Modele de neiertare

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos: "De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt" (Mt 5, 39).

9. A noua treapta e de a voi sa suferim mai mult decat vor altii sa ne faca sa induram.

Eu nu spun nicaieri ca Iisus nu a patimit foarte mult, dar in treptele de mai sus este alta nuanta. Este altceva.

Adica eu de ex. la pct. 8 inteleg asa: ma duc la unul si ii spun: "eu sunt prost, da-mi una, ocaraste-ma, spune-mi ce rautate vrei, etc."

Treapta 9 pentru mine este autoflagelare. Dupa ce imi da unul o palma, imi dau si eu singur cu piatra in cap, sau ma dau cu capul de pereti.

Treapta 7 inseamna sa spui: "Vai ce grozav ca mi-ai furat portofelul, vai ce bine ma simt!"

Iisus a fost trist tot timpul vazand ce fac oamenii. Eu asa cred. A fost trist si pentru iudei si pentru Iuda. Nu l-am vazut/inteles niciodata fericit de ceea ce ii faceau oamenii.
Aici am unele intrebari si nelamuriri personale, caci normal ca El ar fi putut sa faca si altfel.
Intrebarile mele se invart in jurul faptului ca nu au fost schimbati oamenii. Ca nu I-a schimbat. A venit, a indurat, dar cu oamenii nu s-a intamplat nimic.
Pe unul sau altul individual. Dar nu a schimbat ceva radical in omenire.
Sa vezi: uite oamenii nu mai ucid. Punct. Uite nu mai sunt razboaie. Punct. Oamenii nu mai fura. Punct.
Asa cum a disparut ciuma, holera, sau mai stiu eu.

Si cum e totusi mai bine:

"De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt"

Sau:
"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti." ?
(ajuta-l cand are nevoie, da-i de mancare, sau de baut cand nu are, viziteaza-l cand este bolnav etc.

Mie in toata discutia asta imi lipseste partea cealalta.
Adica daca eu trebuie sa trec prin toate aceste trepte si sa fiu perfect, atunci sunt pana la urma eu cel vinovat si rau.
Iar cel care m-a ranit? Care sunt treptele pentru el?

Nu trebuie cumva si el invatat ceva? Nu trebuie macar sa stie ca a facut rau?

Sa nu se inteleaga gresit. Eu nu ma compar cu Iisus sau vreun discipol al Lui. Nu-i judec eu.
Si eu ma stradui si fac lucruri uneori peste puterea mea. Multe din treptele astea le-am parcurs, dar unele nu au sens.

Repet este un lucru delicat si e vorba de mai multe lucruri aici, in afara de a ierta.
Nu stiu daca important este a ierta, sau a corecta niste lucruri, de a face sa nu se mai repete, de a ajuta un om sa fie mai bun.

Eu mai degraba inteleg ca a te oferi de buna voie ocarilor,este a nu te opune cu forta sau a nu te opune in nici un fel;a nu te apara,a avea o atitudine pacifista,a nu fi defensiv.
Atentie este vorba despre ocari.
Daca cineva iti doreste raul noaptea,intr-o zona lugubra,Dumnezeu nu-ti porunceste sa inlemnesti acolo in fata raufacatorului sa te predai,cu viata si toate cele. Arunca-i banii,ceasul,rupe-o la sanatoasa si roaga-te sa scapi cu viata.




Uneori,chiar te bucuri ca ti-au furat portofelul si ai scapat mai mult decat ieftin.
Cand vezi ce soarta au avut unii,cum au fost torturati,omorati in cea mai groaznica bestialitate pentru niste bani si bunuri materiale,chiar iti vine sa sari in sus ca in lumea asta nebuna,ai scapat doar cu atat.
Vorba aia,la cate ni se pot intampla in fiecare ora ,furtul pasnic al unui portofel poate parea chiar o binecuvantare.

Eu am inteles ca nu trebuie sa ne preocupe omul care ne-a gresit ci persoana noastra;preocupandu-ne de el ne pierdem noi din vedere si asa cum spunea un sfant"daca nu iertam ,vor fi 2 oameni rai in lume".
Un om rau este la randul lui ranit,neiubit,un om cu traume...daca ne-am arata noi ceva mai buni poate s-ar misca ceva si in inima lui.
Nu avem control asupra altor persoane insa avem control asupra noastra.

De exemplu am intalnit un tata care era foarte rau cu copilul lui nelegitim;asta din cauza ca la randul lui,acel om a fost maltrat si batut de tatal lui de-al doilea si acum raul crescuse si in inima lui ca un microb,avand ocazia sa se poarte la randul lui ca un agresor si astfel sa propage ura si raul.
La fel,colegii rai pe care I-am intalnit pe ici,pe colo toti aveau rani adanci,probleme,in genere oameni neiubiti ,oameni neimpliniti

In astfel de cazuri,trebuie sa iei decizia sa nu duci mai departe raul cu tine(oamenii au tendinta sa devina toxici in urma unor experiente de viata neplacute,intoxicandu-i pe cei din jurul lor)-adica mult mai simplu in cateva cuvinte: sa te impaci cu toti care te-au suparat ca sa nu cari povara rautatii si a victimizarii si in alte relatii cu oameni noi.

Bine spus, Yasmina!Asta tot incercam sa spun si eu, dar din cauza grabei nu am timp sa dezvolt ideile cum trebuie.Uneori se exagereaza cu iertarea si chiar cu iubirea aproapelui.Bineinteles ca trebuie sa ierti si sa iubesti pe toata lumea, dar nu oricand si nu oricum.O manifestare gresita a acestora nu face decat sa incurajeze pacatul, delicventa si agresivitatea.Nici macar pe proprii copii nu trebuie sa ii feresti de consecintele actelor lor, in ciuda iubirii imense pe care le-o purtam, daramite un violator, criminal, jefuitor etc....Iubirea si iertarea nu e acelasi lucru cu toleranta si acceparea neconditionata a greselilor, si mai ales a abuzurilor celorlalti.Oricum, focul nu se stinge cu foc, e clar.Si nici ura, cu ura.Dar trebuie sa dramuim bine lucrurile.Nici nu ma pot intinde pe jos, cu mainile pe piept, asteptand, de fapt chiar rugandu-ma, dorindu-mi sa vina careva, sa ma loveasca, pentru a demosnstra cat de credincioasa sunt.Din putinele mele cunostinte, stiu ca nimic nu se face fara indrumarea duhovnicului, poate nici mucenicia nu se face oricand si oricum.Iubirea suferintei, uneori e semn de dezechilibru, deja seamana a masochism psihologic, si cred ca prin astfel de comportamente ostentative chiar ii ispitim pe ceilalti sa ne agreseze.Cu totul altceva e suferinta inevitabila, pe care ideal ar fi sa o infruntam cu incredere in Dumnezeu.Ma rog, sunt doar parerile nele personale, dar stiu ca nu e bine sa interoretam noi scrierile sfinte, pentru ca le putem interpreta gresit si ne smintim pe noi si pe ceilalti.Totul doar sub indrumarea parintelui duhovnic.

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Eu mai degraba inteleg ca a te oferi de buna voie ocarilor,este a nu te opune cu forta sau a nu te opune in nici un fel;a nu te apara,a avea o atitudine pacifista,a nu fi defensiv.
Atentie este vorba despre ocari.
Daca cineva iti doreste raul noaptea,intr-o zona lugubra,Dumnezeu nu-ti porunceste sa inlemnesti acolo in fata raufacatorului sa te predai,cu viata si toate cele. Arunca-i banii,ceasul,rupe-o la sanatoasa si roaga-te sa scapi cu viata.




Uneori,chiar te bucuri ca ti-au furat portofelul si ai scapat mai mult decat ieftin.
Cand vezi ce soarta au avut unii,cum au fost torturati,omorati in cea mai groaznica bestialitate pentru niste bani si bunuri materiale,chiar iti vine sa sari in sus ca in lumea asta nebuna,ai scapat doar cu atat.
Vorba aia,la cate ni se pot intampla in fiecare ora ,furtul pasnic al unui portofel poate parea chiar o binecuvantare.

Eu am inteles ca nu trebuie sa ne preocupe omul care ne-a gresit ci persoana noastra;preocupandu-ne de el ne pierdem noi din vedere si asa cum spunea un sfant"daca nu iertam ,vor fi 2 oameni rai in lume".
Un om rau este la randul lui ranit,neiubit,un om cu traume...daca ne-am arata noi ceva mai buni poate s-ar misca ceva si in inima lui.
Nu avem control asupra altor persoane insa avem control asupra noastra.

De exemplu am intalnit un tata care era foarte rau cu copilul lui nelegitim;asta din cauza ca la randul lui,acel om a fost maltrat si batut de tatal lui de-al doilea si acum raul crescuse si in inima lui ca un microb,avand ocazia sa se poarte la randul lui ca un agresor si astfel sa propage ura si raul.
La fel,colegii rai pe care I-am intalnit pe ici,pe colo toti aveau rani adanci,probleme,in genere oameni neiubiti ,oameni neimpliniti

In astfel de cazuri,trebuie sa iei decizia sa nu duci mai departe raul cu tine(oamenii au tendinta sa devina toxici in urma unor experiente de viata neplacute,intoxicandu-i pe cei din jurul lor)-adica mult mai simplu in cateva cuvinte: sa te impaci cu toti care te-au suparat ca sa nu cari povara rautatii si a victimizarii si in alte relatii cu oameni noi.

In general ocarile sunt foarte greu de rabdat . Indiferent daca chiar ai gresit sau ai fost acuzat pe nedrept. Daca ai gresit iti este ciuda si pe tine, ca ai reusit sa te faci de ocara din nou, sa ti se spuna vorbe urate...dacacrezi ca nu a avut dreptate, te invinovatesti ca i-ai dat motive sa creada despre tine un neadevar ; daca nici una nu e valabila, nici nu ai gresit nici nu ai dat motive, atunci persoana respectiva chiar comite o nedreptate, si nu intelegi de ce, mai ales daca e o persoana apropiata care ar trebui sa te iubeasca sau sa te protejeze, sa-ti fie alaturi...

Daca nu poti sa ierti si aduci mereu subiectul in discutie, tot sperand sa auzi scuze, nici tu nu primesti iertarea pt presupusa greseala, ba chiar ti se subliniaza ca daca tu nu treci cu vederea, nici tie nu ti se va trece ( cu alte cuvinte, daca ai " gresit", asuma-ti ocara, nu astepta scuze...)

Daca timpul trece pana la urma si uiti, sau daca persoana care ti-a gresit revine la sentimente mai bune ( fie isi cere iertare, fie pur si simplu nu te mai hartuieste si acuza, ci se poarta normal), te bucuri si esti gata sa ierti, crezi ca raul a trecut, insa cand ti-e lumea mai draga, se intampla din nou ..... nici nu sti cum e mai bine sa procedezi cu astfel de persoane intransingente si gata oricand sa te arda, pandindu-ti parca fiecare pas gresit; daca esti stresat si ti-e frica sa n gresesti din nou sau sa dai motive de ocara, sigur nu iti va iesi, din cauza fricii si a stresului vei gresi si mai rau; daca te relaxezi si zici ca va fi ok, iarasi nu e pt a risti sa se intample exact cand credeai ca ai scapat....cu astfel de oameni trebuie sa fi permanent in garda si sa astepti sa fii lovit, pt ca nu vei putea niciodata sa le faci pe plac sau sa nu le superi cu nimic...

Poate ca sa ierti persoana care ti-a gresit sau care ti-a facut rau, pana la urma e cu putinta si chiar se intampla, la un moment dat; raul in schimb pe care ti l-a facut, fie ca e palma sau alta lovitura, fie ca e vorba de ocara, jignire, " urare de bine"( blestem), trimitere la origini, etc, indiferent ca ai gresit si tu la randul tau, sau nu), ramane insa o trauma pt tine, pe car nu o vei uita si te va durea cand iti vei aminti dar mai ales daca/cand se va intampla din nou ....

[Carmen135]

În prealabil postat de fallen

In general ocarile sunt foarte greu de rabdat . Indiferent daca chiar ai gresit sau ai fost acuzat pe nedrept. Daca ai gresit iti este ciuda si pe tine, ca ai reusit sa te faci de ocara din nou, sa ti se spuna vorbe urate...dacacrezi ca nu a avut dreptate, te invinovatesti ca i-ai dat motive sa creada despre tine un neadevar ; daca nici una nu e valabila, nici nu ai gresit nici nu ai dat motive, atunci persoana respectiva chiar comite o nedreptate, si nu intelegi de ce, mai ales daca e o persoana apropiata care ar trebui sa te iubeasca sau sa te protejeze, sa-ti fie alaturi...

Daca nu poti sa ierti si aduci mereu subiectul in discutie, tot sperand sa auzi scuze, nici tu nu primesti iertarea pt presupusa greseala, ba chiar ti se subliniaza ca daca tu nu treci cu vederea, nici tie nu ti se va trece ( cu alte cuvinte, daca ai " gresit", asuma-ti ocara, nu astepta scuze...)

Daca timpul trece pana la urma si uiti, sau daca persoana care ti-a gresit revine la sentimente mai bune ( fie isi cere iertare, fie pur si simplu nu te mai hartuieste si acuza, ci se poarta normal), te bucuri si esti gata sa ierti, crezi ca raul a trecut, insa cand ti-e lumea mai draga, se intampla din nou ..... nici nu sti cum e mai bine sa procedezi cu astfel de persoane intransingente si gata oricand sa te arda, pandindu-ti parca fiecare pas gresit; daca esti stresat si ti-e frica sa n gresesti din nou sau sa dai motive de ocara, sigur nu iti va iesi, din cauza fricii si a stresului vei gresi si mai rau; daca te relaxezi si zici ca va fi ok, iarasi nu e pt a risti sa se intample exact cand credeai ca ai scapat....cu astfel de oameni trebuie sa fi permanent in garda si sa astepti sa fii lovit, pt ca nu vei putea niciodata sa le faci pe plac sau sa nu le superi cu nimic...

Poate ca sa ierti persoana care ti-a gresit sau care ti-a facut rau, pana la urma e cu putinta si chiar se intampla, la un moment dat; raul in schimb pe care ti l-a facut, fie ca e palma sau alta lovitura, fie ca e vorba de ocara, jignire, " urare de bine"( blestem), trimitere la origini, etc, indiferent ca ai gresit si tu la randul tau, sau nu), ramane insa o trauma pt tine, pe car nu o vei uita si te va durea cand iti vei aminti dar mai ales daca/cand se va intampla din nou ....

si eu am intalnit astfel de oameni exact cum descrieti dvs..am observat ca mai mult sau mai putin.. invidia este cauza rautatii lor...aceasta zavistie care mocneste poate in fiecare dintre noi la un moment dat insa nu se exteriorizeaza niciodata..la ei.oameni mai slabi sufleteste . devine motiv pt a face rau...sunt niste oameni dificili insa trebuie sa i suportam.daca putem sa ne rugam pt ei .bine.daca nu.asta e.stiti vorba aceea "ii roade invidia.." daca Dumnezeu va vrea ii va vindeca .daca nu.nu.

[delia31]

În prealabil postat de Yasmina

Eu mai degraba inteleg ca a te oferi de buna voie ocarilor,este a nu te opune cu forta sau a nu te opune in nici un fel;a nu te apara,a avea o atitudine pacifista,a nu fi defensiv.
Atentie este vorba despre ocari.
Daca cineva iti doreste raul noaptea,intr-o zona lugubra,Dumnezeu nu-ti porunceste sa inlemnesti acolo in fata raufacatorului sa te predai,cu viata si toate cele. Arunca-i banii,ceasul,rupe-o la sanatoasa si roaga-te sa scapi cu viata.




Uneori,chiar te bucuri ca ti-au furat portofelul si ai scapat mai mult decat ieftin.
Cand vezi ce soarta au avut unii,cum au fost torturati,omorati in cea mai groaznica bestialitate pentru niste bani si bunuri materiale,chiar iti vine sa sari in sus ca in lumea asta nebuna,ai scapat doar cu atat.
Vorba aia,la cate ni se pot intampla in fiecare ora ,furtul pasnic al unui portofel poate parea chiar o binecuvantare.

Eu am inteles ca nu trebuie sa ne preocupe omul care ne-a gresit ci persoana noastra;preocupandu-ne de el ne pierdem noi din vedere si asa cum spunea un sfant"daca nu iertam ,vor fi 2 oameni rai in lume".
Un om rau este la randul lui ranit,neiubit,un om cu traume...daca ne-am arata noi ceva mai buni poate s-ar misca ceva si in inima lui.
Nu avem control asupra altor persoane insa avem control asupra noastra.

De exemplu am intalnit un tata care era foarte rau cu copilul lui nelegitim;asta din cauza ca la randul lui,acel om a fost maltrat si batut de tatal lui de-al doilea si acum raul crescuse si in inima lui ca un microb,avand ocazia sa se poarte la randul lui ca un agresor si astfel sa propage ura si raul.
La fel,colegii rai pe care I-am intalnit pe ici,pe colo toti aveau rani adanci,probleme,in genere oameni neiubiti ,oameni neimpliniti

In astfel de cazuri,trebuie sa iei decizia sa nu duci mai departe raul cu tine(oamenii au tendinta sa devina toxici in urma unor experiente de viata neplacute,intoxicandu-i pe cei din jurul lor)-adica mult mai simplu in cateva cuvinte: sa te impaci cu toti care te-au suparat ca sa nu cari povara rautatii si a victimizarii si in alte relatii cu oameni noi.

Thumb up! Bine zis, Yasmina.