Despre renunțarea la alcool și fumat

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Putem să stăm oricât în acest academism teologic din sfera dogmatica și canonică, împărțind judecăți în dreapta și în stânga...

E un fel de cerc de dialog și reflecție aici, un think tank :), vedem ce putem să facem constructiv.

Având în vedere că România scade în raport de populație, dar și de aspiranți la teologie, la un moment dat cred că se va face o restructurare a învățământului spre calitate atât intelectuală cât și duhovnicească.

Nu are cum să-ți dăuneze să ai și preoți pregătiți să răspundă la unele frământări și la dileme ale omului contemporan, cât și cu autoritate în ceea ce predică.

Dacă un preot e și pregătit și are și o viață morală, are cele mai mari șanse să întoarcă lumea spre credință și spre restaurarea morală.

Dacă e doar pregătit, dar nu excelează moral, măcar poate sfătui bine până la un punct, iar dezlegarea se consideră și aceea validă, mai departe treaba lui dacă se mântuie sau nu.

Dacă e moral, dar nu e pregătit, s-ar putea să aibă probleme în comunicarea cu partea pretențioasă a Bisericii, intelectuali, autodidacți, dar nu vatămă pe nimeni, măcar păstrează pe câți erau și dinainte de el.

Dacă un preot nu e nici pregătit, nici moral, atunci e cea mai nasoală situație pt parohie.

În prealabil postat de Seraphim7

Ce facem cu "harul", "credința", "darurile", "chemarea" etc... Nu e de ajuns sa le teorizam, ne plafonam în pocăință formală, rugăciuni ritualice și etichete canonice plus ierarhii umanizate...

Și da, cred ca este de datoria Bisericii, ca păstrătoare, continuatoare, organism divino-umam de a restaura firea umană căzută...

Iar acest proces nu poate fi făcut decât prin conlucrare directă cu Dumnezeu.

Fiecare chemare lucrează diferit nu neapărat din interiorul altarului, există și oameni pt treburile din afară ale bisericii, ai dreptate și cu continua restaurare a căderilor, însă nu știu dacă un om se poate restaura prin accederea la cea mai înaltă funcție, dacă nu cumva ce făcea în trecut nu se va activa și mai tare în lucrarea de slujire.

Dacă toți ar trebui să fie în altar, ar fi mai mulți preoți decât enoriași și așa în unele zone cam bate vântul de la lipsa de enoriași.

În fine, fiecare e liber să încerce, dacă are aprobarea mai marilor lui, am și șters o parte din ce mi se părea dur în mesajul meu anterior, până la urmă nu sunt eu responsabil, dar nici nu pot primi ca enoriaș tot felul de experimente pastorale, tot felul de neîmpliniți în preoție, nu suntem numai o turmă care trebuie să accepte chiar orice.

Eu îi voi semnala și în realitate unui preot dacă îl văd că sare calul, mai ales că există și partea cealaltă, asprime a duhovnicilor chiar tineri față de credincioși care sunt loviți de societate.

Să fii aspru cu alții în sensul de absurditate după ce mai marii tăi au fost îngăduitori cu căderile tale, e iarăși o scădere pastorală.