Psihologie - întrebări

[ioan67]

În prealabil postat de Anna

Va multumesc si eu pentru amintirile relatate.

Ma uitam printre categoriile de tulburari de personalitate din Biserica pe care le-ati descris si ma gandeam oare unde ma incadrez, poate cel mai bine la evitant... Si sunt tare curioasa de "canalie" Ce fel de om poate fi? Si chiar asa irecuperabil? Oare se poate in psihologie sa se dea asa verdicte? Poate e unul dintre lucrurile care imi displac cel mai mult in psihologie, verdictele si etichetele.

Nu pot sa imi alung un fel de sentiment de regret ca scrieti pe forum si nu intr-o carte, la fel ca dl. Dragomir...sau oare scrieti si carti? Sau poate asa e mai bine pe forum, sau poate sunt de moda veche. Dar stau si ma gandesc la cartile pe care le-am citit si mi-au facut bine si nu stiu daca gaseam scrierile acelea pe un forum...Cel putin o carte poate deveni cunoscuta, o poti recomanda, poate deveni cunoscuta intr-o comunitate...

Si tot asa, citind cele spuse, as vrea sa ne povestiti de "rezilienta" (nu stiu daca e corect termenul romanesc). Ce ii ajuta pe oameni sa nu fie doborati de anumite evenimente, in timp ce altii nu rezista chiar si la lucruri marunte. Ma fascineaza faptul ca unul din pilarii rezilientei, cel putin din ce am citit, e a avea o retea sociala puternica. Tot timpul m-a preocupat notiunea de comunitate, traditii, si mult mai mult acum fiind in strainatate, se simte si mai pregnant cat de mult inseamna comunitatea, cultura din care vii, seturile de valori nescrise, cutumele, mentalitatile, chiar si limba cu toate nuantele ei...Suntem toti oameni, dar totusi atat de diferiti...Cum oare vor trai copiii mei in asa amalgam? Mi-e dor de satul bunicilor, de statornicie, de lucruri "invesnicite", de lucruri care sa nu fie puse sub semnul intrebarii, sa nici nu stii macar ca se poate altfel...

Tocmai ziceam în postare că psihologii "academici", scientişti, nu se ocupă cu predilecţie de tipologia morală, aceasta rămînînd specialitatea moraliştilor. Canalia este descrisă clar mai ales în romane, poveşti, nuvele. Avem în toată literatura lumii prototipul trădătorului, al omului viclean, al turnătorului etc. Tratatele de psihologie lasă aceste amănunte pe seama psihologilor mai pătrunzători care sunt scriitorii.
Totuşi, canalia este reductibilă la un amestec de tulburări ale personalităţii: narcisicul, dissocialul, paranoidul contribuie la aliajul canaliei care, însă, are ceva ireductibil la cunoaşterea psihologică obişnuită. Acel ceva nu vreau să-l numesc.
Vă sugerez să citiţi din maera noastră literatură unele cărţi precum Moara cu noroc, Ciocoii vechi şi noi, Enigma Otiliei sau Cel mai iubit dintre pământeni. Fie şi doar din aceste câteva lucrări veţi afla mai multe detalii despre canalie. Deşi, amănunt foarte important, chiar şi când descriu astfel de mizerii scriitorii le îndulcesc mereu chipul, poate şi fiindcă artiştii rămân mereu cu o oarece bunăvoinţă faţă de oameni şi omenesc. O canalie autentică nu e de găsit, aşadar, portretizată complet în cărţi ci se cunoaşte doar în viaţă. Din păcate...

Ce îi ajută pe oameni să nu fie doborâţi?
Oamenii!
Oamenii minunaţi pe care i-au cunoscut în trecutul lor şi care au rămas o fântână vie de speranţă, de încredere, de viaţă. Oamenii iubitori, oamenii care au avut ceva de oferit, cu adevărat.
Iar dacă vreun om nu a experiat încă relaţia cu astfel de oameni ai dragostei, ei bine: să caute să experieze! Nu-i niciodată prea târziu să găsim oameni puternici, zdraveni, frumoşi şi buni, care ne pot oferi ceea ce n-am primit în trecut.
Astfel de oameni sunt în jurul nostru, uneori ascunşi după o "mască" la prima vedere aspră sau dură etc. Ei se vădesc la adevărata lor măsură doar în momentele cruciale, când toţi ceilalţi fug, tac neputincioşi sau dau cu pietre. Abia atunci poţi descoperi ce comoară de oameni ai avut în jurul tău şi, vai, nu ai sesizat. Ei sunt discreţi şi eficienţi, iertători şi însufleţitori. Au mereu ceva potrivit de oferit, fără să ceară mare lucru în schimb. Dacă cer ceva, o fac doar ca să nu devii suspicios. De obicei ei cer fleacuri, lucruri simple.

Aşadar oamenii ajută pe alţi oameni să înfrunte necazurile, durerile etc.
Dumnezeu lucrează (şi) prin oameni.