Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Yasmina

În prealabil postat de Jonnyw2013
".. viata se scurge prin relatiile noastre cu altii. Multi ani de viată mi-au întărit convingerea că existenta fiecăruia e strâns legată de cea a celorlalti: viata nu e doar timpul care trece, viata e timpul presărat cu întâlniri.

Desigur este nevoie de niste explicatii...

Existenta noastra are nevoie de un substrat spiritual, daca imi petrec zilele intalnindu-ma la pranz cu o cunostiinta care nu are cu cine barfi pe moment colegii de serviciu si rudele nu se mai cheama ca viata este presarata cu intalniri.
Eu deja am lupta mea cu barfa si judecata aproapelui, de ce sa pacatuiesc de 2 ori?

Si eu traiesc intr-o izolare perfecta,am o singura prietena si ceva cunostiinte(vecini si colegi) ,ii ajut cu mare placere daca au nevoie dar prefer sa raman in izolare cand ma contacteaza pt flecareala si plangeri in general. Imi provoaca neplacere.
Poate ca la randul lor s-ar astepta ca si eu sa ma vait si sa ne plangem impreuna,ceea ce mie imi displace enorm.
Am observat ca si daca le dai solutii la probleme continua in vechiul stil astfel incat sa se poata plange din nou ca nu este bine.

Personal consider ca relatia cu aproapele trebuie sa fie de genul Samariteanului milostiv , nu de Miss popularitate.

Ma bucur ca te mai aud Yasmina.
Da, de multe ori nu este usoara schimbarea ,chiar si cand iti arata cineva drumul.Uneori e bine sa ai oarecata rabdare cu oamenii,si sa le repeti.

Ma uit cat s-a schimbat societatea in ultimii 25 de ani, asta ca vorbesti de singuratate si lipsa unei comunicari eficiente.Vorbeam cu unii de prin strainatate ziceau ca nu se intalneau cu proprietarul locuintei decat la cateva luni.Totul acum se desfasooara electronic.Imia aduc aminte de niste rude mai volubile cand venea postarita la ele cu pensia ,le faceau o cafea si poveteau te miri cat,ma rog erau consateni de ani de zile.
Se lua curentul in ultimii ani inainte de revolutie cate o ora doua pe zi.Vorbeam cu niste vecini de pe scara inainte sa ne intalnim,si "sarbatoream" pana de curent impreuna,povesti ca la sezatoare... doar cu o lumanare in fata.

"Noi nu iubim pe oamenii pentru lucrurile în care sunt puternici, noi iubim pe oameni pentru lucrurileîn care sunt slabi. Fragilitătile ne tin laolaltă, neputintele ne unesc."-Par. Constantin Necula
http://citateortodoxe.ro/autor/const...-ne-unesc-1526
Societatea in sine insusi inainte facea sa avem nevoie unii de altii. Toata agricultura se desfasura lucrand mult impreuna.Societatea actuala ne-a facut mai independenti,si nu avem atat de mult nevoie unul de altul.Ceea ce e rau. Fiindca oamenii trebuie sa faca un efort sustinut ca sa pastreze o Retea sociala de sprijin minimala.Ceea ce inainte se desfasura firesc ptr ca asa cum scrie mai sus parintele Necula, aveai nevoie unul de altul mai mult,acum trebuie sa te stradui.Ramane intrebarea ce e de facut?

Eu ce ma stradui sa fac .Am hotarat ca ma duc la toate nuntile rudelor ,macar atunci sa mai pastrez o legatura cu cei mai departe ,sau mai comozi ,asa ca mine,:-(.
I-am invitat pe niste cunostinte pe munte si dupa cateva luni a venit si invitatia lor la munte in alta zona. Deci trebuie sa facem noi un pas, ca si cei de langa noi se simt datori,si fac si ei un pas.
Domnul sa te aiba in paza Yasmina.