![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citeste frate ca acum ai sursele la indemana: Incerc sa citez doar mici franturi, poate te mei temperez cumva: Origene s-a născut pe la anul 185, la Alexandria, în Egipt, într-o familie crestină. Tatăl său, Sfântul Leonida, care a fost martirizat sub împăratul Septimius Severus, în anul 203, si care i-a fost primul său învătător, i-a insuflat gustul pentru citirea si studierea Sfintei Scripturi, gust pe care l-a păstrat întreaga viată. În cursul persecutiilor crestine sub Septimius Severus, din anii 202 â 203 si-a dorit să fie si el martir, dar datorită mamei sale, care i-a ascuns îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa si în acest fel a fost salvat de la moarte (...) A dus o viată foarte austeră, si exagerând austeritatea s-a castrat. Episcopul Demetrius a condamnat acest act al lui Origene si a refuzat să-l hirotonească, dar l-a lăsat în fruntea scolii. Marea lui greseala, facuta din inselarea diavolului. Dar la Dumnezeu e judecata, nu la om. Taci si asculta/citeste mai departe! În anul 203, la vârsta de 18 ani, este asezat în fruntea scolii catehetice Didascaleion din Alexandria, de către episcopul Demetrius al Alexandriei, în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci Scoala, a fost nevoit să o părăsească. Si-a dedicat viata întreagă scolii. Si-a câstigat pe elevii săi nu numai prin stiinta sa vastă, dar si prin viata sa virtuoasă. A călătorit la Roma, pentru a cunoaste această Biserică foarte veche, unde a ascultat o omilie a Sfântului Hippolyt[2]. La vârsta de 25 de ani a început să studieze limba ebraică. Faima sa a trecut granitele tării. În urma persecutiei dezlăntuite de împăratul Caracalla, prin anii 215 sau 216 s-a refugiat în Cezareea Palestinei, fiind invitat de către episcopii din Cezareea si din Ierusalim să predice în bisericile lor. Demetrius, episcopul său, a fost nemultumit de acest fapt, mai ales că Origene nu era preot, dar l-a invitat să-si reia locul în fruntea scolii. Pe la anul 218, Iulia Mammea, mama împăratului Alexandru Sever l-a chemat în Antiochia, pentru a-l cunoaste personal. De acolo, se reîntoarce la Alexandria, unde trăieste până în anul 230. Este perioada cea mai fecundă din viata sa. Scrie, în această perioadă, Hexaplele si Octaplele, iar către anul 230 îi apare opera sa cea mai importantă, Peri-Archon. Pentru a media unele neînelegeri dintre biserici, Origene pleacă în Ahaia (Grecia), la Atena. De aici pleacă în Cezareea Palestinei, unde a fost hirotonit preot de către episcopii Teoctist de Cezareea si Alexandru al Ierusalimului, fără stirea episcopului său, desi era iregular, autovătămat, datorită faptului că se castrase. În acele biserici din Cezareea Palestinei si din Ierusalim nu existau canoane care să interzică preotirea celor castrati. Reîntors la Alexandria, a fost judecat de către un sinod, fiind găsit vinovat de încălcarea canoanelor bisericesti privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la scoala alexandrină si exilat, iar apoi a fost depus din preotie, fapt comunicat tuturor bisericilor si, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, Biserica din Roma a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul Demetrius al Alexandriei Egiptului. Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră si s-a stabilit în Cezareea Palestinei, unde a deschis o scoală teologică. Aceasta întrecea prin faimă scoala de la Alexandria, prin caracterul ei stiintific si care a atras numeroase personalităti ale epocii: Grigore Taumaturgul[3], Atenodor, fratele său, Firmilian din Cezareea[4]. Aici, Origene a predat 20 de ani, până la sfârsitul vietii sale, definitivându-si operele începute la Alexandria, Hexaplele Èsi Octaplele. Tot la Cezareea, Origene a redactat respingerea lucrării lui Celsus[5], Discursul adevărat[6]: Contra Celsum, unde se oglindeste inima unui apostol, preocupat îndeosebi de convertirea sufletelor si de a face bine decât de a purta ură unui adversar. În anul 238 a mers în Cezareea Capadochiei, pentru a-l vizita pe Firmilian, iar în 244 a mers în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist[7] (...) Au existat eretici ai vremii care si-au argumentat pozitiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare si Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înteles incorect. S-a putut sustine, astfel, că Triada plotiniană "Unu" - Intelect Suflet - se regăseste în gândirea lui Origene: "Unul" lui Plotin a fost identificat în lucrarea Despre principii (Peri archon) cu Dumnezeu-tatăl, de unde concluzia că Tatăl este suprafiintial. Nu fi nici naiv, nici dus de valul rautatilor vremii. Repet, la Dumnezeu este judecata, dar in balanta vietii lui Origen, trebuie pusa osteneala si dragostea lui reala pentru Hristos. Ca vrajmasului i s-a ingaduit sa-l ispiteasca mai mult decat a putut duce la un moment dat, trebuie sa ne lamurim foarte clar in acest sens: el n-a murit avand acele convingeri cum ca si diavolul se poate mantui. Si-a marturisit greseala si a cerut celor de dupa el sa revizuiasca micile lui rataciri. Dar de aici si pana la impatimirea pe care-o avem impotriva unui om care si-a trait intreaga viata in slujba Mantuitorului Hristos, mie mi se pare un gest total neintelept. Pana la urma, dupa ce vei citi cu rabdare ce ti-am pus la dispozitie, intra si pe site-ul care ne ingaduie noua sa ne exprimam o parere sau alta si citeste ceea ce se scrie pe-aici, legat de munca lui Origen. http://www.crestinortodox.ro/religie...ana-71755.html Frate, iarta-ma te rog, dar unele lucruri te depasesc. O virtute se dobandeste prin staruinta sau prin har. Iubirea este dumnezeire. Ea ESTE sau NU ESTE. Punct. Smerenia se dobandeste. Rabdarea se dobandeste. Si viciul se dobandeste... Pana si ura se dobandeste. Si dispretul. Si mandria. Si vanitatea... Iubirea e DUNMEZEU. E adancul fiintei noastre. Ea este acolo, in sufletul fiecarui om, din clipa zamislirii lui, chiar nascut in pacat! E puterea de a plange sau de a rade. Ea, Iubirea, cuprinde la un loc toate virtutile, de la smerenie, intelepciune, frumusete morala pana la sacrificiu si jertfa. Ea e pacea de care omul fuge inconstient, alegand varianta unei vieti egoiste... In rest, ce sa mai spun? Eu nu cred ca contez in perimetrul acesta virtual. Daca mai spun uneori cate ceva, este doar o reactie de acceptare sau respingere pentru ceea ce simt, fara pretentii teologice. Nu vreau sa te denigrez fiindca nu acesta este scopul unui crestin, ci sa te rog in felul meu sa fii mai ponderat in condamnarea celor care au fost aparati de cei pe care-i cinstim atat de mult: Sf Ioan Gura de Aur, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigorie Taumaturgul ("Deci, mergând Sfântul Grigorie către Origen împreună cu prietenul său Fermian, s-au pus pe învățătură și au petrecut la dânsul vreme îndelungată. Apoi s-a întors în patria sa, Neocezareea.")... Iata si un scurt fragment din definirea origeniana a lui Dumnezeu in "Despre principii": "nenascuta fiind aceasta (fiinta) e si nepieritoare, intreaga, neclintita si fara capat; nici nu era, nici nu va fi, de vreme ce e acum laolalta, una si neintrerupta. Ce obarsie i-ai putea gasi? Ce fel si de unde ar putea creste? Caci n-am sa te las sa spui, nici sa gandesti ca s-a putut ivi din nefiinta; nu se poate intr-adevar spune, nici gandi ca ceea ce nu este este... Nici divizibila nu-i, pentru ca e toata la fel; nici unde nu se afla un mai mult ori un mai putin in stare sa-i impiedice continuitatea, ci toata e plina de fiinta... Ci nemiscata in hotarele unei cumplite legaturi, sta fara inceput si fara sfarsit. Aceeasi in aceeasi stare; zabovind, zace in sine si astfel neclintita ramane locului". Studiu cu folos, frate Emiliane, si fara patima! Nu trebuie sa-l adulam pe Origen si nici sa-i facem icoane la care sa ne inchinam, dar sa acceptam ca orice om este supus pacatului si ispitelor. Asa cum sustii ca o iubesti pe Sf Maria egipteanca, care daca ar fi trait in jurul nostru inainte de a-i da Maicuta Domnului sansa sa se mantuiasca, noi am fi judecat-o si dincolo de mormant, tot asa sa procedam si cu Origen, care de bine de rau, a avut drept discipoli multi dintre acei care au devenit mari sfinti in calendarele ortodoxe... Pana si pentru asta trebuie sa intelegem ca Dumnezeu l-a absolvit de ratacirile lui, fie si numai pentru rugaciunile sfintilor amintiti mai sus si nu numai ei!!!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) Last edited by Mosh-Neagu; 29.06.2015 at 01:59:04. |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ajutati o famile aflata intr-um mare necaz!! | gadescum | Umanitare | 1 | 24.01.2009 19:48:25 |
|