnesti acolo in fata raufacatorului sa te predai,cu viata si toate cele. Arunca-i banii,ceasul,rupe-o la sanatoasa si roaga-te sa scapi cu viata.




Uneori,chiar te bucuri ca ti-au furat portofelul si ai scapat mai mult decat ieftin.
Cand vezi ce soarta au avut unii,cum au fost torturati,omorati in cea mai groaznica bestialitate pentru niste bani si bunuri materiale,chiar iti vine sa sari in sus ca in lumea asta nebuna,ai scapat doar cu atat.
Vorba aia,la cate ni se pot intampla in fiecare ora ,furtul pasnic al unui portofel poate parea chiar o binecuvantare.

Eu am inteles ca nu trebuie sa ne preocupe omul care ne-a gresit ci persoana noastra;preocupandu-ne de el ne pierdem noi din vedere si asa cum spunea un sfant"daca nu iertam ,vor fi 2 oameni rai in lume".
Un om rau este la randul lui ranit,neiubit,un om cu traume...daca ne-am arata noi ceva mai buni poate s-ar misca ceva si in inima lui.
Nu avem control asupra altor persoane insa avem control asupra noastra.

De exemplu am intalnit un tata care era foarte rau cu copilul lui nelegitim;asta din cauza ca la randul lui,acel om a fost maltrat si batut de tatal lui de-al doilea si acum raul crescuse si in inima lui ca un microb,avand ocazia sa se poarte la randul lui ca un agresor si astfel sa propage ura si raul.
La fel,colegii rai pe care I-am intalnit pe ici,pe colo toti aveau rani adanci,probleme,in genere oameni neiubiti ,oameni neimpliniti

In astfel de cazuri,trebuie sa iei decizia sa nu duci mai departe raul cu tine(oamenii au tendinta sa devina toxici in urma unor experiente de viata neplacute,intoxicandu-i pe cei din jurul lor)-adica mult mai simplu in cateva cuvinte: sa te impaci cu toti care te-au suparat ca sa nu cari povara rautatii si a victimizarii si in alte relatii cu oameni noi.

Thumb up! Bine zis, Yasmina.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Un om sensibil sufera la fiecare atingere.

În prealabil postat de sophia

Unii sunt foarte sensibili si orice mica intepatura lasa urme, altul nu sufera nici daca ii dai cu toporul. Cel putin sufleteste

A fi sensibil in sensul in care zici aici, eu cred ca nu e o calitate. Ci semn de rana nevindecata. Unuia cu rana deschisa, chiar si atingerea cu o pana i se pare chin de neindurat.

În prealabil postat de sophia

Exista tot felul de oameni pe lumea asta, unii foarte sensibili (din nastere), altii mai nepasatori, alti mai luptatori, altii mai pasnici.

Dupa criteriul asta, Hristos in ce categorie de oameni intra? La sensibili sau nepasatori, pe care "nu-I doare nici daca dai cu toporul"?

În prealabil postat de sophia

Si asta cu raul care este trimis ca sa te vindece pe tine. Nu stiu.
...In fine: asta cu raul care vindeca ..

Sa nu te superi, oricat ai fi de sensibila, dar e gresit sa pui semnul egal intre suferinta si rau. Suferinta e rea doar fiindca nu-I intelegem rostul. Dar poate fi buna, daca ne lasam dusi la smerenie de ea.

În prealabil postat de sophia

Atunci de ce ne mai trebuie raul?

Suferinta, vrei sa zici. Fiindca altfel nu vrem nicicum sa ne smerim...( la mine ma refer).
Rau nu-i trebuie nimanui.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Nu a spus nimeni ca era perfect.

Atentie la capcane. Uneori riscam sa cadem noi insine in plasa celui viclean, din pura naivitate.

În prealabil postat de delia31

Toate vasele inimii mele sunt …pline cu altceva. Nimicuri, atasamente meschine etc.

Cred ca pentru fiecare dintre noi e valabila aceasta constatare. De obicei oferim celorlalti din ceea ce avem... in plus! :) (Iarta-ma! E o gluma!)

Vorbind despre sensibilitatea omului, despre acceptare sau ne-acceptare, astea ar trebui sa tina in primul rand de caracter, nu neaparat de educatie, desi intr-un fel caracterul se formeaza prin educatie. Totusi, viata ne contrazice si cu timpul realizam ca un caracter "dificil" se poate transforma intr-unul docil, iar unul supus, ajuns printr-un concurs de imprejurari in fruntea unei ierarhii, sa se transforme in scurt timp in ceva de genul fabulei lui Grigore Alexandrescu: "S-a schimbat boierul/ Nu e cum il stii!" (- Boul si vitelul).
Cred ca sensibilitatea pentru ceea ce ni se intampla, este important s-o stapanim mai bine decat sensibilitatea pentru nedreptatile intampinate de altii. La inceput este foarte greu si asa cum spune un fumator sau un betiv ca ii este imposibil sa renunte la tigari/alcool, cam tot asa ne tulbura si pe noi nedreptatea altuia, sau doar o aluzie facuta la intamplare, cand ne simtim cu musca pe caciula parandu-ni-se in mod exagerat ca EXACT pentru noi a fost aruncata acea vorba, ceea ce nu-i intotdeuna adevarat. Cat timp inca ne tulbura acea vorba, sau orice altceva care "ne atinge" in amorul propriu (un claxon sau o injuratura in trafic, un gest ofensator, o ignorare personala cand stam linistiti la rand intr-un loc public, si cineva se aseaza exact in fata noastra), daca ripostam, am pierdut si L-am dezamagit pe Mantuitor, ceea ce atrage de la sine repetarea la infinit a acelorasi "ispite", trase parca la indigo, fiindca e clar ca noi cu mandria avem probleme, mai mult decat cu celelalte. Daca insa vedem o nedreptate facuta cuiva care nu este prezent, sau este lipsit de aparare, sau este preot sau poate vorbele aruncate lovesc in ce avem mai sfant (Sfanta Biserica), nu stiu ce sa spun, dar eu unul nu prea reusesc sa ma stapanesc!
Din tot ce am vazut la ceilalti, sau din sfintii parinti si nu in ultimul rand, din ce am trait personal, am observat ca, daca ne calcam pe suflet si, chiar tulburati, nu izbucnim, aceste incercari incep sa se rareasca, noi ne intarim mai mult, sau poate ca Dumnezeu oranduieste ca tocmai momentul incercarii ne gaseste intr-o cugetare catre cele sfinte si instantaneu conflictul aparent inevitabil se loveste de un zid. Si pe nesimtite, dupa niste ani, constatam ca ceea ce altadata ne punea pe jar, acum ne umple de mila si compasiune pentru cel ce pare ca este stapanit de toate grijile si nelinistile acestei lumi.
Nimic nu este imposibil pe aceasta lume, iar daca omul vrea cu adevarat sa schimbe ceva, are propriile remuscari in ce priveste mania, neiertarea, vanitatea, Dumnezeu ii vine in intampinare si el chiar se schimba, in ciuda faptului ca multi il vor trata pentru tot restul vietii asa cum il stiau odata! (Din punctul lui de vedere este chiar indicat sa fie tratat la fel, pentru a nu pierde mila lui Dumnezeu prin inselare).
Diavolul are modalitati nebanuite de a ne sminti, si dupa ce in prima faza ne striga in urechi "Tu nu vezi ce ti-a facut? Ia zi-i asta, sau cealalta, ca sa-l usture, dar mai ales sa simta ca nu esti prost deloc, ba dimpotriva!", daca reusim sa nu ripostam, revine cu cealalta varianta: "Bai, esti fantastic! Ai reusit extraordinar de bine sa te stapanesti. Stii ca i-ai lasat praf pe toti!! Cine a mai ajuns la masura asta, ca tine? Nu vezi ce-i in jurul tau? Numai smintiti si inselati. Bravo, omule! Esti tare!" Daca am cazut in aceasta "gadilare" a ostenelii noastre, era de preferat sa izbucnim ca sa ne racorim, decat sa cadem in slava desarta. Totusi, atat timp cat suntem constienti de toate, inseamna ca inca nu suntem pierduti! Niciodata sa nu traim cu impresia ca noi insine, fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, am fi in stare de vreun lucru bun!

[Ioan_Cezar]

Domnul a dorit din veşnicie să Se întrupeze, căci a cunoscut că fiinţa înţelegătoare - firea aceasta gânditoare şi materială - nu-şi va păzi starea.
Suntem datori să ne întoarcem la starea cea dintâi, să fim curaţi, blânzi, smeriţi şi buni ca să fim în părtăşie cu Dânsul, în dragoste. Căci Dumnezeu este dragoste.
(Stareţul Tadei - "Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa")

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Atentie la capcane. Uneori riscam sa cadem noi insine in plasa celui viclean, din pura naivitate.

Ha???
Adica ce vrei sa spui? Ca Adam nu avea loc de crestere?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Ha???
Adica ce vrei sa spui? Ca Adam nu avea loc de crestere?

Ridicarea sau caderea nu au relevanta. Primul om facut de Insusi Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, nu putea fi imperfect. Imperfect fata de ce/ fata de cine? Insasi notiunea in sine este ciudata, fiindca chiar sa presupunem ca acest prim om, Adam, ar fi fost schiop, carn, cocosat, negru sau alb, el ar fi reprezentat perfectiunea, fiindca asa ar fi dorit Dumnezeu sa faca "perfect"-ul. Evolutia tine de timp, dar "dreptul de autor" reprezinta geniul absolut. Roata ramane roata, oricate imbunatatiri i s-ar aduce.
Sper totusi sa nu fi suparat pe nimeni, iar daca da, imi cer iertare!

[AlinB]

26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Planul a fost sa-l faca dupa chipul SI asemanarea Lui.
Pana la urma a fost facut doar dupa chipul, asemanarea urma sa o dobandeasca daca persevera in ascultare ori omul a ales o "scurtatura" si stim cu ce s-a ales, cvasi-opusul asemanarii.

Ceea ce in definitiv ni se cere si noua, astazi - sa perseveram in ascultare.