![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
De asemenea, consider ca la Ierusalim Sfanta Lumina este chiar lumina harului. O pot vedea toti, inclusiv atei si cei ce nu cred, chiar si pe internet. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Te mai intreb o data: faci vreo deosebire intre har si manifestarile sale asa cum sunt ele percepute de om? Sau la tine e acelasi lucru... |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Lumina harului este un atribut (proprietate) a harului. Nu prea inteleg ce vrei sa spui.
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Bine, am inteles, nu mai am intrebari. P.S. Probabil ca pentru tine bunatatea, ca insusire a unui om, este energie necreata si nu insusire teandrica (rod al lucrarii harului in om). De asemenea, bunatatea omului respectiv e perceputa la fel si de Marin si de Gheorghe, indiferent cine si in ce fel sunt Marin si Gheorghe. Ce sa zic... Doamne ajuta! |
|
#5
|
|||
|
|||
|
|
|
#6
|
||||
|
||||
|
Citat:
Fii ca Ion!
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Legat de P.S., in ortodoxie toti oamenii se nac buni. De aceea pot fi si atei buni si alte religii. Doar in protestantism oamenii se nasc rai si doar harul ii face sa fie buni si sa faca fapte bune (pentru ca ei spun ca prin cadere omul a pierdut chipul lui Dumnezeu, nu exista conlucrarea cu harul ca in ortodoxie). |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Catalin, nu ti-am pus intrebarile in mod intamplator sau ca sa te simti obligat sa imi raspunzi, ci pentru ca doream sa facem niste distinctii utile, eventual, ca baza de discutie.
Asa cum, editind linkul catre Constantin Noica, incercam sa aduc printr-o alta prisma lumina interesului inapoi la ... Arsenie Boca. M-as fi bucurat sa reflectezi un pic, nu sa te refugiezi in citate cam fara legatura cu intrebarile. Doream sa dezbatem, largind un pic cadrul, iar nu sa facem schimb de citate si de nume de autori... Sunt silit sa imi depan singur gandul, cu speranta ca astfel vei intrezari ce vreau sa spun. Incep cu a preciza ca eu vad relatia dintre Dumnezeu si om, respectiv dintre oameni, ca relatii interpersonale. E un truism acesta, dar il gasesc necesar pentru a insista asupra participarii personale la relatie. Ce vreau sa evidentiez in mod deosebit este ca, dupa cum inteleg eu, in relatia interpersonala fiecare pune ceva: insusirile lui, continuturile, asteptarile, vointa etc., si face asta inclusiv atunci cand "primeste" de la celalalt. A intelege relatia cu celalalt si cu Celalalt fara a avea in atentie participarea fiecaruia, disponibilitatea orientarii spre alter si specificul fiecaruia dintre participanti - mi se pare o absurditate / un nonsens. Dupa cum inteleg eu ca pui problema, insa, ar reiesi ca atunci cand Dumnezeu "lasa" harul peste/in om, aceasta se intampla ca un fel de imprimare pe o placa mecanica. Dar omul este viu si unic! Omul nu doar ca reactioneaza inapoi catre Partener, dar resimte actiunea harului in functie de multime de variabile personale. De aceea, insusi harul nu e dat la fel/in acelasi fel tuturor oamenilor. Desi Hristos este Unul, manifestarea lui este particularizata, individualizata asa incat sa fie pe masura si intru folosul fiecaruia. Domnul isi cunoaste sufletele, nu cred ca procedeaza otova, aruncind harul cu lopata. La una si aceeasi manifestare a Dumnezeirii (de pilda ceea ce numim "o minune") oamenii participa in mod diferit, pe niveluri de specificitate care se continua pana la unicitate personala. In acest sens inteleg relatia teandrica. Desi ea este o realitate universala, ontologic este mereu unica, inconfundabila. Aceasta din pricina bogatiei de necuprins cu mintea a ambilor parteneri de relatie - Dumnezeu si omul. Dincolo de titlul ei generic, nici o relatie teandrica nu este complet superpozabila cu o alta. De aceea si folosim expresia de taina, intr-o anumita acceptiune. Nefiind complet superpozabile, gandesc ca aceste relatii interpersonale raman mereu tainice, inepuizabile, incognoscibile. Si atunci, cum ne putem pronunta atat de simplist/schematic asupra relatiei dintre har si persoana? Si inca, mai mult, cum putem stabili noi, fie si prin lumina Predaniei, ca viata unui om ca Arsenie Boca incape intr-o cutiuta cu eticheta: bun sau rau; sfant sau nesfant. In consecinta, atribuirea statutului de sfant se cuvine sa vina ca raspuns al Duhului (Duhul Adevarului) catre om, iar nu de jos in sus prin rationamente omenesti. Nici barfele nici laudele nu vor stabili unde e locul lui Arsenie Boca in Biserica. Asezarea lui Arsenie Boca in calendarul ortodox va veni de la Dumnezeu sau nu va veni deloc. Iar faptul ca acest raspuns al lui Dumnezeu intarzie, cred ca are legatura cu puzderia dezbinarilor din cei carora le-ar folosi Dumnezeu prin Arsenie Boca, precum si cu dezbinarile dintre ei. Nici o minune si nici un sfant nu pot fi de folos unui popor, unui neam, unei comunitati cata vreme acestia sunt preocupati, de fapt, de cu totul altceva decat Voia si Iubirea lui Dumnezeu si decat voia si iubirea lor pentru Dumnezeu. Asa cred. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
https://www.youtube.com/watch?v=L91Df5edn30
Oare cine cunoaste galopul calaretului Arsenie Boca? Dar taina privirii lui?... A fost Parintele un om al ochiului exterior? Al ochilor nostri exteriori, vreau sa zic, care intarzie mereu asupra contextului... |
|
#10
|
|||
|
|||
|
https://www.youtube.com/watch?v=9d6K_m3fDo0
Problema prostiei - problema inteligentului Genul sfatos si solutiile intelepte Harnicia oarba Limitarea neuronala Obnubilarea si incapatanarea; refuzul indaratnic Prostul ca beton inflexibil; mineralizarea omului |
|
|