Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[Lancelot]

În prealabil postat de catalin2

E vorba de francii din Galia, nu de saxoni si misionarismul din partile triburilor germanice. Iar aceste aceste amanunte le aflam din scrisoarea sfantului catre Papa Zaharia (care era grec). Era vorba de organizarea si mentalitatea francilor (un trib germanic care cucerise Galia dupa retragerea romana). Desi Sfantul Bonifaciu incearca sa reformeze Biserica de aici, peste putin timp Carol cel Mare arata din nou cum intelegeau ei crestinismul: ii converteste fortat pe saxoni, cei care nu doreau sa se converteasca erau omorati sau mutilati 9unele surse spun ca su fost omorati un sfert dintre saxoni). Vedem, in schimb, cum au fost convertiti anglo-saxonii, nu cu mult timp in urma, sau cum convertea chiar Sfantul Bonifaciu triburile germanice.
Asta era doar un mic amanunt, stiam si eu si se stie ca francii au inceput raspandirea invataturii Filioque, din cauza careia a aparut schisma (alaturi de primatul papal). Probabil tu nu stii ca Papa Leon III a afisat crezul, in urma sinoadelor france de acceptare a invataturii. La Sinodul din 879 Papa Nicolae ii invinua pe franci pentru raspandirea Filioque si disensiunile dintre apus si rasarit din acel timp.

era benedectin, dar sa te contrezi asa, doar de dragul de a mai bate un cui in spinarea catolicilor... exagerand niste vremuri tulburi, dar din care crestinismul a iesit invingator.. e complet aiurea si gresit, mai ales cand te folosesti de lucruri false. francia era puternica, crestinata in intregime, clerul ei dadea dovada de aceleasi slabiciuni ca peste tot. macar nu isi scoteau ochii unii altora ca la greci, nu?

"
Documentar
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Drd. Alexandru Nan, 03 Iunie 2011

În fiecare an la data de 5 iunie se face în bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană şi Anglicană pomenirea Sfântului Bonifatie, considerat pe bună dreptate apostolul germanilor.

După căderea Imperiului Roman de Apus (476), prin măsurile luate de către papa Grigorie cel Mare (â€*604) vor fi încreştinaţi englezii, care la rândul lor, în secolele al VII-lea şi al VIII-lea, vor încreştina aproape toate triburile germanice. Un rol foarte important în această misiune l-a avut Sfântul Bonifatie, considerat "cel mai mare sfânt de neam englez, care a trăit vreodată". (Vlad Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii insulelor britanice", Cluj-Napoca 2006, p. 266).

Născut în satul Crescent din ţinutul Devon, în sud-vestul Angliei, în anul 672 (după unii 673 sau chiar 675, conform art. Bonifatius, publicat pe http://www.heiligenlexikon.de, pagină accesată la data de 17 mai 2011 şi Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi"), Sf. Bonifatie a primit la botez numele de Winfrith sau Wynfreth, care se traduce cu "prieten al păcii". Având de mic copil înclinaţie spre viaţa religioasă, a intrat de la o vârstă fragedă în mănăstire, după ce a reuşit să-şi convingă tatăl să nu se opună acestei decizii, numai din dorinţa de a-l lăsa singurul moştenitor al averii. Astfel, a intrat în Mănăstirea Exeter (Examchester). Biograful său, Willibald, scria: "Era înzestrat cu o scânteie de dar dumnezeiesc, pe care cu atâta stăruinţă a îngrijit-o prin învăţătură, încât fiecare ceas şi fiecare clipă a lungii şi neobositei sale vieţi a slujit doar pentru a înmulţi darurile dumnezeieşti, care fuseseră revărsate asupra sa" (Willibald, "The Life of St. Boniface", în C.H. Talbot, The Anglo-Saxon Missionaries în Germany, London-New York 1954, p. 29, citat după Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi", p. 267).

După câţiva ani petrecuţi aici, a plecat la Mănăstirea benedictină Nursling (Nhutscelle), unde a depus voturile monahale. La vârsta canonică de 30 de ani a primit şi taina preoţiei.

A propovăduit în Olanda şi Germania

Pe când se părea că va face o carieră intelectuală şi scolastică strălucită, s-a aprins în el dorul de a-L mărturisi pe Hristos în faţa celor care nu auziseră de El. Astfel, în anul 716 a plecat pentru prima dată în misiune în Frisia, Olanda de astăzi.

Bonifatie a plecat alături de trei fraţi de la Mănăstirea Nursling şi, deşi erau plini de râvnă în a-L propovădui pe Hristos, această primă misiune va rămâne fără succes. După doi ani petrecuţi în mănăstire, având binecuvântarea episcopului său, Daniil de Winchester, Sf. Bonifatie a plecat într-o nouă misiune. Înainte de a pleca însă, a poposit la Roma pentru a se închina la Biserica "Sfântul Petru", unde a rămas mai multe zile, petrecându-le în post şi rugăciune. Aici a putut discuta şi cu papa Grigorie al II-lea (715-731).

A plecat de aici cu mai multe scrisori din partea papei spre Bavaria, apoi spre Thuringia, un ţinut situat la răsărit de Rin şi la miazănoapte de Dunăre. Papa Grigorie i-a schimbat atunci numele din Winfrith în Bonifatie (făcător de bine), în cinstea Sf. Mucenic Bonifatie din Tarsul Ciliciei. După câteva luni în care s-a străduit să reînsufleţească viaţa creştinilor din acele ţinuturi, a plecat cu Willibrod în Frisia. După o scurtă activitate în acest ţinut, se va despărţi de Willibrod şi va pleca să facă din nou misiune în Hesse şi Thuringia. Nu se cunoaşte motivul separării de Willibrod.

După ce a botezat doi conducători păgâni, a reuşit să construiască o mică biserică, intensificând astfel activitatea misionară în acel ţinut. Întrucât s-a lovit de multe greutăţi, i-a cerut sfatul papei printr-o scrisoare, iar acesta l-a chemat la Roma.

În acest al doilea popas la Roma, Bonifatie a fost hirotonit episcop de către papă, chiar în ziua sărbătoririi Sfântul Andrei (30 noiembrie) a anului 722. Teritoriul încredinţat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin."

dupa cum vezi nici pomeneala de regatul franc de la vest de rin...