Postul negru

În prealabil postat de CristianR

Sunt riscuri, le cunoaștem din scrierile ascetice. Cum ar fi mândria, părerea de sine, alunecarea într-un rigorism sec...

Pe scurt, riscul de a tine post la ...lepadarea de sine.
Postul ca voie proprie, dupa tot felul de mestesuguri si scorneli mintoase, fara ascultare de indrumator - ce poate fi decat o alta forma sub care se manifesta egofilia?

Eu cred ca postul e doar o componenta din intregul mai cuprinzator al vietii de credinta. Al unui om aflat in comuniune reala (desertare reciproca, slujire) cu celelalte madulare ale Bisericii.
Postul autist, ghidat de istetimi personale sau de apucaturi schismatice, e cam acelasi lucru cu rugaciunea solipsista. Duh de semeata autoipostaziere, cu nenumarate forme. Deloc mantuitor, deloc iubitor. Pe scurt, un nimic zgomotos si cu pretentii de a fi, totusi, vreo scofala. Nu se trage din izvorul Iubirii, ci din baltoaca iubirii de sine a vremelniciei.