Avort - dilema

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

Graba mare.
Stii cum se zice: boala lunga, moarte sigura.

Daca lasi lucrurile in seama timpului, chiar daca nu o vei vedea murind trupeste, cu siguranta va muri duhovniceste iar acea fereastra ingusta in care inca putea cineva sa mai faca ceva pentru ea o sa dispara cu totul.

Cu avortul e relativ simplu: daca sarcina pune in pericol viata mamei, este justificat moral.
Iar aici sunt doua aspecte: daca sarcina este viabila dar pune in pericol viata mamei sau nu este. In primul caz e vorba de o alegere dureroasa, in al doilea clar, nici nu se discuta, moral vorbind nici nu se poate numi avort.

Si desigur, mai exista cazul: sarcina nu pune in pericol viata mamei, poate fi viabila, dar exista riscul sa fie un copil cu malformatii grave, pentru ca de ex. mama a facut chimioterapie in timp ce era insarcinata. Asta e trist si dureros si o decizie dificila mai ales pentru o constiinta morala puternica.