Papalitatea

[bogdan81]

Dar eu cred ca totusi Sf. Petru a fost la Roma, pentru ca exista marturii inclusiv de la unii din parintii apostolici, de exemplu Irineu de Lyon.
Si pe temeiul asta, ca nu exista date istorice clare, putem nega si faptul ca Sf. Andrei ar fi fost in Dobrogea. Ca nu exista marturii istorice.
Si totusi traditia spune ca Sf. Andrei a fost si pe la noi.
Nu e bine sa negam traditia ca atunci unde ajungem?

[catalin2]

În prealabil postat de bogdan81

Dar eu cred ca totusi Sf. Petru a fost la Roma, pentru ca exista marturii inclusiv de la unii din parintii apostolici, de exemplu Irineu de Lyon.
Si pe temeiul asta, ca nu exista date istorice clare, putem nega si faptul ca Sf. Andrei ar fi fost in Dobrogea. Ca nu exista marturii istorice.
Si totusi traditia spune ca Sf. Andrei a fost si pe la noi.
Nu e bine sa negam traditia ca atunci unde ajungem?

Ti-am scris in alt mesaj: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1876
Sfantul Nectarie nu neaga ca a fost la Roma.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Se făcu, chiar în plin ev mediu, protest contra operei papale, în
Occident, fără a socoti marele şi constantul protest al Orientului creştin; dar
protestările occidentale au fost absorbite în opinia admisă aproape universal; şi
când, la aurora renaşterii, câţiva bărbaţi instruiţi se aflară în faţa marii erori
papale, ei nu îndrăzniră să o atace de-a dreptul; ei se alipiră pe lângă un sistem
intermediar pe care îl considerau că va putea da satisfacţie ştiinţei fără a lovi
prea mult prejudiciul în genere primit.
Cel dintâi care formulă acest sistem într-un mod explicit a fost
cardinalul de Cusa, în cartea sa Despre Concordanţa catolică. Este de observat
că acest cardinal învăţă la Roma sistemul său, în secolul al cincisprezecelea, şi
se bucură de cea mai înaltă reputaţie de sfinţenie. Mărturia sa posedă deci cea
mai mare valoare. Dar, el învăţa întâi că întâietatea unui episcop în Biserică era
de drept divin; al doilea că ea fusese dată Sfântului Petru.
Printre aceste două afirmaţii el făcea concesiuni erorii admise pe care nar
fi putut îndrăzni să o atace de-a dreptul. El primea sau părea că afectează de a
interpreta Sfânta Scriptură după cum era obiceiul de a o interpreta la Roma; dar,
în acelaşi timp nu voia să conteste documentele istorice care probează că
întâietatea episcopului Romei nu are decât o origine ecleziastică.
El adăuga dar: întâi că întâietatea, la moartea sfântului Petru, a trecut la
Biserică care avea dreptul de a o conferi cui ar vrea şi în condiţiile ce ar decide;
al doilea că ea a acordat-o episcopului Romei; al treilea că dacă acest episcop sar
face nedemn de dânsa, ea ar putea-o conferi oricărui alt episcop pe care şi l-ar
alege.
După acest sistem, este evident că episcopul Romei n-ar poseda
întâietatea decât din dreptul ecleziastic, şi că el nu s-ar bucura decât de
prerogative acordate întâietăţii de Biserică.
Cardinalul de Cusa a avut discipoli. În Franţa, în secolul al
şaisprezecelea, doctrina sa era în general admisă; Dominic de Soto o învăţa în
Spania; şi cardinalul d’Ailly este de acord asupra acestui punct cu doctul
Fauchet41.
Roma era foarte departe de a condamna acest bătrân galicanism care, ca
să zicem aşa, luase naştere în sânul său. Dar numaidecât apărură iezuiţii care-şi
făcură o datorie din a sistematiza doctrina pe care papalitatea încercase să o
dezvolte în cursul evului mediu, şi de a-i da aparenţe ştiinţifice precum şi o
mască de catolicitate.
Bellarmin poate fi considerat ca fondatorul papismului modern; el este
cel care a pus principiile ale căror consecinţe practice s-au manifestat în zilele
41 Pet. de Aliaco, ap. Gerson; t. 1-er; Fauchet. Traite de liberte de L’Eglise gallicane.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
23
noastre, în Syllabus şi în Decretele consiliului din Vatican. Toţi iezuiţii au venit
în ajutorul părintelui lor Bellarmin, sau prin opere scrise în acelaşi sens, sau prin
învăţământul şcolar. Neîncetat practicată de papalitate, doctrina iezuitică cuceri
numeroşi şi puternici adepţi, şi gallicanismul, din secolul al XVII-lea, a fost
obligat de a se modifica pentru a înlătura o sciziune cu Roma.
Atunci Bossuet încercă un compromis între vechiul gallicanism şi
papismul iezuiţilor. El primi, în principiu, că papa posedă întâietatea din drept
divin, dar adause că prerogativele acestei întâietăţi trebuie să fie exercitate în
unire cu episcopatul şi în limitele fixate de legile ecleziastice.
Papalitatea nu condamnă acest sistem; ea înţelegea că printr-însul nu se
făcea decât un pas înainte către doctrina iezuitică; că el era nelogic, şi că nu va
ţine piept multă vreme înaintea acţiunii neîncetate, energice a iezuiţilor, în sânul
Bisericii romane. Bossuet avea prea mult geniu pentru a nu înţelege incoerenţa
unui sistem în care o autoritate divină, posedată din drept divin de către unul
singur, era subordonată la inferiori şi la legi ecleziastice. Dar el credea să aducă
pe Roma, prin concesiuni, ca să renunţe la nişte pretenţii exagerate; el credea că
a doua propunere a sistemului său va anula pe cea dintâi. Contrariul se întâmplă.
Galicanismul lui Bossuet şi al adunării galicane din 1682 căzu puţin câte
puţin din concesiuni în concesiuni până la acela al lui D. Frayssinous şi al
cardinalului de Bausset, pentru a ajunge în fine la al lui D.D. Maret, Gratry şi
Daupanloup. Învăţământul şi acţiunea iezuiţilor formase o masă papistă pentru
care orice doctrină trebuia să dispară înaintea doctrinei papei atotputernic şi
infailibil. Această masă inaptă şi fanatică în ignoranţa sa a devenit atât de
puternică, în Biserica romană, încât a impus voinţa sa episcopilor, în prezenţa şi
cu consimţământul cărora Pius IX a formulat şi promulgat ca atâtea dogme
divine, toate punctele doctrinei iezuitice.

Va urma cu
Până în zilele noastre putea cineva să discute asupra naturii şi întinderii
doctrinei papiste.



PS. Nota mea:
iar cine sunt iezuiţii... mi se zburleşte şi pielea numai când mă gândesc la ei.
Iată cine a fondat aşadar papalitatea: nu Hristos ci sălbaticul iezuism care a transformat creştinsimul în satanism în numele lui Hristos. Deci mai rău decât satanismul pur. Să ne ferească Dumnezeu de Papalitate în veac!
De aceea şi papa are papucii roşii... de sângele creştinilor pe care i-a ucis, prin iubiţii săi iezuiţi, şi în care apoi a călcat.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

PS. Nota mea:
iar cine sunt iezuiţii... mi se zburleşte şi pielea numai când mă gândesc la ei.
Iată cine a fondat aşadar papalitatea: nu Hristos ci sălbaticul iezuism care a transformat creştinsimul în satanism în numele lui Hristos. Deci mai rău decât satanismul pur. Să ne ferească Dumnezeu de Papalitate în veac!
De aceea şi papa are papucii roşii... de sângele creştinilor pe care i-a ucis, prin iubiţii săi iezuiţi, şi în care apoi a călcat.[/font]

Domnule doctor, chiar credeti astfel?! Va asumati cele gandite si scrise? Nu in fata unor pacatosi de forumisti, dintre care cel dintai, si un idealist imbecil sub toate aspectele, sunt eu, ci in fata Cuiva de Sus. Aveti idee ce e satanismul?!!? "Pur" sau nu?
Si mie mi s-a facut o piloerectie sinistra, care parca imi antreneaza toata pielea trupului...si nu de frig, la care, din voia Domnului, sunt imun. Va las sa ghiciti pe dvs. de ce.
Cu aleasa consideratiune. (Imi place mai mult romana oarecum mai veche. Are distinctie; asta mai noua, forjata in anii comunismului si mai apoi ai neocapitalismului bestial, mi se pare tinzand spre golanesc si derizoriu).

[nutucutu]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

PS. Nota mea:
iar cine sunt iezuiţii... mi se zburleşte şi pielea numai când mă gândesc la ei.
Iată cine a fondat aşadar papalitatea: nu Hristos ci sălbaticul iezuism care a transformat creştinsimul în satanism în numele lui Hristos. Deci mai rău decât satanismul pur. Să ne ferească Dumnezeu de Papalitate în veac!
De aceea şi papa are papucii roşii... de sângele creştinilor pe care i-a ucis, prin iubiţii săi iezuiţi, şi în care apoi a călcat.

Stimate Domnule,

Papalitatea a fost intemeiata mult inainte de aparitia ordinul iezuit, iar cind afirmati ca papalitatea a fost intemeiata de iezuiti spuneti o minciuna. Ati cunoscut vreodata vreun iezuit? Ati citit vreo carte scrisa de un iezuit? Un exemplu cunoscut de "iezuita" este maica Tereza de Calcutta. Aceasta, inainte de a intemeia propriul ordin, a trait intr-o minastire de maicute care avea ca regula de viata o adaptare pentru femei a regulii de viata a ordinului iezuit. Macar pentru milioanele de vieti salvate si converite de aceasta femeie ar trebui sa aveti rezerve atunci cind aruncati cu pietre in iezuiti.


PS1 Ce va faceti daca la dumneavoastra in cabinet apare un iezuit cu o problema de sanatate?

[catalin2]

Despre iezuism am dat citatele din ce spuneau corifeii Scolii Ardelene, e insisi greco-catolici.

[Erethorn]

În prealabil postat de nutucutu

PS1 Ce va faceti daca la dumneavoastra in cabinet apare un iezuit cu o problema de sanatate?

Heh.. Incercand, pentru o clipă, să răspund eu, în locul preopinentului, la întrebarea dumneavoastră, pe care am perceput-o iniţial ca fiind retorică, mi-am dat seama că ea ei i se poate lesne substitui o altă întrebare şi că, în lumina opiniilor exprimate deja de către domnul doctor, aceasta nu mai este de loc retorică.

A doua întrebare ar fi, evident : Ce va faceti daca la dumneavoastra in cabinet apare un papă cu o problema de sanatate?

Iar motivul pentru care nu consider că ar fi o întrebare retorică este legat de apariţia îngrijorătoare, în cadrul vituperaţiei domnului doctor, care v-a indignat pe dumneavoastră, a unei forme extrem de periculoase de discurs, şi anume, generalizarea şi depersonalizarea adversarului.

Observaţi că domnul doctor nu critică un Papă, adică nu critică un papă anume, unul real, personal, să zicem pe Fericitul Ioan Paul al II-lea, sau pe Sanctitatea Sa Benedict XVI, sau chiar pe Alexandru al VI-lea. De altfel ar fi şi greu (nu imposibil, am fost martorul şi al unor elucubraţii anticatolice de asemenea factură) să susţii că Fericitul Ioan Paul II ar fi "călcat în sângele creştinilor pe care i-a omorât".

Pe de altă parte, nu critică nici instituţia papalităţii, deoarece vituperaţia sa are un caracter personal. Dar la ce persoană se referă oare domnul doctor ? La una reală, după cum am văzut, nu.

Dumnealui, când vorbeşte despre "Papa care are papuci roşii de sângele creştinilor" (nota bene, "are", nu "a avut" !) se referă la o imagine construită, la un stereotip, un om de paie, dacă vreţi.

Nu papalitatea, sau Vaticanul, nu un papă real, cu nume, realizări şi nerealizări, atenţie, ci PAPA ! PAPA, cel fără nume, dar plin de toate păcatele, cu papucii roşii de sângele creştinilor, acel PAPA despre care un aşa zis "părinte", aşa zis ortodox, spunea "Pe Papa să-l blestemaţi !", veritabilă marotă şi sperietoare, numai bună pentru inflamat sentimentele anti-catolice, anti-occidentale, sectare, neortodoxe şi necreştine ale unora care nu îşi pot găsi sau regăsi adevărata valoare (sau ceea ce consideră ei că ar fi valoare) decât în prezenţa unui mare DUŞMAN, real sau inventat... oare o fi o coincidenţă că tot în ţara noastră a câştigat atâta trecere un gen liric care are ca leit-motive valoarea meea şi duşmanii ?

Citind postarea domnului doctor şi vituperaţiile sale la adresa "Papei", m-a trecut un fior rece pe şira spinării, pentru că asemenea reprezentări personalizate şi caricaturizate ale unor personaje colective nu sunt noi în istoria propagandei.

Vă aduceţi aminte de afişele naziste în care "Evreul" apărea, lacom, urât, în chip de vierme sau de păianjen ?

Aceeaşi tehnică. Conştient sau inconştient.

[nutucutu]

În prealabil postat de Erethorn

Citind postarea domnului doctor şi vituperaţiile sale la adresa "Papei", m-a trecut un fior rece pe şira spinării, pentru că asemenea reprezentări personalizate şi caricaturizate ale unor personaje colective nu sunt noi în istoria propagandei.

Vă aduceţi aminte de afişele naziste în care "Evreul" apărea, lacom, urât, în chip de vierme sau de păianjen ?
Aceeaşi tehnică. Conştient sau inconştient.

Ceea ce ma mira pe mine este ca aceste tehnici de manipulare, vechi de cind lumea, inca mai prind si prind si la oameni instruiti. Atit de des am vazut persoane ca aruncau cu pietre in iezuiti fara sa fi cunoscut vreun iezuit in carne si oase, sau sa fi citit ceva scris de ei.

Iar intrebarea mea nu era chiar retorica. Ma intrebam sincer, daca domnul doctor il considera pa papa un antihrist, iar pe iezuiti "mai rai decit satanistii puri", oare eu, care il admir si il respect pe papa si ii iubesc si pe iezuiti ,si chiar as dori sa ajung ca ai, daca am o problema de santate ar trebui, probabil, sa ocolesc cabinetul domnului doctor Alexandru Anastasiu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

oare eu, care il admir si il respect pe papa si ii iubesc si pe iezuiti ,si chiar as dori sa ajung ca ei,

Ştiţi cumva, există o ramură feminină a Societăţii lui Isus ? Ceva asemănător cu ceea ce sunt măicuţele clarisse faţă de călugării franciscani ?

[nutucutu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ştiţi cumva, există o ramură feminină a Societăţii lui Isus ? Ceva asemănător cu ceea ce sunt măicuţele clarisse faţă de călugării franciscani ?

Nu stiu sa existe si nici nu cred ca ar fi posibil. Pentru ca iezuitii sint preoti si indrumatori spirituali, iar femeile nu pot face nici unul din aceste lucruri. Stiu doar ca unele ordine calugarite s-au inspirat din regula de viata intemeiata de sfintul Ignatiu de Loyola (al carei motto este "totul spre mai marea slva a Lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletelor", daca imi aduc bine aminte) insa femei iezuite in adevaratul sens al cuvintului nu am auzit sa existe.