Postul negru

În prealabil postat de CristianR

Un om cu cât are o viață biologică mai bogată (cu cât trăiește mai mult prin simțuri), cu atât trăiește mai puțin viața duhovnicească.

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

[AlinB]

Five day 'fasting' diet slows down ageing and may add years to life
The Fasting Mimicking Diet (FMD) improves longevity while cutting the risk of cancer and diabetes by half, scientists have found


http://www.telegraph.co.uk/news/scie...s-to-life.html


Fasting for three days can regenerate entire immune system, study finds


http://www.telegraph.co.uk/science/2...-system-study/

În prealabil postat de AlinB

Five day 'fasting' diet slows down ageing and may add years to life
The Fasting Mimicking Diet (FMD) improves longevity while cutting the risk of cancer and diabetes by half, scientists have found


http://www.telegraph.co.uk/news/scie...s-to-life.html


Fasting for three days can regenerate entire immune system, study finds


http://www.telegraph.co.uk/science/2...-system-study/

Multumesc, Alin. Splendid!

[Demetrius]

În prealabil postat de ahilpterodactil

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

Desi ai inteles perfect mesajul, intorci cuvintele spre un alt inteles cu totul "deshart" impins de un duh... orgolios(nu te poti opune sa nu iasa in evidenta), care tinde sa devina lider, intre celelalte mai virtuoase care te anima, intrucat am mai sesizat asta si la alte mesaje. Pacat.

În prealabil postat de Demetrius

Desi ai inteles perfect mesajul, intorci cuvintele spre un alt inteles cu totul "deshart" impins de un duh... orgolios(nu te poti opune sa nu iasa in evidenta), care tinde sa devina lider, intre celelalte mai virtuoase care te anima, intrucat am mai sesizat asta si la alte mesaje. Pacat.

Bineinteles ca am inteles (nu stiu daca perfect) mesajul. Mai ales ca inaintea propozitiei comentate de mine, Cristian a scris o alta foarte limpede si, cred eu, incontestabila.
Dar am vrut sa ma joc nitel cu formularea din urma, deh! Am eu o iritare mai veche fata de anumite intelesuri care se tot poarta prin zona asta. Intelesuri de care, in mod evident, e plin topicul asta.
Si nu, nu cred ca-i vorba de orgoliu, ci de iritarea pe care mi-o provoaca interpretarea simplista a unor lucruri care au cu totul alta noima decat crede multa lume...

Cristian pune problema asa cum as zice si eu, asa cum dealtfel cred si ma straduiesc sa fac (fara prea mari ispravi) eu insumi.
Raspunsul meu, daca vrei sa accepti, e o asociere la formularea aceea, strict la ea - nu la mesajul lui Cristian. Pe acesta il aplaud, ca de obicei.

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

N-ar trebui să se înțeleagă din ce am spus că viața biologică în sine ar fi adversarul vieții duhovnicești. Trăirea noastră, însă, adică participarea afectivă doar la viața biologică înseamnă neparticipare la viața duhovnicească, pe care ajungem să o ignorăm total, să n-o cunoaștem poate niciodată.

Sufletul are posibilitatea să trăiască fie numai prin intermediul trupului, căutând să-și satisfacă aspirațiile prin simțurile acestuia – ceea ce este impropriu naturii sale necuprinse și, prin urmare, dătător de permanente insatisfacții – fie să se orienteze cu predilecție către duh, practicând o treptată desprindere de simțualitate (asceza) în favoarea unei trăiri mai înalte, nelimitate de finitudinea trupului.

Deci sufletul este cel care dă conținut fie vieții trupești, fie celei duhovnicești, în primul caz chinuindu-se din pricina limitărilor, în cel de-al doilea putând afla fericirea întâlnirii cu Dumnezeu, Care este Duh.

Altfel, viața biologică în sine este nevinovată și merită trăită ca un dar al lui Dumnezeu, atâta vreme cât o trăim în conformitate cu rosturile ei.

În prealabil postat de CristianR

N-ar trebui să se înțeleagă din ce am spus că viața biologică în sine ar fi adversarul vieții duhovnicești. Trăirea noastră, însă, adică participarea afectivă doar la viața biologică înseamnă neparticipare la viața duhovnicească, pe care ajungem să o ignorăm total, să n-o cunoaștem poate niciodată.

Sufletul are posibilitatea să trăiască fie numai prin intermediul trupului, căutând să-și satisfacă aspirațiile prin simțurile acestuia – ceea ce este impropriu naturii sale necuprinse și, prin urmare, dătător de permanente insatisfacții – fie să se orienteze cu predilecție către duh, practicând o treptată desprindere de simțualitate (asceza) în favoarea unei trăiri mai înalte, nelimitate de finitudinea trupului.

Deci sufletul este cel care dă conținut fie vieții trupești, fie celei duhovnicești, în primul caz chinuindu-se din pricina limitărilor, în cel de-al doilea putând afla fericirea întâlnirii cu Dumnezeu, Care este Duh.

Altfel, viața biologică în sine este nevinovată și merită trăită ca un dar al lui Dumnezeu, atâta vreme cât o trăim în conformitate cu rosturile ei.

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

În prealabil postat de CristianR

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

Him...
Uite, frate, aici iarasi ma poticnesc eu. Sper sa ai rabdare cu sacaielile mele, intrucat mintea mea e batrana si plina de prostii - astfel incat eforturile pe care le fac sunt adesea sterile si dau rezultat prost. Daca scriu ce imi trece prin minte, e mai intai ca sa ma limpezesc intrucatva in discutiile cu fratii. Sau sa capat eventuale repere, ca sa nu ratacesc de tot...

Vad, asadar, un continut care e dinafara sufletului. Mintea cunoaste ca sufletul e ranit, muribund si poate ajuta la intremarea acestuia, precum si la insanatosirea corpului.
Duhul omului poate fi ajutat prin intermediul mintii. Lucrarea acesteia din urma poate atrage Harul si lucrarea Lui in om (trup si suflet).
Asadar continutul de care vorbim eu il vad ca fiind unul haric, dumnezeiesc. De pilda, cuvintele si energia rugaciunii, care sunt primite si folosite de omul rugator, vin tot din Har. Lucrind cu staruinta si cu smerita cugetare rugaciunea, mintea improspateaza continutul sufletului si transfigureaza intunericul din trup si din suflet in curatie luminoasa...
Ca si cum peste apa murdara dintr-un pahar picuri, strop cu strop, apa limpede... Treptat (iar asta inseamna ani de nevointa si conlucrare cu Harul) tot continutul paharului devine limpede.
Cand ajunge limpede, omul devine, in sfarsit, persoana. Si sta in comuniune deplina cu Persoanele... A devenit straveziu, a devenit una cu Lumina...

Iata, asa inteleg eu problema acestui continut pe care il primim, de voim, in Biserica. Intrucat tot mestesugul transformarii si toata taina preschimbarii apelor omului are loc in Biserica. Pentru aceasta lucrare a lasat Hristos un Alt Mangaietor.

Asa inteleg, sa ma ierti daca spun prostii si sa ma indreptezi.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de CristianR

Altfel, viața biologică în sine este nevinovată ...

...:)
Uite, iarasi o exprimare care ma imboldeste la comentarii! Acest cliseu (despre care presupun ca nu-ti apartine; probabil l-ai folosit in virtutea obisnuintelor de cugetare care se poarta pre la noi...) ma amuza si ma intristeaza deopotriva. Ma si imboldeste la niscaiva ipoteze...

Ma amuza, deoarece il gasesc, asa cum suna, o prostioara de toata frumusetea. Cum sa evaluezi in acest fel (cu acest termen) viata biologica? Ce, s-a terminat sacul cu criterii de evaluare a biologiei? Si cum ar putea sa fie viata asta biologica daca nu "in sine"? Poate fi altfel?....
Ma intristeaza, deoarece imi prilejuieste urmatorul gand: cat s-a latit, Doamne, axa vinovat-nevinovat in mintea noastra, a oamenilor!... Totul (pana si viata biologica) e tras pe roata plina de tepi a vinovatiei... Daca am ajuns sa ne punem problema de nu cumva respiratia omului, bataile inimii, cresterea parului ori clipitul sunt vinovate ori nevinovate: ce mai urmeaza? De unde puterea de fascinatie a acestei axe (vinovat/nevinovat) in intreaga noastra viata? De ce cugetam atat de generalizat in acesti termeni? Ce sa fie asta?...
Despre ipoteze nu vreau sa scriu.