Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Suparat pe Dumnezeu inca de la inceput ca nu ti-a dat acces la intelepciune si viata din pomii centrali, adica la bani, la pile si privilegii sustii pana si azi ca invatatura, mustrarea si cearta ce vine de la Dumnezeu prin Cuvant e umilinta si dezbinare, dezbinandu-te si preferand consolarea si compatimirea in bezna mandriei, continuand sa minti ca esti rusinat si gol in ciuda parului ce acopera intimitatile si aliindu-te asociat cu minciuna gurilor rele ca cica Duhul, mangietorul, curatindu-te si aratandu-ti adevarul despre faptele tale, te dezbina si te umileste daca nu tace, avand tu impresia ca cica El ar fi Cel obraznic si necuvincios daca iti atrage foarte rar atentia si incearca fara silnicie sa te scoata la lumina din noaptea mintii in care te invarti, bagat pana peste cap ca bogoiul necurat dand sa te inveti-imbeti, sa te silesti-silnicesti, sa te straduiesti cautandu-ti cu disperare un hotdog, un job si o good-cofe, pentru a face bani murdari multi, rapid de tot, aici si acuma, atras si preschimbat in suflet ca banii mici atrasi de banii mari, jucandu-te cu focool intro pedo-pedofilantropie batjocuritoare a necredintei si deznadejdii, ametit de viitorul puterii pentru care te dai, vrei si te dai grozavindu-te ca prostul ce-si invinge frica cinstita de parca ai fi destept si coolrajos... si de aia fiind foarte furios in nepasare te focusezi muncind concentrat si interiorizat-incapatzanat sa castigi ca sa te incanti si sa te bucuri ca poti, ca te poti da ca suflet-ban-murmurdar din Dumnezeu in punga satanei, in plasa de plastic, in scrofitza-pusculita, in seiful cu cifru, in banca zarafilor, in buncarul ”vitejilor”, tandalind sau muncind competent in burta cea mare, ingamfata si spurcata a satanismului antihrist si pacatos care te inghite si te digera, te baga la loc ”bun” de tot in care te dai razbunat si mangaiat peste vanatai si rani, neumilit si aparat, unde te plangi de altii si de Dumnezeu barfind si pârând fara oprelisti, alunecand tot mai tare in necredinta, in blestem, din rau in mai raurau si in tot felul de socoteli indoielnice si judecati pripite fericit de crunta si cruda razbunare prosteasca, stiintifica, vicleana, nesabuita, adormind si motaind in acuns ascunzand capcane sofisticate si participand la uneltisme pentru o tot mai mare mitomanie odihnita, uitand ca lumina si adevarul vine, nu sta ci vine si se va afla totul si n-o sa poti opri la nesfarsit tulburarea ce-ti vine de la frica de lumina disperand pentru minciuna ”odihnitoare” persistand in neascultari pentru ca asa crezi, ca doar stand si mintind iar si iar o sa poti sa te toooot odihnesti ca paganii comozi suiti pe munti ce stau in echilibrul din zanzenia de pe buda. Pai asa nu te odihnesti desi pentru recidivistii neputinciosi daca stai pari o lumina, ci stand in minciuna si mitomanie maniaco-depreziva te faci tot mai murdar si mai negru pe interior de la spurcaciune, caci minciuna si intretinerea ei te strica, desfrand si pacatuind subtil si viclean de ajungi un robocop stricat ce trebe hranit si uns cu pacura si lipit cu smoala, arzandu-securentat si scotand fum urat si toxic mirositor ca si cauciucul sintetic ce nu se mai stinge fumegand parca la nesfarsit cu lacrimi de plastic pana ajungi un U, un gol, o lipsa interioara ce se inchipuie mare, un mare smuUucenic, o ”victima”-”vrednica” consolata si tinuta in batjocura de satana vicleana cu bantoitorii ce-ti ridica iubirea de sine rosie a placerilor desfrante si-ti intretine satanismul benevol ca-n labordelatorie ca sa nu-ti dai seama de matrixul repetitiv al puscariei mortii si vicleniei pacatoase, intretinandu-ti si hranindu-ti inselarea si rautatea nebuna la maxim cu tot felul de dovezi si motivatii siliconat-silnicizante, ”vindecandu-ti” orgoliul ranit si stima de sine, slava, pe invers, ipocrismul fatarnic si degenerant, tamp in care te mandreste batjocurindu-te si tzepuindu-te ca pe prost, ca pe fraier pana cedezi in placerile minciuniunii solidaritatii sindicale pirateresti, cazand din neputinta si interes prada firii dracesti a puilor piliti si rasfatati ce se alinta ca tinerii bogati, copiii de bani gata, ce se incing in antrnamentele razbunarii si neascultarii, plini de talente si sperante desarte, asa ca nebunii cazuti in caderea in ispita, ce-si autodistrug viata, fecioria, cinstea si dreapta credinta lasandu-se prada dezbinarii, lucrate in asemanarea si idolizarea omului antihrist inselat de duhurile rele ce-l tarasc in bar si in scandal ca sa insele adorand gandocool ”prietenesc” al excrocheriei excrocilor, ganduUul cel mare al sinelui care te da si te are ca pe bani in punga raului, sluga la capul mafiot ce te ”apara”, mercenar credincios la balaurii cu multe capete mafiote, invatandu-te sa te deschizi lor ca florile raului, nadajduind ca-ti da si scapi, lasandu-te ajutat sa-ti deschizi ochii in constiinta ca sa mergi pe caile lor infundate ce explodand se deschid in haos, sa-ti formezi si tu in simturi urechile si ochii banului murdar, banul-ochiul-dracului ce apartine de turma de bani, de capre, de porci kamikadze, sa fi linistit si integrat ca un banEU ”intelept”, jmecher, facut usor prin pacate si faradelegi ascunse, prin droguri si excrocherii, prin cersit, silniciri si extoarceri, prin camatareala cu dobanzi nedrepte, prin expropieri si biruri grele, prin santaje emotionale si perversiuniuni comode ce consumand mimeaza si joaca iubirea... si tu, netrezit, pana la sfarsit tot cu privirea si pofta aia tampa te uiti la orice ca niznaiu, ca naivul nestiutor ce nu stie ce face si se preface ca nu stie, nu te pazesti, nu esti atent, nu veghezi si asa te uiti brusc si scurt sau lung la icoane, la sfinti, la Dumnezeu, la fete si apropiati, la orice potrivindu-i in asocieri si impreunari la placerea facerii de bani, avand virusul deznadejdii pe interior si mare dorinta de a birui prin facere de bani din orice, ca cica nu mai poti sa rabzi frica si saracia, lipsurile si neputinta, spaima zilei de maine, foamea, moartea, asa ca te dai ca banul, nadajduiesti si te bucuri in neplansul-plansului de altii, incantat si multumit de zilele ”bune”, cand te pocaiesti si te schimbi si te transformi pe dos, ca dupa o vraja, ca si cum ai trecut printr-o poarta, larga, cand te vezi si te simti bine stiind ca devii ban intre bani integrat social lumeste k lumea in lume, cerandu-te si dandu-te ca ban mic in punga diavolului mare ca sa te aiba, sa te simti acolo curat si destept, iscusit si special, orb ca banul murmurdar ce se alinta si se mangaie cu pacatele atractive socotindu-se sfant in pilele si privilegiile minciunii, sfidand cinic si grozavindu-se, facand in ciuda raului prin aceea ca se-nvoieste sa-i faca pe plac, tzepuindu-se si crezand gresit ca tzepuind scapa, ca asa isi sporeste castigurile, corupandu-se si cumparandu-si pentru multe zile ”linistea”, ”pacea”, ”odihna”, in pofte, in minciuna pe care o ravneste inca de la inceputul insingurarii si ratacirii ca pe o mantuire si o virtute de ravnit, risipindu-se pentru ea si pierind ratacit si pierdut, dandu-se pentru bani din rau in mai rau, dandu-se ca rau la mai rai, pe el si pe altii, ca sa recupereze pagubele, interesat sa satisfaca neascultarea cea mai indrazneata, oribila, pentru bani, bani facuti usor, din palavrajeala ipocrita si grijulie, din cearta si justitie corupta, din fachirism exchibitionist medical, medium si mediocru, din macelarire si mercenariat, din jurat si aparat prin orice mijloace si cu orice arme sinele bolund si bolnav, sacrificandu-se ca beroul pentru pusculitele piratilor.

Cine iubeste pe Domnul, adica pe Iisus Hristos-Cuvantul, de ieri si de azi, chiar istoric, lucrand si azi ca la inceput si primeste cu bucurie mustrarea Lui, ascultand si crezand, acela ma slujeste pe mine (pe regele David ca o parafraza) si acela ma si slaveste... tot asa de bine si de frumos, de tainic precum ma slaveste mustrarea Lui cea mare, scotandu-ma din prostie adanca si incurcare fara descurcare si deslusire... si nicidecum nu ma slujeste si nu ma slveste cel ce ma consoleaza si ma mandreste hranindu-mi slava desarta, prostia, nebunia si recidivele faptelor rele pe care nu vreau sa le vad ca-s in curs de desfasurare, ca o banda vicleana ce se deruleaza din memorie ajutata ca sa fie fara gresala, sa mor in pacat inselat fara gresala, adulandu-mi barna, tzeapa, sa merg linistit din rau in mai rau, ajungand din inertie mai prost ca noaptea, hotarat si convins facand aceleasi recidive pe mai departe ca datorie si ca traditie, sa ma cred pe deasupra si vrednic, virtuos, intelept, intarindu-ma in incapatanare si neiubire pana la capat ca un drac ”sfant” ce nu se lasa ”deraiat” de la linia partidului religios pana nu crapa oribil... si nu ma slavesc nici cei ce ma ”lumineaza” toata ziua pe sfinvers slujindu-ma ca ipocritii, rugandu-ma sa-i lasa sa-mi scoata paiul mic ca un flok din ochi, sau sa-mi ia ei scama, in timp ce in ochiul mintii lor sade barna, tzeapa telescopica cat zgarienorii, instigandu-ma la unitatea oarba in ravolta si plans de altii, ca sa strigam impreuna, sa protestam urland ca din gura de sharpe ”dezbinare si necuviinta” fix Lui Dumnezeu sau trimisilor, asa cum hotul striga hotii referindu-ne la sfinti, urand invartosati ca iscoditorii smintiti si invartiti ce se razgandesc inversand atentia, textul, subiectii, si asa cum suparatii pe nedrept, defensivi contra-ataca, ofensivi agresivi, razbunandu-se nesabuit si gresit pe nedrept prin distrugere autodistructiva nepasandu-le ca-si castiga pierzarea cea rea si rusinea vesnica, dandu-si masura neascultarii maxime in paharul imbatator cu iluzii pentru banii de jos si nicidecum pentru slava si banii din cer care se castiga aici rabdand pe cei lumesti din lume, prin mila buna poruncita si binecuvantata facuta lor, prin rabdarea pana la sfarsit impreuna cu Dumnezeu avand o mare cuviinta si un adanc respect duhovnicesc, bisericesc la purtator, cu suflet bun si smerit, politicos, umil si curajos, curat-curat care te vindeca de cele mai grave boli cronice.