![]() |
![]() |
|
#27
|
|||
|
|||
![]() Citat:
De multe ori, baietii de la securitate sau militie (erau si ei oameni, aveau familii, in comertul de stat mai ales in anii 80 se gaseau mai greu anumite marfuri) veneau la depozit la tata si se rugau- Nea Valerica, daca puteti, am aveea si noi nevoie de un frigider, de o masina de spalat, de niste azbociment, de cateva sticle de ulei, etc! Si bineinteles ca-i servea- doar eram oameni si trebuia sa ne ajutam. Dar apoi erau si ei baieti fini si atenti- o masa la Cina de exemplul. Apoi uneori il chemau pe tata cei de la militia economica sa-i ajute in unele anchete economice, sa analizeze unele documente contabile. In unele cazuri, tata i-a salvat de puscarie pe unii gestionari (prin faptul ca se intelegea cu cei de la militie) chiar de la puscarie, iar o data a recuperat carnetul unui sofer a cooperatiei, din mana sefului militiei rutiere Husi. Deci conlucrarea- prin natura atributiilor de serviciu- cu cei de la militie si securitate era deschisa, pe fata, fara nici un fel de ascunzisuri (intr-un oras mic precum Husul, unde fiecare stia ce face fiecare nici nu se putea altfel), si as spune absolut normala si fireasca. Doar si militienii si securistii erau oameni, trebuia si ei sa cumpere marfa, si se comportau absolut obisnuit, ca orice alt cetatean din Husi. Si ei mergeau la meciuri pe stadion, si ei mergeau la sprituri la Cina sau la Intim, si ei stateau la bloc seara cateva ore fara lumina, si ei indurau frigul din anii 80 din apartamente, etc. |
|