|
|
|
|
|
|
|
#2
03.12.2018, 20:46:27
|
||||
|
||||
ce spun sfintii in privintza preotilor ,ierarhilor si mirenilor care doar vorbesc imp
Citește mai mult pe aparatorul.md: Ce spun Sfintii in privinta preotilor, a ierarhilor si chiar a mirenilor care doar vorbesc impotriva ecumenismului dar fapte zero https://www.aparatorul.md/ce-spun-sf...ar-fapte-zero/
„Tainele” ereticilor necondamnați de un Sinod Ortodox, nu sunt valide, mai mult, aceste „Taine” sunt „spre surparea credinței”, ceea ce înseamnă că aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijină surparea credinței, lovind astfel la temelia Bisericii. Pentru Sfântul Vasilie cel Mare, cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovați de „sânge”, deoarece îi pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee.(PSB Vol 12 pag 499) Că ducerea în rătăcire a altora poate fi comparată cu vărsarea de sânge o arată și Sf.Grigorie de Nazianz, zicând despre sine că, dacă ar propovădui învățături care contrazic „Cuvântul Adevărului” atunci, „am să mă păgubesc pe mine însumi și am să mă pierd, pt că am să vărs sânge nevinovat al unor suflete nevinovate, suflete ce mi se vor cere din mâinile mele”. (Sf.Grigorie de Nazianz-Tratat despre Preoție pag 199). Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Fie se pronunță, fie nu se pronunță asupra învățăturii și numelui tău anatema, tu deja ești căzut sub ea atunci când cugeți cele potrivnice Bisericii și stărui în această cugetare.” Un episcop care a devenit eretic, nu mai este episcop, iar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile care îl pomenesc pe el, să primească „darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții in afara Bisericii. (Sf.Ignatie Teoforul în Scrisoarea sa către cei din Filadelfia). ”orice pomenire a unui patriarh eretic înseamnă auto-excluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit și Apus, pag.184). Sfântul Maxim Mărturisitorul În acest caz avem pilda Sfântului Theodor Studitul care a fost exilat și alungat din Mănăstirea sa din Constantinopol pentru că mustra ereziile iconoclaștilor. Atunci au venit ucenicii săi și i-au spus: ”Dar bine Parinte, să lăsăm noi acum Mănăstirea noastră, să lăsăm liniștea noastră, și să mergem în exil?” Iar el le-a răspuns: ”Apostolatul nostru, misiunea noastră de monahi, nu este să apărăm pietrele și clădirile, ci să apărăm Credința noastră, să ne salvăm, și să ne mântuim sufletele.” ”Străjerii Mei sunt orbi cu toții, ei nu înțeleg nimic. Toți sunt câini muți care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniți și le place să doarmă. Aceștia sunt câini hrăpăreți care nu se mai satură, sunt pastorii care nu pricep nimic. Toți umblă în căile lor și se silesc pentru câștigul lor (Isaia 56,10-11).” „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, Știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Epis Tit 3;10-11) Sfântul Apostol Pavel. EPISTOLA CĂTRE GALATENI 8. „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie ANATEMA! 9. Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit, să fie ANATEMA” cap. 1 Sfântul Apostol Pavel. Citește mai mult pe aparatorul.md: Ce spun Sfintii in privinta preotilor, a ierarhilor si chiar a mirenilor care doar vorbesc impotriva ecumenismului dar fapte zero https://www.aparatorul.md/ce-spun-sf...ar-fapte-zero/ CONCLUZIE:TAINELE SUNT DOAR IN BISERICA ORTODOXA SI CEI AFLATI IN EREZIE SE AUTOEXCLUD IN BISERICA SI TAINELE IMPLICA EXISTENTA HARULUI. Pentru noi ortodocsii este f.f.important sa cunoastem aceasta pt a nu fi luati de suvoiul apostaziei
__________________
|
|
#3
04.12.2018, 08:53:56
|
||||
|
||||
|
data viitoare sa-ti faci provizii mai consistente
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire
|
|
#4
04.12.2018, 21:10:47
|
||||
|
||||
|
Patriarhul Daniel a binecuvântat în comun cu ereticii greco-catolici Monumentul Uniri
De dragul „ecumenismului lucid”, definit într-o Hotărâre a Sfântului Sinod din 16 decembrie 2016, în care era condamnată lupta contra ecumenismului, ca „atitudine de cooperare și dialog între creștini”, Patriarhul României încalcă Sfintele Canoane, care interzic slujirea cu ereticii și schismaticii, și regulile tipiconale impuse de Sfinții Părinți, care impun ca nicio slujbă religioasă să nu se facă de către preot fără epitrahil și celelalte veșminte liturgice.
De Preot Cosmin Tripon / 4 decembrie 2018 Sfințirea Monumentului ridicat în cinstea eroilor și făuritorilor Marii Unirii de la Alba-Iulia, cu ocazia Centenarului, pe data de 1 decembrie 2018, a consemnat o nouă etapă în acțiunile ecumeniste în care este angrenată Biserica Ortodoxă Română, acțiuni care au luat o amploare deosebită după pseudosinodul din Creta, din vara anului 2016. La evenimentele organizate cu ocazia Centenarului, pe lângă oficialități politice importante, a participat și patriarhul Daniel al României, însoțit de patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, aflat în țara noastră pentru a participa la primul hram al Catedralei Mântuirii Neamului, și de membri ai Sfântului Sinod. Ceea ce ne-a atras atenția în mod deosebit la acest eveniment a fost felul în care Preafericirea Sa, patriarhul Daniel, a încercat să mascheze faptul că ar fi vorba de o slujbă în comun cu ereticii greco-catolici. Pentru aceasta s-a folosit de o stratagemă. Mai întâi, facem precizarea că în cultul Bisericii Ortodoxe toate sfintele slujbe, atât Sfintele Taine, cât și ierurgiile, se săvârșesc de către preot sau episcop îmbrăcat în veșminte liturgice: preotul îmbracă epitrahil (patrafir) și felon (felonul la Sfintele Taine și la ierurgiile la care se citește Sfânta Evanghelie), iar episcopul patrafir și omofor, ceea ce nu a fost cazul la acest eveniment[1] (min. 3.30.00-3.37.00), fapt care constituie o gravă abatere de la rânduielile tipiconale. Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos și este veșmântul liturgic cel mai important, deoarece, fără el, nici preotul, nici episcopul nu poate săvârși niciun serviciu religios[2]. Iată ce învață și Sfântul Simeon al Tesalonicului despre aceasta: “Fără epitrahil nicio taină să nu se săvârșească. Iar dacă se va întâmpla să fie de trebuință a se face vreo taină, sau o molitfă (rugăciune), botez sau altceva din cele sfinte, și nu se va găsi epitrahil, atunci (preotul), spre a nu rămâne lucrarea nefăcută, blagoslovind să-și puie brâul sau o bucată de funie ori de pânză, ca un epitrahil, și astfel să săvârșească taina. Iar după aceea, lucrul care a slujit ca epitrahil sa fie păstrat într-un loc deosebit sau să fie întrebuințat la ceva sfânt. Numai cele ce sunt obișnuite în mănăstiri, la Miezonoptică, la Ceasuri și Pavecerniță, le pot zice preoții fără epitrahil”[3]. Pe de altă parte, orice slujbă ortodoxă are o formulă de început, binecuvântarea mică, binecuvântarea mare și binecuvântarea treimică, și o formulă de încheiere, numită otpust sau apolis. Or, din filmarea realizată chiar de către postul de televiziune al Patriarhiei Române, Trinitas TV, observăm că această slujbă de binecuvântare nu a avut nici formulă de binecuvântare și ca atare nici formulă de încheiere. Că Preafericirea Sa trebuia să poarte veșminte liturgice conform treptei de episcop pe care o are rezultă din practica liturgică anterioară, dar și din slujba de sfințire a unui Monument ridicat la Drăgășani în cinstea eroilor români chiar de Ziua Națională, cu ocazia împlinirii unui secol de la Marea Unire, sfințit de Arhiepiscopul Varsanufie, care este înveșmântat cu patrafir și omofor[4]. Stratagema de a nu fi îmbrăcat în veșminte liturgice, de a nu rosti formule de binecuvântare și încheiere, a fost folosita de Preafericirea Sa pentru a da impresia că nu este vorba despre o slujbă în comun cu uniații eretici, încercând astfel să ascundă sensul profund ecumenist al gestului Preafericirii Sale, rezultat din faptul că în timpul rostirii rugăciunii de binecuvântare și stropirii cu aghiazmă erau prezenți acolo, îmbrăcați în veșminte, mai mulți clerici greco-catolici, invitați de către patriarh printr-un semn discret să continue ceremonia prin rostirea unei rugăciuni urmată de stropirea cu apă, gesturi liturgice săvârșite în prezența Sa și a însoțitorilor Săi. Reamintim că Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe interzic preoților și episcopilor, sub pedeapsa caterisirii, împreună-slujirea cu ereticii: canoanele 10, 11, 45, 46 apostolice, 2, 4 sin. III ec., 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodiceea, 9 Tim Alex. De asemenea, Sfintele Canoane prevăd că tainele ereticilor nu sunt taine: 46, 47, 68 apostolice, 19 sin. I ec., 7 sin. II ec., 95 Trul., 7,8 Laodiceea, 47 Vasile cel Mare. Trăim astfel un paradox al credinței. Dacă la 1763 Sfântul Atanasie Todoran, în vârstă de 104 ani, împreună cu ceilalți sfinții năsăudeni refuzau să primească împărtășania din mâna preoților uniați, nerecunoscându-le acestora preoție, har și taine, preferând martirajul decât să încalce Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, iata că patriarhul României, al Ierusalimului și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române recunosc ereticilor preoția și binecuvântează împreună cu aceștia Monumentul eroilor și făuritorilor Marii Unirii. Aceasta nu este altceva decât căderea Bisericii prin slujitorii ei. Aceasta este încă o dovadă foarte clară pentru cei ce susțin în mod habotnic că nu s-a schimbat nimic în Biserică după pseudosinodul din Creta. S-a schimbat în primul rând cugetarea episcopilor nostri, cugetare care nu mai este ortodoxă, ci eretică. Este momentul, chiar dacă destul de târziu, ca toți fii Bisericii Ortodoxe Române, Maica noastră, episcopi, preoți, monahi, monahii, credincioși și credincioase să ne unim într-un cuget ortodox și să strigăm din toți rărunchii: Nu vrem uniatism prin ecumenism! Singura modalitate acceptată de unire cu eterodocși esta ca aceștia să revină sau să vină în trupul lui Hristos, Biserica cea Una, Sfântă și Sobornicească prin pocăință, lepădarea de ereziile lor și prin Taina Sfântului Botez prin întreită cufundare În numele Talălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Altfel nu se poate. Să fie clar! Note: [1] https://www.facebook.com/trinitastv/...9599239475139/. [2] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Manual pentru seminariile teologice, EIBMBOR, București, 1984, p. 129 [3] Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, EIBMBOR, București, 1993, p. 617 [4] http://basilica.ro/in-imagini-cum-au...-la-dragasani/.
__________________
|
|
#5
05.12.2018, 09:18:15
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire
|
|
#6
10.12.2018, 15:21:37
|
||||
|
||||
|
pt.stefan florin
Apostoliierau necesat pentru propovaduirea crestinismului sa mearga acolo unde se aduna lumea,in sinagogi ,ceea ce nu e cazul in zilele noastre .Si apoi avem canoanele si ale sfintilor apostoli care interzic aceasta.pe lg.alte canoane.Voi pune imediat o pagina in care sunt enumerate canoanele ,inclusic cele ale apostolilor care intezic aceasta.Apoi SF.VASILE CEL MARE la fel spune ca acolo e pacat sa se mearga.ori sa nu uitam ca acest mare sfint ortodox a compus si SF.LITURGHIE.
ACI IN PEDICA UNUI PREOT ESTE VB.DE ALTCEVA DE SFINTIRE LA ALBA IULIA A UNUI MONUMENT IN CINSTEA FAURITORILR MARII UNIRI DE CATRE PATRIARH IN STIL ECUMENISM CU GRECO-CATOLICII...in ce masura e valabila sfintirea .Se vede ca nu ati citit predica ,caci nu e vb.de IASI ci de ALBA IULIA. IATA PREDICA IN CARE SE VB.SI DE ATITUDINEA DE LA IASISpune par.ca nu ne puem juca cu sfintele canoane. https://www.marturisireaortodoxa.ro/...mai-inteleaga/
__________________
Last edited by sofiaiuga; 10.12.2018 at 15:29:03.
|
|
#7
10.12.2018, 15:39:40
|
||||
|
||||
|
de ziua nationala ecumenism din partea ierarhiei la iasi ,alb si bucuresti cu incalca
https://danielvla.wordpress.com/2018...mare-din-iasi/
https://danielvla.wordpress.com/2018...arcul-carol-i/ https://danielvla.wordpress.com/2018...la-alba-iulia/ CITIT SI CANOANELE CARE INTERZIC ACEASTE FELURI DE ATITUDINI.Actiunile acestea ale ierarhilor ne arata ca ei implemeteaza cu osirdie ceea ce s-a hotarit la CRETA ,adica pregatesc oamenii ,turma pt.venirea lui antihrist.La judecata de apoi nu vom avea nici o scuza pt ca noi poporul nu luam nici o atitudine ba mai si umplem bisericile unde ei slujesc si unde sunt pomeniti.Asa cum spune si SF.IOAN IACOB ROMANUL apar lupii imbracati in piei de oaie care conduc turma spre iad nu spre rai .VINA ESTE NUMAI A NOASTRA PT CA TACEM SI NU ZICEM NIMICA DE PARCA NU AR TREBUI NOI SA APARAM DREAPTA CREDINTA ASA CUM AU FACUT CREDINCIOSII DIN ALTE VREMURI [EX.DE PE VREMEA ARIANISMULUI].
__________________
|
|
#8
11.12.2018, 19:16:49
|
||||
|
||||
|
De ce greco-catolicii nu sunt Biserică, ci pseudobiserică
Presupunând că printre cititorii acestui portal ortodox se află și unii nefamiliarizați cu termenii teologici, ne propunem să explicam mai întâi care este semnificația termenului “eretic”, urmând apoi să facem o scurtă și sintetică incursiune în istoria Bisericii, pentru a înțelege corect care este semnificația constructului greco-catolic și, mai cu seama, de ce învățătura acestei pseudobiserici este una eretică și, în consecință, de ce slujirea ortodocșilor cu aceștia este interzisă.
Erezia Prin cuvântul “erezie” se înțelege o abatere de la învățătuta de credință a Bisericii, de la dogmele acesteia, o eroare, o rătăcire, o strâmbare a Adevărului revelat, iar după Avva Agathon “este despărțire de Dumnezeu”[1]. Întemeierea Sfintei Biserici Sfânta Biserică, despre care Crezul sau Simbolul de credință afirmă că pe lângă sfințenie mai are însușirea de a fi unică, sobornicească și apostolească, a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos în chip tainic prin Jerfa mântuitoare și răscumpărătoare de pe Sfânta Cruce, iar în chip văzut în ziua Cincizecimii, prin trimiterea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli. Domnul Hristos a întemeiat o singură Biserică, o dată și pentru totdeauna. Nu sunt mai multe biserici, ci numai una, a cărei învățătură a fost răspândită în întreaga lume de Sfinții Apostoli și urmașii acestora, episcopii, preoții și diaconii. Schisma cea mare După un mileniu de existență, Sfânta Biserică a suferit la 1054 o grea încercare prin ruperea din trupul ei a părții apusene, grupată în jurul episcopului Romei, numit și papă. Prin această rupere, Apusul creștin s-a despărțit pentru totdeauna de Trupul lui Hristos, Sfânta Biserică, nereușind nici până astăzi să revină la locul de unde a plecat. Din acel moment, 1054, tot tezaurul dogmatic, canonic și liturgic al Bisericii a fost păstrat și transmis mai departe în chip neștirbit, prin succesiune apostolică, de către Răsăritul creștin, numit de acum Biserica Ortodoxă, care învață Dreapta Credință și este continuatoarea de drept și de facto a Sfintei Biserici întemeiate de Hristos la Rusalii în Ierusalim, deoarece a rămas fidelă Domnului Său precum și hotărilor sinoadelor ecumenice și învățăturilor Sfinților Părinți. Apusul s-a numit de atunci înainte “Biserica Romano-Catolică”, uzurpând numele de “romano-catolică”, care în mod firesc ar trebui atribuit doar Bisericii Ortodoxe, deoarece aceasta este romană, adică este de tradiție bizantină (bizantinii se numeau “romei”, adică romani, fiind romanitatea răsăriteană), și este catolică, adică este universală, având deplinătatea revelației Adevărului mântuitor și a harului lucrător pentru mântuire, pe când constructul rezultat în Apus prin Schisma din 1054 se cuvine să se numească cel mult “adunarea papistașă”, întrucât nu are niciun semn real al bisericității tocmai pentru că este axată în jurul unui om, papa roman, nefiind ancorată în Persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. “Biserica Romano-Catolică” a continuat pe linia ereziilor, suferind, la rândul ei, mari sciziuni ca urmare a Reformei protestante din sec al XVI-lea, din aceasta născându-se așa-zisele “Biserici protestante”, luteranismul, calvinismul și „Biserica” Anglicană. În esență, pe lângă cauze de natură politică au fost și două cauze principale religioase care au dus la acestă ruptură sau despărțire, cunoscută cu numele de Schisma cea mare: introducerea în Apus în Simbolul de Credință a adaosului eretic „Filioque” și, mai ales, primatul papal, prin care papa, episcopul Romei, dorea să-și impună dominația și supremația asupra întregii Biserici. Vița de vie și Copacul Hristos Sfinții Părinți ai Bisericii, pornind de la Pilda Viței de vie, în care Mântuitorul spune: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard”, (Ioan, 15,5-6), au asemănat Biserica și cu un copac, care îl reprezintă pe Hristos. Când din acest copac s-a rupt ramura creștină a Apusului, această ramură a căzut jos și s-a uscat, nemaiviind prin sine îsăși, așa cum se întâmplă cu orice ramură care se rupe dintr-un copac obișnuit. Consecința acestei rupturi fiind aceea că apusenii au pierdut harul și Sfintele Taine, atât din cauza ruperii de Copacul Hristos, cât și pentru faptul că după aceea a generat noi și noi erezii, din aceste motive ei nu numai că nu sunt Biserică, ci se situează chiar în afara Bisericii lui Hristos.
__________________
|
|
|
Mod hibrid