Sa ne impartasim des sau rar?

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Dincolo de ceea ce crede fiecare, Biserica are un canon de care trebuie să ţinem seama întrucât spune mai multe decât pare.

Canonul 6 al Sinodului local de la Neocezareea (315-319), reconfirmat la Sinodul Ecumenic Trullan (691-692):

Femeile grele, de vor vrea a se boteza, să nu fie oprite de la botez; dar să se boteze în urmă şi pruncul ce se va naşte dintr‑însele, deoarece pruncul nu primeşte din botezul mamei sale, că încă acela la lumină n‑a ieşit, nici are vreo voie. De aceea trebuie a‑l lumina prin botez.

Ei vezi, in loc sa-l fi facut mai deunazi, pe Copacel cu ou si cu otet, fiindca croseteaza basme pietiste cu botezuri intrauterine, nu era mai bine sa-i fi spus de acest canon?

[delia31]

În prealabil postat de ovidiu b.

Delia,
Şi eu sunt de acord cu ce spune Cezar, dar ce vrea să spună Mitropolitul Antonie prin "fiindcă tot ce se intâmplă cu ea se întâmplă şi cu copilul"?

Nu stiu, frate. De unde sa stiu de ce spun oamenii ceea ce spun??

Ce stii despre acest canon? Pentru ca imi pare graitor.

În prealabil postat de Mihailc

Dincolo de ceea ce crede fiecare, Biserica are un canon de care trebuie să ţinem seama întrucât spune mai multe decât pare.

Canonul 6 al Sinodului local de la Neocezareea (315-319), reconfirmat la Sinodul Ecumenic Trullan (691-692):

Femeile grele, de vor vrea a se boteza, să nu fie oprite de la botez; dar să se boteze în urmă şi pruncul ce se va naşte dintr‑însele, deoarece pruncul nu primeşte din botezul mamei sale, că încă acela la lumină n‑a ieşit, nici are vreo voie. De aceea trebuie a‑l lumina prin botez.

[DragosP]

În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus

Si mai postez si altele, daca doreste cineva.

Nu, lasati!

[catalin2]

În prealabil postat de delia31

Pe de alta parte, Euharistia se da fiecarei persoane in parte, separat. Altfel, am putea zice ca si daca o persoana de alta religie e supusa unui transplant de sange de la una impartasita recent, aceea se impartaseste in sensul propriu si direct al termenului Euharistie. Ceea ce, ma gandesc, ca nu sustii.
Sau in cazul siamezilor bicefali. E vorba de doua persoane, doua suflete chemate fiecare la vietuirea din Imparatie.
Ca se poate vorbi de un alt fel de impartasire/ partasie/comuniune prin har, asta e altceva.

Dar chiar asta sustin. Chiar azi am citit pe forumul Par. Pruteanu, tot asta se sustine, ca in sangele transfuzat este si Sfanta Impartasanie. Painea si Vinul sunt Trupul si Sangele Domnului, indiferent unde ajunge si cum ajunge.
Pentru mine e evident ca se impartaseste si pruncul, se discuta prea mult.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

1. Un copil in pantecele mamei se impartaseste totusi prin mama. Am mai explicat ca prin cordonul ombilical hrana pe care o ia mama se duce si la fat. Nu stiu de ce unii nu accepta aceasta idee. Este ceva biologic, real.

Sophia a inteles de prima data, nu-ti trebuie prea multa teologie ca sa intelegi ceva atat de simplu.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

A Impartasaniei prin digestie? Duce la concluzii jenante daca urmam procesul digestiv pana la capat.

Nu este asa, desi ca forma e paine si vin, ea este Trupul si Sangele Domnului, nu are cum sa contina elemente ce trebuie eliminate, ca in cazul painii si vinului obisnuit.

În prealabil postat de catalin2

Dar chiar asta sustin. Chiar azi am citit pe forumul Par. Pruteanu, tot asta se sustine, ca in sangele transfuzat este si Sfanta Impartasanie. Painea si Vinul sunt Trupul si Sangele Domnului, indiferent unde ajunge si cum ajunge.
Pentru mine e evident ca se impartaseste si pruncul, se discuta prea mult.

Cred că colegul Cătălin tocmai a pus punctul pe "i", ca și sora Delia, de altfel, si fratele Ovidiu.

În prealabil postat de catalin2

Nu este asa, desi ca forma e paine si vin, ea este Trupul si Sangele Domnului, nu are cum sa contina elemente ce trebuie eliminate, ca in cazul painii si vinului obisnuit.

EXACT! Admirabil spus, Cătălin! Repede uitam ca nu vorbim de vreo banala hrana trupeasca, ci de Sf. Cuminecare.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Dincolo de ceea ce crede fiecare, Biserica are un canon de care trebuie să ţinem seama întrucât spune mai multe decât pare.

Canonul 6 al Sinodului local de la Neocezareea (315-319), reconfirmat la Sinodul Ecumenic Trullan (691-692):

Femeile grele, de vor vrea a se boteza, să nu fie oprite de la botez; dar să se boteze în urmă şi pruncul ce se va naşte dintr‑însele, deoarece pruncul nu primeşte din botezul mamei sale, că încă acela la lumină n‑a ieşit, nici are vreo voie. De aceea trebuie a‑l lumina prin botez.

Binevenită precizare, Mihai, mulţumesc.
În ultima parte spune că pruncul nu primeşte din botezul mamei sale. Pentru cei care mai aveau îndoieli sau înclinaţii speculative relativ la chestiunea asta, iată că s-a arătat un liman. De-or voi să poposească.
Eu mă gândeam, Mihai, când citeam, că deşi copilul nu primeşte din botezul mamei, totuşi beneficiază de el. Una e să ai parte (părtăşie) cu o mamă botezată, altfel să fii în mama nebotezată. Într-un fel se dezvoltă o viaţă într-un mediu deja curăţit şi luminat prin har, altfel într-un mediu lipsit de aceste însuşiri.
Apoi, am sesizat o tendinţă accentuată fie spre partea materială a Tainei fie spre speculaţia prea neîngrădită, care lasă lucrurile în aer (fără vreo virtute implicită aici, ci doar de dragul de a le lăsa aşa).
M-aş opri deocamdată la interpretarea substanţialistă, cu accent pe prezenţa fizică a Împărtăşaniei în corpul mamei (de unde ajunge, pe cale sangvină, în corpul copilului). Cred că, în ciuda prezenţei fizice, Taina aceasta nu se reduce la aspectul bio-fizico-chimic, ci de abia de acum încolo începe. Dacă vedem Taina reducîndu-se la substanţă, la intrarea substanţei în metabolismul corpului, cred că suntem cu totul afară din Biserică, anume în magie vulgară, ca să zic aşa.... Modul substanţialist de a reduce Tainele constituie, cred, un refuz de a da curs mişcării duhovniceşti propuse prin "stimulul" material. Degeaba ingerez Împărtăşania, fie şi ca adult, dacă starea mea sufletească/duhovnicească este nepotrivită (de respingere caprină, egofilică). Rezultatul este deja cunoscut, o spune şi Apostolul, vom fi ştiind-o/experiat-o fiecare în felul lui...
Nu pot accepta nici interpretarea substanţialistă a lui Alin, care tinde a reduce relaţia mamă-copil la influenţa hormonilor stresului etc. Acesta e doar un aspect al relaţiei, embriogeneza şi celelalte nu sunt limitate doar la atât.
Problema cred că rămâne (oare eşti de acord?): cum putem cugeta duhovniceşte asupra acestor realităţi care ne vin mai întâi în învelişul lor material (în afara sau înlăuntrul corpului, însă tot văzut, substanţial)? Cum putem trece mai departe la înţelesuri "subţiri" (sau simple) fără a ne poticni de natura (treapta) fizică? Şi totodată fără a o nega.

În prealabil postat de delia31

Ce stii despre acest canon?

L-am găsit în Pidalion la pagina 393. Este intersanat de citit şi tâlcuirea.

TÂLCUIRE
Fiindcă fătul (pruncul) ce este în pântece, parte este a muierii celei îngreunate după tema a doua a capului întâi titlu 7 a cărţii 31 din Vasilicale (după Fotie titlul 4 capul 10). Pentru aceasta voiau unii că nu s-ar cuveni femeia fiind îngreunată a se boteza, ci după ce va naşte. Ca nu împreună cu ea să se boteze şi pruncul. Şi apoi născându-se, iarăşi, botezându-se, să se socotească că s-a botezat de două ori. Care socoteală este nepotrivită. Drept aceea canonul acesta, împotrivindu-se celor ce o zic aceasta, rânduieşte, ca femeia îngreunată, fiind catehisită, poate când voieşte a se boteza. Fiindcă nu se luminează nici se botează împreună cu ea şi pruncul ce-l poartă în pântece, ci singură ea se botează. Căci întru a mărturisi cineva în timpul botezului că se împreunează cu Hristos, şi se leapădă de diavolul, şi în scurt, întru a se boteza cineva, trebuie a-şi arăta pe a sa voinţă, ori dea dreptul prin sine şi, precum se face la cei ce se botează în vârstă primitoare de cuvânt, în ce chip este mărturisirea acestei maici îngreunate. Sau prin mijlocirea primitorului (adică a nănaşului său), precum se face la cei ce botează în pruncie, iar pruncul cel ce este în pântece, nici însuşi poate a o arătat aceea, neavând încă voie, nici nănaş, încă nenăscut fiind, nici a se boteza putând.