Rostul vieții

[vlasit]

Multumesc pentru interventia ta si pentru gandurile impartasite. Este real episodul in care Domnul Iisus a rasturnat mesele celor care faceau negot in Templu. In acelasi timp, Scriptura spune ca Iisus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci (Evrei 13:8) - adica El nu se schimba, are acelasi caracter indiferent de imprejurari. De asemenea, stim ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8), iar Domnul Iisus este oglindirea slavei Lui si intiparirea fintei Lui (Evrei 1:3) si nu Se poate tagadui pe Sine (2 Timotei 2:13).

Prin urmare, si in acest episod El a fost asa cum a fost intotdeauna: plin de dragoste, indelung rabdator, bland si plin de bunatate fata de oameni, traind in acelasi timp in adevar. El nu a avut "momente diferite"; a ramas integru si vertical, acelasi in toata purtarea Sa.

De aceea, inainte sa ne gandim sa "rasturnam si noi mese", va invit sa avem si noi, mai intai, dragostea, blandetea si indelunga Lui rabdare, si abia apoi sa facem si noi asa cum a facut El in aceste privinte. Unii invoca pasaje in care este scris ca Domnul S-a maniat (Marcu 10:14), dar "mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu" (Iacov 1:20). Iar daca El a fost fara pacat (Evrei 4:15), este limpede ca nu S-a maniat cum se manie omul.

De aceea, este bine sa ne dorim mai intai sa fim ca El, inainte sa "facem cum a facut El" in situatii care pot parea, la prima vedere, mai greu de aliniat cu dragostea pe care ne-a invatat sa o avem.

As vrea sa adaug si acest lucru: Domnul Iisus a vorbit doar cuvinte folositoare, care zidesc si cheama la viata. El Insusi spune: "Eu n-am venit sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lumea." (Ioan 12:47). De aceea, chiar si atunci cand a rostit adevaruri poate mai dureroase - cum ar fi "Voi aveti de tata pe diavolul" (Ioan 8:44) - scopul a fost mantuirea sufletelor, aducerea lor la pocainta si la lumina, nu pierderea lor.

Si inca o observatie care poate fi utila: Domnul Iisus a facut aceasta in mijlocul unui popor care nu era in necunostinta fata de Legea lui Dumnezeu, cu acces la Scripturi si la profeti - inclusiv la pasajul in care Tatal spune ca au facut din Casa Lui o "pestera de talhari" (Ieremia 7:11). Ne putem gandi cati oameni din zilele noastre cunosc Scriptura...

Cat priveste ideea limitarii poruncii iubirii doar la "vrajmasii nostri" din imediata apropiere, eu nu am gasit aceasta restrangere in Scriptura. Dimpotriva, chiar si pe cruce, Domnul Iisus S-a rugat pentru cei care Il rastigneau: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac." (Luca 23:34)

Acolo nu era vorba de vecini sau cunoscuti, ci de oameni care participau la rastignirea Lui. Prin urmare, porunca iubirii vrajmasilor nu anuleaza marturisirea adevarului (Domnul nu a aprobat pacatul nimanui), ci ne cheama la o atitudine a inimii dupa chipul Lui: sa ne rugam pentru cei ce ne fac rau, sa raspundem raului cu bine si sa acceptam sa suferim pe nedrept atunci cand am facut binele - "lucrul acesta este placut inaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 2:20). Razbunarea este a Domnului (Romani 12:19).

Bineinteles, suntem chemati sa-L iubim pe Domnul mai presus de orice - mai mult decat pe mama, tata, sotie, copii si chiar decat insasi viata noastra. Asta nu inseamna sa fim "prieteni cu lumea" sau sa cautam sa placem oamenilor in ceea ce este rau. Nu e vorba sa fim solidari cu raul sau sa-l validam, ci sa pastram fata de toti aceeasi dragoste dupa modelul lui Dumnezeu: o dragoste care nu se uneste cu intunericul, nu se impotriveste celui ce-i face rau, dar continua sa spuna adevarul, sa faca bine si sa caute mantuirea celui din fata noastra. Astfel, putem tine impreuna aceste doua lucruri: nu agream si nu validam raul, dar continuam sa facem bine si sa ne rugam chiar si pentru cei care ne sunt potrivnici.

Acestea sunt doar gandurile mele, intelegerea mea - si Hristosul de care m-am indragostit. Apreciez si gandul de sub mesajul tau, acela ca menirea noastra este sa devenim "asemenea lui Dumnezeu Tatal". El sa ne ajute pe fiecare in directia aceasta.