Dumnezeu, Patrie, Famile

[Mosh-Neagu]

Dupa parerea mea, in dorinta de a fi mai convingatori, apelam si la acele exemple care, dupa venirea Mantuitorului in lume, acel gen de crima nu numai ca nu se mai justifica, dar este judecat ca un pacat strigator la cer. Cine mai crede acum ca Dumnezeu ii ingaduie cuiva sa omoare femei si copii? Si-apoi, care-ar mai fi fost rostul si rolul venirii Mantuitorului, daca nu acela de a ne transforma ura in iubirea de semeni. Daca Imparatul Constantin "a primit un semn", asta s-a intamplat fiindca prea multi crestini erau asupriti si ucisi fara justificare... Dar n-am auzit pana acum ca vreun astfel de sfant sa aiba sfinte moaste izvoratoare de mir. Imparatul David a fost un mare prooroc, dar nu i s-a ingaduit sa ridice el, lacasul de rugaciune atat de mult visat, fiindca avea mainile patate de sange.
Cat despre varianta de a sta cu bratele incrucisate cand copilul tau, mama ta, sotia ta, sunt greu umiliti, eu nu numai ca nu cred o farama din astfel de laude, dar exact aceste laude (ca atatea altele de pana acum) pe mine m-au facut sa cred ca avem de-a face cu un personaj usor iresponsabil pentru propriile-i vorbe. Repet (iar nenea Cezar poate sa confirme sau sa infirme, daca vrea, ca un profesionist in domeniu), caracterul care razbate dincolo de vorbe, este unul extrem de rece, transant, radical si mai ales fals. In opinia mea, mult mai mult credit ofer celor ce nu pot, decat celor ce pretind nu doar ca pot, ci ca sunt... Iar asa-zisele negatii au aerul de a amplifica falsitatea, nicidecum smerenia. Si e pacat fiindca in principiu ar trebui sa ne focalizam pe cele bune si de folos, nicidecum pe ce vor altii sa credem despre ei... In linii largi, toti suntem la fel, fiindca avem mare ingaduinta cu propriile greseli, si intotdeuna avem tendinta sa ne vedem cu alti ochi decat ne vad altii. Dar acestea nu sunt greseli, ci triste revelatii. Este ca si cum am flutura o camasa purtata fara intrerupere, ani de zile si am pretinde celorlalti sa spuna (si sa creada) ca este imaculata...

Mos Neagu, din punctul tau de vedere, Dumnezeu din Vechiul Testament este acelasi cu Dumnezeu din NT? Era Dumnezeu mai putin lipsit de iubire atunci sau vreodata? Dumnezeu este acelasi mereu, nu este umbra de schimbare in EL. S-au intimplat acele lucruri? Conform VT da. A spus vreodata Mantuitorul ca ceea ce a facut Moise a fost gresit, in acele situatii? Nu. O mare nelamuire am: de ce parca ne ferim de concluzia evidenta: da, Dumnezeu a permis acele lucruri.Nu pt ca ne iubea mai putin ci pt ca asa a ingaduit EL si nu trebuie sa se justifice in fata noastra.

In alta ordine de idei, ca sa nu zic partenerul meu de dialog ca sunt subiectiv: a predicat vreodata Hristos razboiul de aparare? Niciodata, din punct de vedere al textelor NT.Nu a predicat nici un fel de razboi, de nici un tip, nici un fel de rezistenta armata.Nimic, nici macar un cuvant nu a spus. Si atunci cum se justifica crestineste razboiul de aparare si uciderea altor oameni? Aici este dilema, in ansamblul ei. Daca Dumnezeu ingaduie sa se intimple asa ceva ce trebuie facut din moment ce Hristos nu a spus nimic in justificarea unui raspuns armat? Iubim dusmanii si murim toti ca mieii, fara nici o reactie ( versiunea Igor) sau ne aparam desi Hristos nu a spus ca trebuie sa ucidem alt om, indiferent de situatie? EL, ca sa fiu, mai exact, a fost si mai radical de atat,in ceea ce a spus dar ma rezum la aceasta problema.

Ca sa sintetizez: In VT, conform textelor biblice, Dumnezeu a ingaduit acele lucruri, ba Moise a spus ca a fost voia Lui, indiferent cat de mult ne-ar soca asta. In NT, Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu aproba in nici un fel razboiul sau uciderea, indiferent de situatie. Cu toate acestea istoria arata ca razboaiele au continuat, crestinii s-au ucis intre ei sau pe altii, au atacat sau s-au aparat. Ce trebuie facut in acest caz, care este solutia crestina, pt ca nu exista contradictie intre Tata si Fiul Sau. Cum aplicam invatatura Lui in acest gen de situatie?

PS: sa cititi ce se spune in acest link http://www.crestinortodox.ro/editori...boi-99554.html
este foarte interesant.

[Vitiate]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Mos Neagu, din punctul tau de vedere, Dumnezeu din Vechiul Testament este acelasi cu Dumnezeu din NT? Era Dumnezeu mai putin lipsit de iubire atunci sau vreodata? Dumnezeu este acelasi mereu, nu este umbra de schimbare in EL. S-au intimplat acele lucruri? Conform VT da. A spus vreodata Mantuitorul ca ceea ce a facut Moise a fost gresit, in acele situatii? Nu. O mare nelamuire am: de ce parca ne ferim de concluzia evidenta: da, Dumnezeu a permis acele lucruri.Nu pt ca ne iubea mai putin ci pt ca asa a ingaduit EL si nu trebuie sa se justifice in fata noastra.

In alta ordine de idei, ca sa nu zic partenerul meu de dialog ca sunt subiectiv: a predicat vreodata Hristos razboiul de aparare? Niciodata, din punct de vedere al textelor NT.Nu a predicat nici un fel de razboi, de nici un tip, nici un fel de rezistenta armata.Nimic, nici macar un cuvant nu a spus. Si atunci cum se justifica crestineste razboiul de aparare si uciderea altor oameni? Aici este dilema, in ansamblul ei. Daca Dumnezeu ingaduie sa se intimple asa ceva ce trebuie facut din moment ce Hristos nu a spus nimic in justificarea unui raspuns armat? Iubim dusmanii si murim toti ca mieii, fara nici o reactie ( versiunea Igor) sau ne aparam desi Hristos nu a spus ca trebuie sa ucidem alt om, indiferent de situatie? EL, ca sa fiu, mai exact, a fost si mai radical de atat,in ceea ce a spus dar ma rezum la aceasta problema.

Ca sa sintetizez: In VT, conform textelor biblice, Dumnezeu a ingaduit acele lucruri, ba Moise a spus ca a fost voia Lui, indiferent cat de mult ne-ar soca asta. In NT, Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu aproba in nici un fel razboiul sau uciderea, indiferent de situatie. Cu toate acestea istoria arata ca razboaiele au continuat, crestinii s-au ucis intre ei sau pe altii, au atacat sau s-au aparat. Ce trebuie facut in acest caz, care este solutia crestina, pt ca nu exista contradictie intre Tata si Fiul Sau. Cum aplicam invatatura Lui in acest gen de situatie?

PS: sa cititi ce se spune in acest link http://www.crestinortodox.ro/editori...boi-99554.html
este foarte interesant.

Pai frate, cred că răspunsul ni-l dă Înaintemergătorul, prin chiar faptul că s-a adresat soldaților, si nu vituperand institutia militara, ci aratandu-le ce trebuie să facă pentru mântuirea lor. Iar Domnul nu a contrazis sau depășit această viziune. Ca să nu mai zic de "Câte săbii sunt aici?".

În prealabil postat de Vitiate

Pai frate, cred că răspunsul ni-l dă Înaintemergătorul, prin chiar faptul că s-a adresat soldaților, si nu vituperand institutia militara, ci aratandu-le ce trebuie să facă pentru mântuirea lor. Iar Domnul nu a contrazis sau depășit această viziune. Ca să nu mai zic de "Câte săbii sunt aici?".

Interesant ca invoci acel citat. Cercetatori precum Reza Aslan isi intemeiaza teorii ( de tipul ,,Iisus a fost un zelot") pe citate de acest tip. Personal cred ca aceea intrebare ( precum si remarca Sa la raspunsul ucenicilor) are o nuanta chiar ironica, dojenitoare, la adresa lor, nicidecum de aprobare. Reluam discutia pe seara, chiar ma intereseaza cum vedeti voi problema aceasta, dar acum trebuie sa trudesc pt faraon :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nimic, nici macar un cuvant nu a spus. Si atunci cum se justifica crestineste razboiul de aparare si uciderea altor oameni? Aici este dilema, in ansamblul ei. Daca Dumnezeu ingaduie sa se intimple asa ceva ce trebuie facut din moment ce Hristos nu a spus nimic in justificarea unui raspuns armat?

Mai intai: principiul noncontradictiei cu Biblia spune ca ceea ce Biblia interzice/infirma este interzis / fals si ceea ce Biblia impune / afirma este impus / adevarat.

Ce NU spune principiul noncontradictiei cu Biblia: ceea ce Biblia nu impune/afirma este fals.

Spre exemplu, din aceea ca Biblia nu afirma nimic (nici nu sustine, nici nu neaga) ridicarea cu trupul la Cer a Sfintei Fecioare nu inseamna ca Dogma Asumptiei ar fi anti-biblica.

Prin urmare, judecand numai pe baza NT, unde Domnul nici nu sustine, nici nu interzice razboiul de aparare, nu se poate spune ca razboiul de aparare ar fi ceva impotriva Bibliei.

Cu alte cuvinte, stim ca ceea ce este scris in Biblie este adevarat. Aceasta nu este echivalent cu a spune ca tot ce este adevarat este scris in Biblie. Dimpotriva, Domnul ne spune (in Biblie) ca ar mai fi multe de spus, dar pe care apostolii (la acel moment al Cinei) nu le pot cuprinde.

Mai apoi, uciderea in legitima aparare individuala (ca in cazul unei tentative de crima) sau colectiva (ca in cazul unui razboi de aparare), precum si, daca nu se poate altfel, aplicarea unei pedepse capitale de catre autoritatea legitima nu sunt ucideri in sensul Poruncii a Cincea. Dimpotriva, aceste lucruri, care pot fi obligatii grave (adica a nu ne apara poate fi un pacat de moarte) sunt tocmai in vederea poruncii a cincea, dupa cum ne lamureste CBC-ul aici.

Despre pedeapsa cu moartea am scris mai demult un articol aici si tot ce am spus despre pedeapsa cu moartea se poate aplica (mutatis mutandis) si legitimei aparari (razboiului just). In ultima parte a articolului am sustinut si sustin ca idei ciudate, dar larg impartasite (ca aceasta a lui Igor) cum ca Dumnezeu nu ar ingadui legitima aparare sunt rezultatul influentei (i)luministe, erezie pe care am numit-o "iubirism" in alte parti si care se subsumeaza modernismului. Cu alte cuvinte, exista o legatura intre idei ca aceea ca Dumnezeu nu ar ingadui legitima aparare si alte idei in cel mai flagrant dezacord cu Biblia precum "Dumnezeu nu pedepseste", "iadul nu exista" (sau este gol, sau e ocupat numai de Iuda Iscariotul si Adolf Hitler), "oamenii se nasc buni, dar societatea ii strica", "bolile si infirmitatile nu pot fi consecinta pacatelor" si altele de felul acesta. In spatele tuturor acestor idei este un drac dragut, care zambeste frumos, este acelasi dusman al oamenilor care si-a pus pantofii filantropiei peste copite, acelasi membru eminent din legiunea diavolilor modernismului.

[Vitiate]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai intai: principiul noncontradictiei cu Biblia spune ca ceea ce Biblia interzice/infirma este interzis / fals si ceea ce Biblia impune / afirma este impus / adevarat.

Ce NU spune principiul noncontradictiei cu Biblia: ceea ce Biblia nu impune/afirma este fals.

Spre exemplu, din aceea ca Biblia nu afirma nimic (nici nu sustine, nici nu neaga) ridicarea cu trupul la Cer a Sfintei Fecioare nu inseamna ca Dogma Asumptiei ar fi anti-biblica.

Prin urmare, judecand numai pe baza NT, unde Domnul nici nu sustine, nici nu interzice razboiul de aparare, nu se poate spune ca razboiul de aparare ar fi ceva impotriva Bibliei.

Cu alte cuvinte, stim ca ceea ce este scris in Biblie este adevarat. Aceasta nu este echivalent cu a spune ca tot ce este adevarat este scris in Biblie. Dimpotriva, Domnul ne spune (in Biblie) ca ar mai fi multe de spus, dar pe care apostolii (la acel moment al Cinei) nu le pot cuprinde.

Mai apoi, uciderea in legitima aparare individuala (ca in cazul unei tentative de crima) sau colectiva (ca in cazul unui razboi de aparare), precum si, daca nu se poate altfel, aplicarea unei pedepse capitale de catre autoritatea legitima nu sunt ucideri in sensul Poruncii a Cincea. Dimpotriva, aceste lucruri, care pot fi obligatii grave (adica a nu ne apara poate fi un pacat de moarte) sunt tocmai in vederea poruncii a cincea, dupa cum ne lamureste CBC-ul aici.

Despre pedeapsa cu moartea am scris mai demult un articol aici si tot ce am spus despre pedeapsa cu moartea se poate aplica (mutatis mutandis) si legitimei aparari (razboiului just). In ultima parte a articolului am sustinut si sustin ca idei ciudate, dar larg impartasite (ca aceasta a lui Igor) cum ca Dumnezeu nu ar ingadui legitima aparare sunt rezultatul influentei (i)luministe, erezie pe care am numit-o "iubirism" in alte parti si care se subsumeaza modernismului. Cu alte cuvinte, exista o legatura intre idei ca aceea ca Dumnezeu nu ar ingadui legitima aparare si alte idei in cel mai flagrant dezacord cu Biblia precum "Dumnezeu nu pedepseste", "iadul nu exista" (sau este gol, sau e ocupat numai de Iuda Iscariotul si Adolf Hitler), "oamenii se nasc buni, dar societatea ii strica", "bolile si infirmitatile nu pot fi consecinta pacatelor" si altele de felul acesta. In spatele tuturor acestor idei este un drac dragut, care zambeste frumos, este acelasi dusman al oamenilor care si-a pus pantofii filantropiei peste copite, acelasi membru eminent din legiunea diavolilor modernismului.

Mihnea a spus-o la perfectie. Ce avem noi toti, eu, Mihai, Mihnea, Pelerinul, Moshneagul, etc., in corp? Armate. Aproape perfecte in organizare. Daca nu am crapat de la mica raceala pe care o am, e datorita Creatorului Care le-a zidit intru mine. Ca biolog, stiu multe despre asta. Ca medic, Mihnea stie aproape totul despre asta. Banuiesc ca si voi stiti destule.
Va dati seama ca urmatorul pas al nebuniei corecte politic este sa sustina ca bacteria/virusul/prionul/parazitul/demonul nu sunt dusmani, ci altceva/altcineva, cu dreptul sa la alteritate (ptiu!!!! anatema!) si boal/posesiunea sunt doar....aaaa...accidente de convietuire, cam ca certurile dintre soti?
Pe bune, nu sunt dus cu pluta, cel putin nu cat ma vad bunii mei prietenii Pelerin si Ioan Cezar. Parerea asta am citit-o pe internet; nebunia devil-backed avanseaza mai repede decat am crede. Biblia si mai ales marile profetii ortodoxe si catolice au mare dreptate. Ganditi adanc: 62% dintr-u popor cica crestin catolic e de acord cu "insotirea" sodomitilor!!! Ce mai vreti?
Ca presimt ca viitorele replici ale unor colegi vor fi anticatolice: papa Borgia, al de o punea cu fi-sa, ceva imi spune (si intuitia mea Sith nu se inseala vreodata --- da, v-am mai dat o tema sa faceti misto de mine, daca nu stiti de gluma sau autoironie) ca NU ar lua parte, nowadays, la o campanie favorabila incestului. Una e pacatul propriu, alta ideologia favorabila pacatului. Deprivat de putere, astazi, sigur s-ar pocai. Desi, cine stie, din nou cred ca probabil s-a pocait pe patul d emoarte (nu prea stiu multe despre viata lui). Asta in timp ce premierul cica ducatului (cica stat feudal, statel feudale adevarate Il preamareau pe Dumnezeu) luxemburg se insoara/marita cu chestia aia de prieten/prietena, whatever it/he/she is.
Asa ca revenind on-topic: a ucide nemotivat, neprovocat, e de la Dracul. A ucide in legitima aparare, cand familia, comunitatea, credinta, propria viata si integritate fizica sunt in pericol, e de la Dumnezeu. O spun si Biblia, si Sfintii Parinti de oriunde si oricand.

[DragosP]

Aaaaaamin.

Hâc, scuze, continuaţi.

[Vitiate]

În prealabil postat de DragosP

Aaaaaamin.

Hâc, scuze, continuaţi.

Bre Mageia, da un raspuns la obiect. Lasa ironiile. Am aprins deja sabia de lumina. Rosie, desigur.
Serios acum, ca si tata de familie si barbat crestin ortodox, ce gandesti on-topic?

[DragosP]

Nu gândesc, citesc. Şi mă minunez.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Mos Neagu, din punctul tau de vedere, Dumnezeu din Vechiul Testament este acelasi cu Dumnezeu din NT? Era Dumnezeu mai putin lipsit de iubire atunci sau vreodata? Dumnezeu este acelasi mereu, nu este umbra de schimbare in EL. S-au intimplat acele lucruri? Conform VT da. A spus vreodata Mantuitorul ca ceea ce a facut Moise a fost gresit, in acele situatii? Nu. O mare nelamuire am: de ce parca ne ferim de concluzia evidenta: da, Dumnezeu a permis acele lucruri.Nu pt ca ne iubea mai putin ci pt ca asa a ingaduit EL si nu trebuie sa se justifice in fata noastra.

Da, este Acelaşi. Dar incomplet. Impropriu spus, nedeplin, nerevelat întreg. Nedesăvârşit.
Dumnezeu din Vechiul Testament, aştepta să fie pregătită omenirea să-L primească pe Hristos.
În Noul testament, Dumnezeu S-a revelat deplin. Complet. Desăvârşit.
Hristos vine la "plinirea vremii", când omenirea avea capacitatea mentală, psihică, emoţională, deplină, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L urmeze, anume când omenirea era civilizată, când nu mai erau nomazi şi barbari, care să se impună şi să dezbine iubirea.
Dumnezeu a găsit momentul perfect: perioada Imperiului Roman.
Inventatorii civilizaţiei au fost grecii, ştim deja, iar continuatorii şi aplicanţii civilizaţiei, erau romanii, întemeiaţi tot de greci, prin grecul Eneas, părintele gintei latine, tatăl gemenilor Romulus şi Remus.
Dumnezeu a avut nevoie de civilizaţie pe tot pământul, ca să poată veni Hristos.
Aceea era "plinirea vremii", civilizaţia. Capacitatea omului de a iubi până la jertfă. Iubirea deplină, care în nicio altă "religie" nu există (creştinismul nu-i religie).
Dar să nu ne depărtăm, aste-a alte subiecte.
Deci era acelaşi. Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt insufla prooroci, să vestească că va veni Mesia, Mântuitorul omenirii, prin deschiderea Raiului ca oamenii să intre din nou acolo de unde-au plecat, crezând în El, în Iubirea deplină a Omului, după care chip şi asemănare oamenii au fost creaţi, aplicând spre mântuire, gândirea Noului Testament.
Totul e în Vechiul Testament, pregătitorul, Înaintemergătorul, Noului Testament.
De aceea era nevoie de Vechiul.
Dumnezeu a Acelaşi. Iubire. Dar nerevelat deplin în Vechiul. De aceea trimite pe prooroci să tot anunţe.
Pas cu pas, aşa lucrează şi Dumnezeu şi demonii, care vin la luptă cu experienţă de 7500 de ani, de la facerea lumii.
În Vechiul Testament, Dumnezeu desfiinţează sclavia, treptat, pas cu pas, prin anul sabatic la evrei, când toţi sclavii erau eliberaţi. Dar tot erau sclavi 6 ani.
Desfiinţează crima, pas cu pas, când spune să nu ucizi, în cele 10 porunci, dar tot e de acord cu pedepse cu moartea.
Dar totul se face pas cu pas, că dacă ar fi spus Dumnezeu brusc, omenirii: de azi nu mai avem sclavi, nici poporul evreu nu ar fi acceptat, decât dacă venea Dumnezeu, înconjurat de slavă, la toate popoarele să le spună, dar atunci nu mai era nevoie de credinţă şi ei nu mai aveau libertate de alegere între bine şi rău, cum şi-au dorit din Rai, şi pentru care plătim cu moartea trupului material, trecător.

Deci Moise, ce a făcut, da era greşit, a ucis un om, de aceea a şi plecat din Egipt. De aceea Dumnezeu a spus: "să nu ucizi". N-o zis Dumnezeu: "păi ştiţi, când vă apăraţi, da, hai că puteţi ucide".
Asta-i de la demoni.
Deci, da Dumnezeu Treime, Iubire, a permis acele lucruri, cum i-a permis şi la Hitler şi Stalin şi iluminaţilor de azi şi la alţi nebuni să omoare atâtea mii de oameni.
Dumnezeu vede şi ştie tot.
Dar are răbdare.
Ţine pământul pentru noi, creştinii, pentru Sfânta Liturghie şi pentru pustnici.
De ce a permis oameni ca Hitler şi alţii ca el?
Din acelaşi motiv pentru a permis şi lui Adam, în Rai, să muşte din fructul cunoştiinţei binelui şi a răului, în loc să vină să-i dea peste mână: libertatea omului.
Dumnezeu a spus clar: "în ziua când vei mânca, vei muri". Atât. Mai departe, omule, eşti liber. Mă asculţi pe Mine, sau nu.
A permis Dumnezeu să vină şi ispitirea. Pe satana să-i zică la Eva minciunile care le iubea demonul aşa mult.
Că fără biruinţa ispitirilor, nu ne mântuim, nu ne încununăm. Şi Hristos a fost ispitit.

Dumnezeu, nu se justifică în faţa noastră, ci ne spune cu bucurie, orice vrem să aflăm. Doar să-L întrebăm. Ne răspunde în Biblie şi la Părinţi. Numai să citim... :)
Câte-aş vrea să vă spun de multe...

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In alta ordine de idei, ca sa nu zic partenerul meu de dialog ca sunt subiectiv: a predicat vreodata Hristos razboiul de aparare? Niciodata, din punct de vedere al textelor NT.Nu a predicat nici un fel de razboi, de nici un tip, nici un fel de rezistenta armata.Nimic, nici macar un cuvant nu a spus. Si atunci cum se justifica crestineste razboiul de aparare si uciderea altor oameni? Aici este dilema, in ansamblul ei. Daca Dumnezeu ingaduie sa se intimple asa ceva ce trebuie facut din moment ce Hristos nu a spus nimic in justificarea unui raspuns armat? Iubim dusmanii si murim toti ca mieii, fara nici o reactie ( versiunea Igor) sau ne aparam desi Hristos nu a spus ca trebuie sa ucidem alt om, indiferent de situatie? EL, ca sa fiu, mai exact, a fost si mai radical de atat,in ceea ce a spus dar ma rezum la aceasta problema.

Nu e dilemă.
Nu se justifică războiul. De niciun fel şi soi. Orice război e ispită şi e de la demoni.
Dumnezeu permite ca oamenii să facă ce vor, inclusiv să se ucidă, fiindcă le respectă libertatea.
Dar când merg la EL, fiecare om când e chemat şi stă de vorbă cu EL, de ce a făcut ce-a făcut, acolo-i altceva... :)
Deci nu se justifică la Dumnezeu, nicio faptă rea. Fiindcă, oricum, nu aici e viaţa adevărată. Nu trupul material e veşnic. Ci trupul, nematerial şi material în acelaşi timp. Cum l-a avut Hristos la Înviere, că trecea prin uşile încuiate, dar totuşi a putut să mănânce, să convingă pe Apostoli că era EL şi a putut Toma, să pună mâna în rănile Lui.

Un atom de trup înviat, au vrut să facă şi cei de la Institutul de la Geneva, de sub pământ, când au unit o particulă de materie cu una de nematerie, să facă "particula lui Dumnezeu". De-au explodat pe-acolo tuburile, se temeau că creează o gaură neagră şi ne ducem din existenţă "în nefiinţă", cum le place ateilor să spună :)
Ne jucăm de-a Dumnezeu, în fine.

Revenim.
Deci e clar de ce nu se justifică? "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu."
Unde să se întoarcă?
La EL. La starea din Rai, de unde-a plecat omenirea prin Adam şi Eva. De aceea Împărăţia Cerurilor se trăieşte înăuntrul nostru, încă din această viaţă (la fel ca iadu). Fiindcă este o stare, peste capacităţile mentale de exprimare. Cu cât iubeşti mai mult, cu atât eşti mai aproape de acea stare a Împărăţiei Cerurilor.

Războiul depărtează acea stare. O ucide. O înlocuieşte cu materialismul, lăcomia după cele ce se văd: pământ, bani, femei, averi, faimă, poziţii sociale, maşini, iahturi, elicoptere, domenii, castele, buncăre, bijuterii şi alte prostii gogonte, trecătoare ca vântul.
Aste-a de la vrăjmăşescu. :) E una din ispitele cele 3 de pe munte, date lui Hristos: "acestea toate ţi le dau ţie, numai să te închini mie".

Nu e versiunea şi argumentul meu, e Biblie. NU TREBUIE RĂZBOAIE. NU TREBUIE SĂ UCIDEM, niciodată, în nicio circumstanţă. TREBUIE SĂ IUBIM. Deci e Biblia. Şi Părinţii.
Vrei, urmezi acestora, nu vrei, nu urmezi, dar mergi în iad. Atât de simplu. E alegerea fiecăruia.
Ca în Rai: nu mânca fructul ăla, că ai să mori!
Era o singură poruncă. Una. Porunca Postului.
Şi apoi a permis Dumnezeu ispita, să vadă cât de mult ascultă oamenii de EL. Că doar nu vroiai să ai totul, omule, fără niciun pic de efort.
Şi n-a ascultat de Iubire. A căzut. Dar Iubirea tot nu l-a lăsat pe om.
A trimis Cuvântul Iubirii să vină, să salveze oamenii, Cuvântul Iubirii, după care omenirea a fost creată.
După chipul şi asemănarea Cuvântului. Dumnezeu.

A vorbi, e o acţiune materială: necesită limbă, urechi, buze. Ţine de materie, nu de nematerie. De aceea Cuvântul Iubirii, e Creatorul materiei din tot Universul, toate Galaxiile şi Domn peste ea, Fiul lui Dumnezeu şi cu Sfinţii Cuvântului Iubirii.

În fine, prea mult subiecte de vorbit. Prea amble... Iertare.