![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Uite, eu cred ca problema prostiei nu e problema prostului, ci a inteligentului care cauta la radacina ei pentru ca a inteles ( intelligere) din pataniile lui si ale lumii asteia, care numai de prosti nu duce lipsa, cat de catastrofale ii sunt derapajele. E totusi nevoie de o minte inteligenta ca sa-ti dai seama ca esti prost. De aceea unul incremenit in prostia lui nu-si da niciodata seama. Se simte bine asa. E o zisa celebra: "putini sunt cei care inteleg cat de multe trebuie sa stii/intelegi ca sa-ti dai seama cat de putin stii/intelegi". Si mai cred ca si cei despre care se crede ca ar fi ceva de capul lor, deci nu se poate spune ca prostia le e trasatura definitorie ca in cazul prostilor notorii, si aceia deci, au episoade cand isi dau cu palma in cap “ce prost/ tampit am fost/sunt!” Astia, in schimb, nu se simt bine asa, si fac ceva sa schimbe situatia… la o adica sa vorbeasca pe un forum despre prostie si cum de i-au cazut in capcane. Un prim pas in a exorciza relele si belelele de care suferim, e sa le numim, sa le diagnosticam ( gnoseo – a cunoaste, a intelege). Desigur, nu pentru a te focaliza obsesiv pe maladia in sine, ci pentru debriefing. Sa inveti adica cum sa nu calci de doua ori pe aceeasi grebla. :) Mai e o categorie (cel putin) de prosti. Cei undercover. Fac cum fac de par celorlalti tot in varianta imbunatatita, si mai si primesc laude, incat ajung pe nesimtite sa creada ca poleiala ce se sufla peste ei chiar face parte din faptura lor. Exista, cu toate astea, un milion de feluri prin care ne putem da de gol. Desigur, nu le putem evita ( sau fenta) chiar pe toate :)) Good point! Nu putem baga in buzunar decat ceva de forma si marimea buzunarului. Mutatis mutandis, infinitatea lui Dumnezeu este in intregime o chestiune de inadecvare a ,,buzunarului”. |
|