Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Filtrul meu e Hristos, prin Biblie şi Sfinţii Lui. Mi-aş dori ca toţi oamenii sau cât mai mulţi să aibe acelaşi filtru, atunci ar fi foarte puţină răutate, n-ar mai fi războaie, am construi în interiorul şi exteriorul nostru, lucruri minunate şi mântuitoare. Când vei fi sincer cu tine însuţi, vei simţi... mult... va veni de la sine, strigând suav şi gingaş, chemându-te şi arătându-ţi unde-i adevărul, unde-i puritatea şi aerul curat. Şi vei merge acolo, neîncetând însă să cauţi, să te lămureşti, chiar şi când vei ajunge, fiindcă vei vrea să participi, să fi de folos la acea comuniune de care aparţii, că îţi pasă, vrei să fi activ să înţelegi, să gândeşti, raţional şi mai presus de raţiune, să compari argumentele, să le diseci, să le îmbunătăţeşti sau să le dovedeşti greşite. Aşa, să ne mântuim în lume, ca şi creştini, următori şi iubitori ai lui Hristos.

Frate Igor, se vede ca te straduiesti mult si ca tu scrii din inima. De aceea, omul care nu-ti simte zbuciumul, este tentat sa ti-o reteze scurt, fara sa te menajeze in vreun fel. Iar asta -culmea!!! - tot fiindca-i pasa! Ii pasa de tine ca om inainte de orice si mai apoi de crestin-ortodox. Paradoxal pentru tine, ii pasa de mantuirea ta. Pana intr-un punct cand simte ca tu, considerandu-te deasupra celorlalti prin teorie si simtire, si hranindu-te cu altceva decat cu ceea ce trece prin "Filtrul lui Hristos", nu intelegi si nu inveti nimic, pentru ca tu... deja stii!!! Din pacate, frate Igor, ceea ce stii este teorie, iar ceea ce nu stii si nici nu vrei sa stii, este constientizarea relatiei cu Dumnezeu, raportul fata de acel "filtru special" pe care ti l-ai impus prin prisma celorlalti, nicidecum prin propria ta constiinta. Iar cand spun asta nu ma refer la spovedania din Pelerinul rus, pe care-ar trebui sa ne-o insusim fiecare dintre noi fiindca in mod sigur ne priveste PE TOTI!!! Ma refer exact la ceea ce tu ne pui noua la dispozitie din sufletul tau deschis si aparent sincer. Eu unul nu ma indoiesc de sinceritatea ta, dar ma doare ca tu crezi ca esti sincer cu tine. Esti tanar si cu mila lui Dumnezeu, ai tot timpul sa te luminezi, mai ales daca iti va orandui un duhovnic bun de care sa faci ascultare. Altfel, la Infricosata judecata, vei fi dezamagit de risipa stradaniei tale.
Ca orice om zidit de Dumnezeu, tu ai dreptul sa nu fii de acord, ai dreptul sa contrazici si sa te revolti asupra celor ce te suspecteaza de falsitate, dar gandeste-te mai intai ca asa cum tu te crezi oranduit sa-i indrepti pe altii, tot asa Dumnezeu ti-i tot trimite pe altii sa te indrepte. Pentru ca nimeni nu se poate mantui singur. Noi insine nu suntem capabili sa ne indreptam cararile, decat prin cei cu care intram in contact si care vad mai bine "din exterior", directia noastra. Nu e rautate, nu e invidie, nu e prostie, Igor, cel putin in cazurie speciale... Faptul ca tu te incapatanezi sa nu tii cont de nimic, iar atunci cand pari sa fii de-acord, lasi sa se inteleaga compromisul si complezenta, nu intelepciunea si smerenia, nu este un lucru bun pentru tine in primul rand. Noi, majoritatea cu care ai intrat intr-un astfel de "conflict", ne vedem fiecare de drum, dar... "tu ramai la toate, rece!"

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Trebuie să aparţii de ceva şi să mărturiseşti ceva. Dacă acel "ceva" are temelia Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, atunci în primă instanţă te numeşti creştin. Apoi dacă aparţii altei "confesiuni" decât ortodoxe, noi, ortodocşii, purtăm dialoguri de bun simţ şi obiective, argumentate, numai din Biblie şi Sfinţii Părinţi, ca să vedem cine crede mai curat şi mai pur, mai cu iubire, trezvie, discernământ, cine urmează mai autentic Bibliei şi Sfinţilor, şi mai ales, cine iubeşte mai mult pe Dumnezeu: ortodocşii sau alte confesiuni.

Citeste si reciteste te rog acest fragment. Eu nu vreau sa mai comentez nimic ca sa nu induc cumva adevaruri... personale. Dar nu se poate ca tu, in stadiul in care singur te prezinti, sa nu vezi contradictii majore!...

[Igor_Paslusnik]

Frate Neagu, eu sunt de acord 100% cu tot ce-ai scris în mesajul de mai sus. Sunt conştient că am nevoie de îndreptare, mereu, în fiecare zi a vieţii mele, chiar şi în ceasul morţii, am nevoie să fiu învăţat, să fiu ajutat, mai mult decât să învăţ sau să ajut eu pe alţii.
Oare suntem conştienţi cu toţii, că avem de învăţat unii de la alţii? Acceptăm să învăţăm unii de la alţii? Acceptăm să ne ajutăm reciproc?
Personal, eu, de la 15 ani, când am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere în seminarul de teologie, de la Timişoara, mi-am dedicat în fiecare zi, mare parte a timpului meu, lui Dumnezeu şi aproapelui. E cel mai valoros lucru pe care îl pot da, îl pot dărui, timpul meu, fiindcă timpul meu, e viaţa mea, la fel ca la fiecare. Şi pentru că în Biblie spune: "mai bine este a da decât a lua". Astfel, cu tot dragul, voiesc să dau, tot ce am adunat în aceşti 10 ani absolviţi acum în iunie 2015, de studiu teologic ortodox şi comparativ creştin, căci dacă voi ţine pentru mine, sunt doar un egoist. Nu că nu sunt, dar să fiu un egoist darnic, decât unul zgârcit. Poate-i paradox. Decă ăsta-i şi scopul, să ne dăruim unul altuia, în iubirea de Hristos. Şi aşa, prefer să dăruiesc cât mai mult, (acolo unde ştiu şi unde am ceva de spus, nu peste tot, unde nu ştiu ce să spun, tac, mai spun o rugăciune, şi învăţ cu bucurie de la alţii) şi astfel, mereu să ne întrecem în a urma lui Hristos şi Sfinţilor, să ne întrecem în cunoştiinţe teologice, să ne întrecem în iubire, în timpul şi viaţa dedicate unul altuia, să ne întrecem în drumul spre mântuire, să alergăm cu jind şi dor fierbinte, după Hristos, Sfinţi, Sfânta Treime, Împărăţia Cerurilor, mântuirea cea mai presus de cuvinte. Să ne întrecem cu bucurie şi iubire, dar dorind fiecare să ne prindem tot mai bun, înconjuraţi de o văpaie de foc dumnezeiesc, să se ridice la cer, ca un stâlp de foc, aşa să fie dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Asta îmi doresc. Ca să ne mântuim cât mai mulţi. Căci azi suntem, şi mâine nu ştim dacă ne mai dă Dumnezeu, încă o zi de viaţă, încă o şansă spre a ne mântui şi a face ce am spus mai sus, să mai vedme un răsărit, cu folos spre Cerurile cele multe, peste mintea noastră de înţelegere...

Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva, niciodată nu a fost cu intenţie.