![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Totusi, de ce patima betiei este mai cu mot ca alte patimi si se trateaza doar cand a ajuns omul asa, suspendat deasupra prapastiei? Si cine garanteaza ca odata ajuns in aceasta stare mai exista cineva langa el pentru a-l salva? Ma tem ca sunteti subiectiv de data asta. Daca vorbim de AA, atunci da, poate aveti dreptate. Practic insa,exista "n" variante de vindecare. Unii s-au ajutat singuri, altii au fost ajutati. Dar cele mai bune rezultate au obtinut cei care au fost ajutati de Dumnezeu.Acum, oricare ar fi situatia, indirect tot de Dumnezeu suntem ajutati. Sfantul Siluan Athonitul, precum faceau multi rusi, consuma pana la doi litri de vodca pe zi. Dar credinta si Dumnezeu l-au ajutat (prin harul Duhului Sfant) sa uite de aceasta patima. Deci, dupa parerea mea, cel mai mult ajuta credinta, prin spovedanie deasa, care il intareste pe alcoolic sa reziste fara bautura. Si cand acesta va fi intarit de Duhul Sfant nici nu va mai simti vreodata nevoia, uitand si ca a fost vreodata alcoolic. Dar, ce te faci ca in general betivii nu au credinta? Si nu doresc sa se schimbe?Si atunci trebuie sa fie cineva langa el sa il sustina si sa se roage pentru el. Si aceasta este o solutie. Tu spui ca ajuti pe altul prin propria experienta.Si acest lucru este bun. Dar nu il generaliza.Sunt oameni si oameni si situatii si situatii. Un alt exemplu este cel al lui Serafim Rose,calugar ortodox in America, de origine tot rus, care ajunsese pe la tot felul de religii, consumase droguri, alcool, devenise homosexual, adica vazuse iadul cu ochii lui, dar s-a intors la Dumnezeu printr-o intamplare minunata, fara interventia niciunui om. Despre viata si invatatura acestora cititi pe net, daca doriti. Merita, mai ales Sfantul Siluan Athonitul. Iti (va)doresc numai bine sa va dea Dumnezeu! |
|