Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[Iorest]

Topicul l-am făcut pentru a discuta situații concrete din îndreptare, în plan secundar am vrut să văd cam până unde s-ar întinde opera părintelui la Îndreptarul 2000 și de unde ar începe notele editorilor în lipsă de paranteze care să precizeze.

Nu vreau să axez discuția numai pe criteriul observațiilor introduse ulterior.

În prealabil postat de catalin2

E clar acum ca este o invatatura, nu o alegere aleatorie sau inventata intr-o anumita epoca. Ramane de stabilit daca e pacat sau nu, excluzand rugaciunea inimii sau o alta rugaciune rostita in gand. Mai putem observa ceva, e vorba de inchinare, care presupune si metanie, sau cel putin crucea. Deci nu e vorba si de rugaciunea in gand. De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva.

Eu n-am spus despre învățătura cu închinarea la răsărit că ar fi o „alegere aleatorie sau din altă epocă”, ci doar că în Îndreptar la exemplul 57 e formulată prea lacunar și fără să admită excepții din practica vieții bisericești.

Un teolog formulează ținând cont și de diferite excepții care apar și aduce precizări nu aruncă niște formulări absolute, (în schimb dacă exemplul ar fi desprins dintr-un alt întreg) e posibil să fi intervenit editarea să fi scos din context aiurea.

La alte exemple din Îndreptar care conțin obiceiuri, modă și neologisme nespecifice în vorbirea arhaizată a vremii am zis că n-ar corespunde și le-am precizat expres care, nu extindem argumentul acesta peste tot, era doar un alt semn că s-a editat.

Problema la îndreptarul din 2000 e că nu se știe cât a scris original părintele, și unde începe contribuția editorilor, din ce lucrări se citează și din ce context al scrierilor părintelui au extras editorii exemplele respective că poate aveau alt sens acolo, unde și cine a păstrat operele peste timp dacă părintele a fost arestat.
Nu se semnează nici măcar cu virgulă în finele cuvântului introductiv, cel care a scris prefața.

Revenind la exemplul 57 pag.18 din Îndreptarul 2000:

57. Nu m-am rugat întotdeauna cu fața îndreptată catre răsărit - după rânduiala Sf. Biserici Ortodoxe; ci adeseori şi către apus, miazănoapte, miazăzi, ca unii păgâni, evrei, papistaşi, eretici şi sectari.

E formulat prea abrupt „Nu m-am rugat întotdeauna cu fața îndreptată catre răsărit” nu admite excepții și circumstanțieri.

Nu precizează în exemplul 57 despre închinare, cruce, metanie, dacă e rugăciune în Biserică sau acasă, rugăciune în gând, rugăciunea inimii, ci spune doar atât - că oricine nu se roagă întodeauna cu fața spre răsărit se aseamănă cu alți eterodocși.

E o greșeală de formulare, niciun alt părinte nu a tâlcuit că rugăciunea spre alte direcții te-ar face străin de credința ortodoxă, dacă forțat de împrejurări călătorie, primejdie, că o Biserică canonică are altarul spre altă zonă , că stai la masă sau la coadă la un ghișeu, sau te rogi așa în gând cu rugăciunea inimii. Formularea 57 pag 18, nu admite nicio excepție.

Cum nici faptul că musulmanii se roagă spre răsărit nu înseamnă că împărtășesc același etos de credință cu ortodocșii.

Și situația acesta e încadrată chiar la călcarea poruncii I o altă forțare care nu cred că aparține părintelui acea încadrare.

În prealabil postat de catalin2

De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva.

Păi asta e problema de redactare a ediției 2000 - faptul că nu contextualizează, ci aruncă așa unele chestii (extrase cine știe din ce opere dacă sunt originale), și rămâne ca cititorii și duhovnicii să-și stoarcă nervii să deslușească „e păcat/nu e păcat”.

Cu un enoriaș ar merge treaba, dar dacă ar fi mii de oameni influențați de un îndreptar lacunar, s-ar pierde mult timp la spovedanie pe lămuriri care trebuiau trecute în Îndreptar.

La vremea când se tipărea Îndreptarul 94-2001, lumea abia se abona la net nu căutau mulți surse patristice.
Și chiar și cu netul, puțini știu că a apărut o ediție nouă a îndreptarului, poate citind aici vor vedea și vor căuta varianta actualizată și nu vor mai citi varianta pe net.