Capodoperele din curtea Bisericii

Judecata este zilnica. Sau aproape zilnica, asa cum razbate ea prin constiinta impanata de date lumesti, de orgolii, de prostie, de nebunie, de toate faldurile impatimirii neroade.
Cu gratieri zilnice, insa! Clipa de clipa.
Sufletul pacatosului simte asta, e cu neputinta sa nu isi dea seama, fiecare, sub pana tandra a cate unei zgaltaituri, a vreunui ghimpe sufletesc ori trupesc, a unui neajuns oarecare... Asa a ajuns sfantul cutremur in noi: un biet neajuns... O problema de etica. De morala. De politichie. De cultura!
Bun si asa. De n-ar fi imensa lentila a mintii pangarite, care pre toate le muta de la locul lor, le indeamna (lupa strambatoare) pe un drum infundat, steril - toate ar nimeri, mai mult sau mai putin buimace, in Lumina! Prin Poarta oilor.

Fiecare zi e o repetitie generala pentru marea Judecata. Dar noi chiulim de la studiu, abuzind de Indelunga Rabdare...
Oare cat ne vom mai autointretine si autolinisti temerile, in temeiul unei fantomatice falfairi a protectiei dintai, maternale? Multiplicate infernal in copiile ei bicisnice, prefabricate, lipsite de noima si de viata.