Parintii sunt impotriva

[nacu simona]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci acuma te-ai apucat să ştii cum lucrează Duhul Sfânt... Da? Vai mie... că numai eu sunt de vină...

Dar eu ştiu că lucrează prin oameni, pentru oameni. Dacă te-ai învrednicit de harul Duhului Sfânt, e pentru că are Duhul Sfânt nevoie de dragostea ta, înmulţită în conlucrare cu El, să întărească omul acela dragostea, credinţa, smerenia, discernământul, virtuţiile, în Biserică.

Ţi-am spus o taină mare, dar oricum nu se lipeşte nimic de tine, eşti prea mândră. Bine-ar fi să se lipească.


În minţişoara ta, da, accentul cade pe codependenţă, dar în realitate, cade întotdeauna pe dragoste.


O, vai mie... Că numai eu sunt de vină... În fine...
Poftim, cadouri. Există o măsură, unde poţi să vorbeşti cu demonii. Defapt mai multe măsuri. Sfântul Pimen cel Mare, în Pateric, vorbea cu ei, ca să înveţe meşteşul lucrării lor şi să-i poată birui mai uşor. Şi aşa-i biruia. Să nu-ţi doreşti să vorbeşti cu ei. Prima dată trebuie să-i recunoşti. Să ştii care sunt gânduri demonice, care sunt din conşiinţa ta şi care sunt din har... Of... Acum ai să fi iar ispitită, dar risc şi semăn totuşi...
Şi mai ales... poftim?
Tu îi priveşti pe demoni? (nu diavoli, diavol e unul, iar îngerii căzuţi sunt demoni lui)
Ai văzut vreo-unul? Cum ai ajuns să-i vezi? Şi cum arată demonii? Care categorie i-ai văzut? Cât timp? Ce-ai păţit dup'aia?
Şi mai ales, apoi... monitorizarea răului din celălalt? Când tu nu eşti în stre să vezi răul din tine, tu poţi să-l vezi în celălalt? Şi dacă-l vezi, cu ce scop? Scopul de a-l vindeca pe celălalt. După ce-ai fost vindecat tu.


Poftim? Altă gogoaşă... Deci trebuie să crezi că răul nu există? Ca să nu... ne molipsim de rău... Vai mie... Şi dup-aia gataaa ! Nu te mai molipseşti de rău, nu? :) Ce reţetă simplă ai primit... Oare de la cine? Ţi-o place mult, nu? Of... Vai mie...


Frica de cine s-o aruncăm la Domnul? De bau-bau? Frica de Dumnezeu trebuie să o ţinem în inimă. Dar despre asta e mult de vorbit, e o virtute prea mare. Iar restul, de altceva, altcineva, să nu ne fie frică, fiindcă în Hristos, în har biruim mereu... Vai mie...


Exact ca tine. Găseşteţi tu bărbat întâi femeie, nu mai căuta să îndrepţi pe alţii, smereşte-te, leapădă mândria, călugăreşte-te sau căsătoreşte-te, altfel nu ai să te mântuieşti.


Şi bunăvoinţa de unde vine? De la demoni? Nu tot de la Duhul Sfânt? Nu e întărire de la Duhul Sfânt? De unde ştii că nu e suficientă?
Doamne Iisuse... măi femeie, ce poţi să scrii... Aşa văd că nu ai avut bunăvoinţă niciodată.


Familiile, la fel ca oamenii, sunt în criză, fără Hristos. Nu au şi nu vor pe Hristos. Şi vine criza şi nu ştiu ce să facă. Când e Hristos, tot vine criza, dar ştiu ce să facă...
Şi considerăm greşit? Nu dorim numai şi numai binele? Dorim şi un pic de rău, nu? Sau cum? Mai mult rău?
Doamne... femeie... că numai eu sunt de vină...


Te mai gândeşti ce mare nedreptate e că li se iau copii... Şi te mai gândeşti şi la mai una şi la mai alta... Şi uite-aşa trece viaţa ta...
Vai mie...


Tu ai ieşit să demonstrezi în Biserică? La rugăciune, poate cu lacrimi, pentru "Bublişor", cu prietenul ei, pentru cei cărora li se iau copii, şi pentru alţii? Te-ai rugat azi sau ieri? E ora 2 jumate... Dar ştii cum lucreată Duhul Sfânt, cum descoase iţele, nu?


Oh vai... eşti sigură? No comment, că numai aici aş scrie vreo 3 pagini. Îţi doar că ai minţit în tot ce-ai scris. Defapt ai fost minţită în minte, să crezi minciuni, şi le-ai crezut repede, că n-ai ştiut să cercetezi de unde sunt şi ce să faci cu ele...


Of, femeie... of... Doamne miluieşte... Roagă-te şi smereşte-te... Doamne miluieşte...

Frate, te rog nu te mai chinui, pentru ca oricum nu intelegi ce spun si daca intelegi te faci ca nu pricepi.

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

"nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa..."

Exact. Un autocontrol permanent, ajutati de Hristos. Niciodata sa nu privim inapoi, ci doar la tinta finala. Nu-i usor pana ne statornicim in bine, dar merita.
Iti doresc sa ai parte de acea binecuvantare tainica de care vorbeste Andre Scrima in cartea lui "Timpul rugului aprins"

Doamne ajuta!

[Florinvs]

Asa si eu, din când in când, sau vara când ma întâlnesc cu vreun prieten in oras mai beau o bere, sau la vreo aniversare/petrecere/nunta un pahar de vin, si nu vad nimic rau in asta!

De asemenea, am cunoscut multi oameni care fac asta, si au o viata absolut normala, casnicii si familii fericite, isi fac foarte bine serviciul!

Inclusiv am cunoscut mecanici de locomotiva sau impiegati de miscare, care dupa ce ieseau din tura de 24 sau de 12 ore, cateodata mai luau o bere! Ori in acel domeniu, disciplina profesionala este chiar foarte stricta, si specificul acelor meserii necesita un caracter extrem de ordonat, o stare de sanatate buna si o viata de familie echilibrata!

[Bublisor]

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

[Florinvs]

Cu placere! Acuma ramane dumneavoastra sa judecati si sa analizati si sa luati o decizie, si va doresc sa luati o decizie, care sa va faca fericita toata viata! Numai bine va doresc!

[nacu simona]

În prealabil postat de Bublisor

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

Iarta-ma pentru vorbele mele prea dure, dar te asigur ca nu au fost lipsite de compasiune. Ma bucur de asemenea ca iti vei lua ragaz sa reflectezi, ceea ce inseamna ca esti o fata cu judecata. Sunt alaturi de tine cu tot sufletul si nadajduiesc sa-ti rezolvi cu bine problemele.
Maica Domnului sa fie cu tine!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Bublisor

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

Surioară dragă, dacă va-ţi cunoscut intim de puţin timp, sunteţi mai motivaţi să faceţi Sfânta Taină a Căsătoriei, altfel se numeşte că trăiţi în desfrânare sau în curvie.
Nu-i sfârşitul lumii, dar dacă cunoaşterea intimă a venit înafara căsătoriei, slăbeşte respectul unul faţă de altul, încrederea, trebuie să vă căsătoriţi, Biserica vă dă dezlegare pentru căsătorie, vă iartă Domnul pentru căderea voastră, dar să nu mai întârziaţi în concubinajul curviei.

Şi neaparat, trebuie să vă opriţi din cunoaşterea intimă. Să fiţi curaţi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, să nu vă fi cunoscut intim.

Puneţi-vă temelia pe Hristos şi Biserică, căsătoriţi-vă şi o să aveţi o căsnicie frumoasă şi o viaţă cu biruinţe şi bucurii.

Doamne ajută.

Nu doar ca esti o persoana modesta care a acceptat atatia ani prietenia cu un baiat ce nu se ridica la anumite pretentii, dar esti caracterizata si de cumintenie?
Doar tu stii ce sta in spatele acestor "calitati".


P.S. Daca nu-l iubesti, poate ar fi mai bine sa asculti de mama, indiferent de motivele pe care le invoca ea. Iar daca nu stii cum anume sa-l iubesti pe cel alaturi de care vei traiesti o viata, mergi la un duhovnic sa-ti explice el.

Nu te grabi sa-ti revendici dreptul la maturitate, esti inca un copil!

[Copacel]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Să fiţi curaţi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, să nu vă fi cunoscut intim.

Cam greu daca la unul din ei s-a instalat dependenta de sex(adica sexul a devenit patima).

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Copacel

Cam greu daca la unul din ei s-a instalat dependenta de sex(adica sexul a devenit patima).

Creştinii, fiind iubitori de Hristos, nu folosesc cuvântul ăsta atât de vulgar şi diabolic -sex, cu atât de multe repercursiuni negative la nivel conştient, inconştient şi subconştient.
Noi spunem unire intimă. E sănătoasă şi mântuitoare expresia "unire intimă", pentru suflet, minte şi trup.

Le fel nu spunem sex masculin, feminim, spunem gen masculin, gen feminin.

Deci nu avem de unde să ştim dacă a devenit patimă a desfrânării între ei, sau nu. Plecăm de la premisa bună, a dragostei creştineşti curate, şi spunem că nu a devenit patimă.

De acord cu "crinrin", pentru surioara noastră "Bublişor", deşi un ton puţin agresiv şi arogant, asta-i măsura ei, totuşi de acord cu ea, "crinrin", surioara noastră trebuie să se hotărască şi să acţioneze faţă de el.

Dintro vastă paletă de motive şi raţiuni, sufleteşti şi psihologice, afirm că :

Înclin, sfătuiesc, susţin şi întăresc, căsătoria. Mai ales că a avut loc unirea intimă.

Dacă se va despărţi de el, având gustul dorinţelor carnale, vor mai avea loc uniri intime cu încă 5-6, dacă nu, Doamne fereşte de mai mulţi, şi la ea şi la el, până să ajungă fiecare din cei doi, să se căsătorească cu alte persoane.

Doamne ajută.