Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Omul nu are nicio caracteristica intrinseca, neschimbatoare, proprie lui, care sa-i confere o unicitate imanenta.

Ar fi extraordinar ca exegeza crestina sa identifice o astfel de proprietate.

Ea nu exista. Restul sunt afirmatii fara acoperire, substanta, profunzime.

Unicitatea, omul si-o regaseste doar in Unul, prin unire launtrica cu Dumnezeu.

Toate celelalte particularitati care il definesc sunt schimbatoare si trecatoare ca fumul.

Sa-ti ajute Sfanta Treime sa o cunosti apofatic, Alin!

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Omul nu are nicio caracteristica intrinseca, neschimbatoare, proprie lui, care sa-i confere o unicitate imanenta.

Ar fi extraordinar ca exegeza crestina sa identifice o astfel de proprietate.

Aceasta "proprietate" este sufletul nemuritor dat de Dumnezeu.

Ea nu exista. Restul sunt afirmatii fara acoperire, substanta, profunzime.

Din perspectiva budhista, sigur ca nu.

Budhismul subscrie unei alte cosmogonii si antropologii.

Iar tu subscrii budhismului deci nu poti intelege/accepta crestinismul.

Doctrinei budhiste subscrii neconditionat, aprioric, desi ti s-au aratat suficiente aspecte inconsistente, pe cand revelatia crestina o critici cu pretentii de om rational.

Unicitatea, omul si-o regaseste doar in Unul, prin unire launtrica cu Dumnezeu.
Toate celelalte particularitati care il definesc sunt schimbatoare si trecatoare ca fumul.

Aici nu mai esti consecvent doctrinei budhiste si incepi sa ai fantezii care nu sunt nici din budhism, nici din crestinism.

Ce anume din om ar trebui sa se "uneasca launtric" cu Dumnezeu?

Tocmai tu ai spus:

În prealabil postat de florin.oltean75

Omul nu are nicio caracteristica intrinseca, neschimbatoare, proprie lui, care sa-i confere o unicitate imanenta.

Deci cum ar putea ceea ce este trecator, schimbator, vremelnic, sa se uneasca cu ceea ce este "Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare." (Iacov 1:17) ?

Evident, dupa invatatura la care subscrii, singura finalitate pentru om, fiind ceva trecator, pieritor, relativ, este disparitia totala, deoarece existenta, fie ea si intr-un cadru paradisiac, este o sursa de suferinta, ai uitat?

Din perspectiva doctrinei tale, fiintele n-au fost create din dragoste ci din eroare si prin insusi natura lor, asa cum le-a fost oferita de zeul tau, sunt ignorante si pacatoase.

Nu este nimic de schimbat, de transformat, ca in cazul invataturii crestine, revenirea la starea initiala, paradisiaca, singura solutie in doctrina ta este ca omul sa realizeze ca este o eroare de la bun inceput, prin insasi venirea sa in existenta si deci singura reparatie posibila este sa renunte la existenta, aceasta renuntare fiind ipocrit numita "unirea cu Dumnezeu".

Sa-ti ajute Sfanta Treime sa o cunosti apofatic, Alin!

Serios? Cum arata Sfanta Treime din perspectiva budhista?

[florin.oltean75]

Alin, "sufletul nemuritor" nu este o proprietate, asa cum nici "Dumnezeu nemuritor" nu este o proprietate.

Proprietatea este o caracteristica a fenomenului, nu fenomenul insusi.

Este o observatie elementara. Poti sa mai incerci solutii, daca nu te convinge puterea argumentului.

Gandirea rationala se dezvolta prin efort, testare si evaluare.

Dumnezeu nu este irational.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Alin, "sufletul nemuritor" nu este o proprietate, asa cum nici "Dumnezeu nemuritor" nu este o proprietate.
Proprietatea este o caracteristica a fenomenului, nu fenomenul insusi.

Vezi ca ai o problema de formulare in primul rand.

In al doilea rand, nu tin minte sa fi deschis o dezbate la modul "fenomen vs proprietate" sau orice altceva de genul.

Sa mai zic ca pentru a valida afirmatia de mai sus trebuia sa definesti mai intai notiuni ca si "caracteristica" sau "fenomen" sau "fenomen insusi"?

Este o observatie elementara. Poti sa mai incerci solutii, daca nu te convinge puterea argumentului.

Sa spui ca "proprietatea este o caracteristica" nu crezi ca suna cel putin cam ...redundant?

Este o observatie inutila prin care incerci sa ocolesti niste argumente pertinente.

Gandirea rationala se dezvolta prin efort, testare si evaluare.

Si tu de ce nu ti-ai dezvoltat-o?

Daca ai fi facut-o ai fi putut raspunde punctual la problemele de mai sus, nu sa le ocolesti cu niste sentinte ambigue.

E atat de greu sa pui una langa alta cele doua antropologii si sa-ti dai seama ca tu de fapt te inchini la un dumnezeu al pacatului, erorii, etc.?

Dumnezeu nu este irational.

Legatura dintre afrimatia asta si discutia de mai sus fiind..? Am afirmat eu vreodata contrariul?

Pe de alta parte, te invit sa-mi arati tu ce este rational si bun in a crea fiinte confuze, eronate, pacatoase, etc. asa cum a facut-o dumnezeul tau.

Care este argumentul rational prin care un Dmnezeu bun poate produce ceva rau?

Sau aici ratiunea fileaza si o dai pe latura "apofatica"?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Care este argumentul rational prin care un Dmnezeu bun poate produce ceva rau?

Aceasta este o problema a crestinismului/islamului (iudaismului ca religie sursa pentru cele doua) - problema coexistentei Lui Dumnezeu cu Raul, Dumnezeu fiind sursa/creator/izvorator a Toate. Este un conflict evident.

Budismul afirma ca natura ultima a fenomenelor este dincolo de Bine si Rau.

Respinge creationismul, un Creator, asa cum este inteles in iudaism.

Este o intrebare la care ar trebuie sa-ti dai singur un raspuns pertinent.

In Budism sursa raului este necunoasterea naturii fundamentale a realitatii, nu este un Dumnezeu care a creat o fiinta care a ales sa fie Rea.

Un astfel de Dumnezeu este o cauza circumstantiala a Raului, iar fiinta care a ales sa fie Rea este o cauza substantiala. Aceasta este paradigma iudaica - propagata la religiile emergente - crestinism/islam.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceasta este o problema a crestinismului/islamului (iudaismului ca religie sursa pentru cele doua) - problema coexistentei Lui Dumnezeu cu Raul, Dumnezeu fiind sursa/creator/izvorator a Toate. Este un conflict evident.

Chiar as vrea sa detaliezi sa vedem unde este "conflictul evident" pentru ca eu nu vad nici un conflict, pe cand ma mir ca tu nu reusesti sa vezi contradictia dintre Dumnezeu in crestinism si dumnezeul din budhism.

Budismul afirma ca natura ultima a fenomenelor este dincolo de Bine si Rau.

Budhismul are o notiune viciata de bine si de rau, de fapt, lipseste mai de tot, aspectele morale sunt relativizate si nimic nu e cu adevarat rau sau bine, doar "suferinta" este cumva rea, dar din moment ce se intinde pe parcursul a cine stie cate existente, nu e atat de "rau" daca mai dureaza una in plus sau mai multe, este oricum "iluzorie" si asta.

Respinge creationismul, un Creator, asa cum este inteles in iudaism.

Si cum au venit "fenomenele" la existenta? Atunci ar trebui sa fie ele insusi "dumnezeu", coexistente din vesnicie si nemuritoare prin natura lor, asemenea unui dumnezeu.

Este o intrebare la care ar trebuie sa-ti dai singur un raspuns pertinent.

Intrebarea fiind care?

In Budism sursa raului este necunoasterea naturii fundamentale a realitatii, nu este un Dumnezeu care a creat o fiinta care a ales sa fie Rea.

Ai mai fost invitat sa arati cum au venit fiintele la existenta, in varianta budhista si pauza.

Ai incercat sa bagui ceva de o existenta din vesnicie dar atunci ajungi la dilema subliniata mai sus.

Un astfel de Dumnezeu este o cauza circumstantiala a Raului, iar fiinta care a ales sa fie Rea este o cauza substantiala. Aceasta este paradigma iudaica - propagata la religiile emergente - crestinism/islam.

Poate ai vrut sa exprimi o idee inconsistenta dar formularea e teribil de inconsistenta.
Mai incearca.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Poate ai vrut sa exprimi o idee inconsistenta dar formularea e teribil de inconsistenta.
Mai incearca.

Ce este "teribil de inconsistent" in sesizarea unei simple relatii de cauzalitate?

Dumnezeu il creeaza pe Lucifer. Lucifer "alege" sa fie Rau.
Dumnezeu nu poate fi exclus din lantul cauzal al raului - este o cauza - chiar daca nu proxima, evident circumstantiala.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Alin, "sufletul nemuritor" nu este o proprietate, asa cum nici "Dumnezeu nemuritor" nu este o proprietate.

Proprietatea este o caracteristica a fenomenului, nu fenomenul insusi.

Este o observatie elementara. Poti sa mai incerci solutii, daca nu te convinge puterea argumentului.

Gandirea rationala se dezvolta prin efort, testare si evaluare.

Dumnezeu nu este irational.

pai sufletul nemuritor are un inceput, nu si sfarsit, creat cu acesta insusire (proprietate) a lui, care este nemurirea

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

pai sufletul nemuritor are un inceput, nu si sfarsit, creat cu acesta insusire (proprietate) a lui, care este nemurirea

Stefan, ar fi trebuit sa citesti cu atentie postarea anterioara care a suscitat raspunsul lui Alin:

Omul nu are nicio caracteristica intrinseca, neschimbatoare, proprie lui, care sa-i confere o unicitate imanenta.

Ar fi extraordinar ca exegeza crestina sa identifice o astfel de proprietate.

Ea nu exista. Restul sunt afirmatii fara acoperire, substanta, profunzime.

Unicitatea, omul si-o regaseste doar in Unul, prin unire launtrica cu Dumnezeu.

Toate celelalte particularitati care il definesc sunt schimbatoare si trecatoare ca fumul.

Sa-ti ajute Sfanta Treime sa o cunosti apofatic, Alin!

Nemurirea este intradevar o proprietate. Dar o are si Dumnezeu, o are oricare alt suflet, teoretic/dogmatic. Nu-i confera unui suflet individual o unicitate proprie siesi.

Prin ce se deosebeste intr-un mod imanent un suflet de alt suflet, un suflet de Duhul Lui Dumnezeu?

Intrebarea solicita identificarea unei proprietati unice a Omului-Suflet care sa-l individualizeze imanent.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Stefan, ar fi trebuit sa citesti cu atentie postarea anterioara care a suscitat raspunsul lui Alin:

Nemurirea este intradevar o proprietate. Dar o are si Dumnezeu, o are oricare alt suflet, teoretic/dogmatic. Nu-i confera unui suflet individual o unicitate proprie siesi.

Exista o diferenta majora pe care se pare ca nu o cunosti: nemurirea care o are Dumnezeu este proprie naturii Sale.
Nemurirea pe care o au sufletul creaturilor sale (ingeri si oameni) nu le este proprie ci atribuita prin voia Sa.

Prin ce se deosebeste intr-un mod imanent un suflet de alt suflet, un suflet de Duhul Lui Dumnezeu?

prin faptul ca nu gandeste la fel, ca nu ia decizii la fel, ca nu simte la fel
pana si fizic vorbind, nu sunt doi oameni identici, codul genetic chiar si la gemeni identici este diferit

Intrebarea solicita identificarea unei proprietati unice a Omului-Suflet care sa-l individualizeze imanent.

Defineste "individualizeze imanent".