Ajutor cu sfaturi si idei pentru a iesi din somaj!!

[RedRose]

În prealabil postat de Yasmina

Idea este ca nu-mi recunosc parintii de acum...atat de milostivi si saritori pt verisoara iar eu am fost crescuta intr-o austeritate strigatoare la cer; nu s-au gasit bani si posibilitati pt mine ,nici pt educatie,nici pt intretinere...am fost mai mult un produs nedorit.

Acum probabil ca ii mustra constiinta insa din nou isi indreapta atentia catre altcineva.
Pt a cata oara sa ma mai supar,sa mai plang si sa ma simt tradata? Asa au fost toata viata,asa vor fi si de aici in colo cat mai traiesc.
Ferice de cei care au avut parinti buni si iubitori ,asta se vede benefic in alcatuirea lor ca oameni; iubirea cladeste sufletul;indiferenta il ucide.

Oamenii adulti care suntem acum avem in miezul fiintei noastre copiii de acum nu stiu cate zeci de ani..cel putin asa sustinea Freud..daca ma insel eu, rog pe cineva mai documentat sa ma corecteze...:) In sensul ca experientele din copilarie, bune sau rele, au stat la baza si ne-au modelat personalitatea, modul de gandire, etc etc..ne-au facut macar partial ceea ce suntem noi acum.
Daca tu crezi ca exista oameni fara frustrari, fara complexe de inferioritate, fara "daca si parca", te inseli...la unii mai des, la altii mai rar, iese copilul razvratit la suprafata si-si aduce aminte ca in cutare zi n-a primit o bomboana de la parinti si fratele lui a primit-o, ca a fost certat sau poate batut pentru o nota proasta, ca a plans si n-a fost inteles..ca n-a fost drept, ca n-a fost aia sau aia..
Curios lucru..mi-am promis ca la randul meu, cand voi deveni si eu parinte, sa nu repet greselile alor mei..Dar uite ca viata m-a invatat ca sa fii parinte nu-i chiar usor, e poate cea mai grea meserie din lume....Si mai inainte de a fi parinte esti OM, asadar esti supus greselilor..Poate n-am repetat greselile alor mei, dar cu siguranta am facut propriile mele gafe...Cu timpul am inteles ca sunt normale si n-am cum sa upgradez, cel putin in domeniul asta,daca nu gafez si nu invat din propriile mele esecuri...
Cateodata parintii buni si iubitori au copii fricosi, fara personalitate si fara incredere in sine...Crezi ca genul asta de copii ajung ok in viata?Si alti parinti mai taiosi, mai "rai" ca sa zic asa(din pdv al copilului),isi cresc copii descurcareti, indrazneti si inteligenti, care stiu sa-si croiasca un drum in viata...Eu personal am vazut /citit/auzit de n cazuri de copii proveniti din familii cu probleme(alcoolism,divort,lipsuri financiare), care au ajuns oameni in viata...au avut determinarea sa treaca peste minusurile astea, au facut scoli, universitati, etc, si-au gasit job, s-au casatorit...care au plecat in strainatate, care au ramas in tara, dar o duc cu totii bine merci...
Nu exista nici o reteta pentru succes, asta se stie...Dar ca parinte, chestia cea mai buna pe care o poti face pentru copilul tau este sa-i dai incredere in el..sa fii acolo cand cade, sa fii acolo cand se ridica, sa-l lasi sa faca propriile greseli si sa nu-i reprosezi::ti-am spus eu..daca ma ascultai pe mine...", sa-l lasi sa ia decizii sa sa suporte consecintele logice care deriva din ele..intr-un cuvant sa-l pregatesti pt viata...
Pare simplu dar te asigur ca nu e...Sa fii parinte inseamna sa fii bun si iubitor, da..dar mai inseamna si sa-l lasi sa cada si sa se raneasca, sa se ridice si sa-si panseze singur rana, mai inseamna si sa stai deoparte si sa-l lasi sa se descurce singur.Asta nu inseamna ca esti indiferent, te asigur!