Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[iana]

În prealabil postat de catalin2

Acest fragment, din cate stiu, face parte dintr-o carte/brosura controversata, aparuta in 1917, "Agonia Bisericii", o scriere timpurie, inainte ca sfantul sa fie numit episcop. In perioada primului razboi sfantul a fost trimis de BO a Serbiei in tarile apusene, iar aceasta carte e facuta din conferintele din Anglia. E o carte complet eronata, care nu apare in biografiile sfantului si are conceptii pe care sfantul le-a lepadat apoi si le-a indreptat. In ea sfantul ii numeste sfinti pe Buddha, Lao-Tze, Confucius, zei pagani si alti lideri spirituali. De asemenea, considera ca toate cultele sunt la fel ca BO. E scrisa in spirit new-age si ecumenist.
Mai tarziu a renuntat complet la aceste conceptii gresite, de tinerete. In catehismul scris in 1949 (pe care l-am citat de mai multe ori) spune ca Biserica este Una, Biserica Ortodoxa si nu se poate mantui nimeni in afara Bisericii. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nta-79744.html
Citez: "Se poate mantui omul in afara Bisericii?
Nu se poate mantui, pentru ca Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fara de care nimeni nu se poate mantui, ca o mana desprinsa de trup."

Indiferent de perioada in care a scris cartea si indiferent de cine l-ar fi scris, acest fragment reflecta realitatea. Perioada de inflorire a crestinismului a fost cat timp au fost impreuna. o data cu cearta a venit si decaderea. Si sa nu uitam ca intr-o cearta nu exista un singur vinovat. Va fi iarasi bine cand cele doua biserici vor fi iar Una.

[CristianR]

În prealabil postat de iana

Si sa nu uitam ca intr-o cearta nu exista un singur vinovat.

Adevărat. Dacă am avea cu toţii conştiinţa asta, deja altfel ne-am privi unii pe alţii.

Va fi iarasi bine cand cele doua biserici vor fi iar Una.

Numai Dumnezeu ştie dacă şi când se va întâmpla asta. Dar până atunci, cum zicea iarăşi Răzvan Codrescu (pe care văd că îl tot citez în ultimele zile), nu unire, dar unitate.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Adevărat. Dacă am avea cu toţii conştiinţa asta, deja altfel ne-am privi unii pe alţii.


Numai Dumnezeu ştie dacă şi când se va întâmpla asta. Dar până atunci, cum zicea iarăşi Răzvan Codrescu (pe care văd că îl tot citez în ultimele zile), nu unire, dar unitate.

Pe mine ma intriga incrancenarea fata de tot ce e dincolo de "granitele" ortodoxiei. Acrivie la sange. In interior insa, iconomie cat incape. Cand nu mai incape, inchidem ochii.

[CristianR]

Da, e explicabilă psihologic tendinţa asta de a fi aspru cu ceilalţi şi îngăduitori cu noi înşine. Nu doar la nivel confesional sau social, ci şi individual. Mi se întâmplă adesea, mai ales când mă aflu în biserică.

În plus, se pare că reproşăm mai abitir altora păcatele pe care le facem noi înşine. Sau invers, cum spunea părintele Stăniloae: Când râzi (arăţi cu degetul) de păcatele altuia, cazi din har şi Dumnezeu te lasă să cazi tu în acelaşi păcat, ca să te smerească.

[CristianR]

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.

Eu, din pacate am intalnit mai mult preoti care incurajeaza un crestinism idolatru si care nu lupta cu superstitiile. Poate este nesansa de a ma fi nascut intr-o zona in care Ortodoxia nu a fost, poate, niciodata la ea acasa.

[CristianR]

Bine, recunosc că eu sunt selectiv - probabil ca fiecare dintre noi -, dar am avut de unde alege.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Da, e explicabilă psihologic tendinţa asta de a fi aspru cu ceilalţi şi îngăduitori cu noi înşine. Nu doar la nivel confesional sau social, ci şi individual. Mi se întâmplă adesea, mai ales când mă aflu în biserică.

În plus, se pare că reproşăm mai abitir altora păcatele pe care le facem noi înşine. Sau invers, cum spunea părintele Stăniloae: Când râzi (arăţi cu degetul) de păcatele altuia, cazi din har şi Dumnezeu te lasă să cazi tu în acelaşi păcat, ca să te smerească.

Da, asa este. Ni se intampla insa. sa nu constientizam asta si atunci nu ne smerim, ba din contra.

[catalin2]

În prealabil postat de iana

Indiferent de perioada in care a scris cartea si indiferent de cine l-ar fi scris, acest fragment reflecta realitatea. Perioada de inflorire a crestinismului a fost cat timp au fost impreuna. o data cu cearta a venit si decaderea. Si sa nu uitam ca intr-o cearta nu exista un singur vinovat. Va fi iarasi bine cand cele doua biserici vor fi iar Una.

Asa cum am scris si data trecuta, Biserica nu poate fi decat Una, daca nu ar mai fi Una, Sfanta si Soborniceasca (Catolica) ar insemna ca s-ar contrazice ce a spus Iisus, ca nici portile Iadului nu o vor birui. Biserica nu poate fi biruita de-a lungul secolelor, protestantii spun ca s-ar fi degradat dupa primele 3 secole si aparitia protestantismului a readus-o pe calea cea buna. Tot ei spun de obiceiurile pagane din ortodoxie.
Zilele trecute am citit ceva foarte interesat. Dintr-o scrisoare a Sfantului Bonifaciu catre Papa Zaharia, din 741, aflam cum "frankii i-au indepartat din Biserica Franciei pe toti episcopii Romani, pana in anul 661, si s-au facut pe ei insisi episcopi si administratori clericali ai acesteia. Au impartit proprietatea Bisericii in fiefuri, ce au fost acordate ca beneficii corespunzatoare rangului in piramida vasalitatii medievale. Acesti episcopi Franki nu au avut Arhiepiscop si nu s-au intrunit in sinod, vreme de 80 de ani. Ei sunt, cu cuvintele Sf. Bonifaciu, “mireni lacomi, clerici adulterini si betivi, care lupta intr-o oaste inarmata pana in dinti si care, cu propriile maini, ii ucid atat pe crestini, cat si pe pagani.”
Intrezarim aici modul in care va arata organizarea catolicismului dupa Schisma, inclusiv cruciadele.
Treptat, odata cu extinderea imperiului si a influentei, isi impun si conceptiile si credintele in Apusul Europei. La sinoadele din Frankfurt (794) si Aachen (809) acestia impun credinta Filioque si ii considera eretici pe rasariteni. Treptat, ajung sa controleze tot apusul, ultimul bastion cucerit a fost Roma, abia la inceputul mileniului II. Astfel, primul papa franco-german rosteste pentur prima data Crezul cu Filioque la Roma, in anul 1014, practic inceputul schismei.
Asa cum am mai spus, unirea e foarte simpla, trebuie doar ca Papa si conducerea catolica sa accepte dreapta invatatura, sa o lepede pe cea gresita si in cateva zile toti sunt in Biserica. Eu nu prea cred ca se va intampla asta, ar insemna sa spuna ca timp de 1000 de ani s-au aflat in erezie, fara har si rupti de Hristos, Capul Bisericii. In schimb, ca Biserica sa se uneasca cu catolicii si sa acce[pte erezii in cadrul ei e imposibil, pentur ca erezia duce la pierderea harului, n-ar mai fi nicio Biserica. Iar Iisus a spus ca nu o vor darama niciodata portile Iadului, pana la a doua venire.

[Lancelot]

cataline, alea sunt falsuri istorice grosolane, perioada aia e bine documentata. bizantul era puternic in peninsula in toata perioada de care vorbesti acolo, de altfel pana la pepin si infintarea statului papal nici nu poate fi vorba despre o papalitate puternica. si-ti mai spun ceva, din postura asta de mirean aiurit, sigur ca e vorba despre o singura Biserica, dar referindu-ne la credinciosi, nu la institutii.

in ceea ce priveste erezia atat de guraliva de pe sectiunea asta, eu v-am spus de mult ca respectiva este o eretica fanatica si nu trebuie discutat cu ea pentru ca deveniti si voi eretici, ea inca se abtine aici, dar iata ce spun ai ei in alta parte despre ereticul ala rus:

"Dupa cum Pastorul Adevărat Sfantul Parinte Marturisitor Vasile Novikov a fost prigonit ,hartuit si omorât cu mârșăvie de masonii in sutana prin radiere tot așa si turma sa a Pastorului Adevarat este prigonita ,hartuita si DUMNEZEU CU MILA pina când …
…pina intr o zi ,mai bine spus noapte spre zi pentru lupii in piei de oaie de la Moscova ,Bucuresti , Constantinopol …si toți dracii fara coarne de pe tot intreg pământul când sabia cu doua tăișuri va porni si toată uscăciunea va fi retezata iar locul spurcaciunii pe pamant nu se va mai găsi ci doar in fundul iadului acolo unde i locul
Amin."