Reglarea naturala a conceptiei

[Dumitru73]

În prealabil postat de ovidiu b.

Dumnezeu a sădit în firea omului câteva legi fundamenale numite instincte, cum sunt instinctul conservării vieţii şi instinctul de perpetuare a vieţii. Pe acestea le avem comune cu toată seria vieţuitoarelor care, însă, le au ca norme fixe de viaţă.

placerea este parte a acestui instinct de perpetuare, indiferent de specie.
daca nu ar exista placerea sexuala, ori nu mai existam ca specie, ori aveam legi care ne obligau la un numar minim de copii.

placerea este, daca vreti, o rasplata data tuturor vietuitoarelor ce raspund acestui instinct primar.
in consecinta, placerea nu este pacat in sine.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Dumitru73

in consecinta, placerea nu este pacat in sine.

Oare? Hai sa nu vorbim de placerea de a ne "usura" pe care o simte toata lumea, desi nimeni nu merge acolo pentru a cauta placerea, ci pentru necesitati pur fiziologice. NE-placerea o resimti brutal abia cand dintr-un oarecare motiv nu mai poti face ceea ce faci in mod firesc.
Daca placerea nu este pacat in sine, ce oare ne opreste sa o... "inbunatatim", sa o cautam in orice imprejurare? Auzi mereu in jurul tau: "Pai daca-mi rapesti pana si placerea de a fuma, sau de a privi la serialul preferat, sau de a dansa, sau de a te imbata, sau de a manca bunatati in post, sau de a privi cu patima un trup "focos", sau de a merge la meci, sau de a face nudism, etc, etc) atunci de ce sa mai traiesc? De ce or fi evitat sfintii "placerea" cu toata fiinta lor? Pentru ca nu ar fi un pacat in sine? Eu cred ca "placerea animalica" i-a fost daruita vrajmasului sa insele pe cei slabi, sau sa-i intareasca pe cei vrednici.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de andreicosmovici

Sunt interesat si eu de raspunul la aceasta intrebare. Imi părea că intrebarea a fost pusă Dlui Demetrius, dar nu v-a raspuns (inca).

Vă rog să mai citiți o dată mesajul meu #37, postat cu 2 zile înaintea acestuia la care răspund acum.

În prealabil postat de andreicosmovici

Nu am experienta despre cum (daca) se raspunde unei abordari precum cea de mai sus, a Dlui Demetrius. Orice om are dreptul sa creada ceva despre cineva, dar este bine sa-si fondeze cat mai bine presupunerile, din cat mai multe surse independente, si sa prezinte aceste surse, sa nu le tina secrete. Nu stiu care ar fi aceste surse, in cazul Dlui Demetrius.

Deci pe dvs vă intrigă sursa și nu conținutul?
Sursa este logica.

În prealabil postat de andreicosmovici

... Lunar, in viata conjugala intervine o perioada de abstinenta totala, care dureaza aprox. 12 - 14 zile, si care se suprapune si cu perioada de fertilitate a femeii,...

Asta vă dă de gol că de fapt vorbiți despre Reglarea naturală a contracepției.

În prealabil postat de andreicosmovici

... chemarea pentru viata conjugala este mai apriga pentru aceasta. Dintr-un anumit punct de vedere, acest post poate fi mai dificil decat cel alimentar, in sensul in care, in timpul postului alimentar, poti totusi sa elimini senzatia de foame, mancand de post. In timp ce, senzatia de dorinta si apropiere trupeasca nu poate fi eliminata cu nimic. Sfintenia nu presupune alterarea naturii umane, ci "supunerea" acestuia unui scop mai inalt. Deci, abstinenta inseamna, la nivel mecanic, scrasnire din dinti, pentru un scop pe care-l consideri mai inalt decat realitatea pentru care te sacrifici.

-Senzația de dorință și apropiere trupească nu poate fi eliminată (sau înlocuită cu nimic) numai dacă este considerată ”loc de închinare”, numai dacă mă domină în aspirații, numai dacă echilibrul meu sufletesc depinde de ea.
-Sfințenia intr-adevăr nu alterează natura umană, ci o glorifică, adică omul lasă în urmă natura umană, o părăsește voluntar, adoptând aici, pe pământ, o concepție înnobilată de viață veșnică, pe care, însă, nu o poate concepe cât timp se închină la idolul orgasmului.

În prealabil postat de andreicosmovici

Un lucru nu inteleg: in acest topic, s-a argumentat ca despartirea placerii actului sexual, de consecintele posibile, este imoral. Este adevarat ca, prin utilizarea metodelor naturale, se desparte unirea trupeasca (placerea) de procreare. Insa, in acelasi timp este respectata porunca lui Dumnezeu, "inmultiti-va", fiindca metodele naturale sunt utilizate doar in perioada in care, obiectiv, nu se poate asuma o noua sarcina. In plus, asa cum sugera si Dl Dragomir, se rezolva o problema destul de spinoasa a familiei: frecventa relatiilor conjugale.

Oare observați cum vă contraziceți în formulare? Adică recunoașteți că este imoral să se despartă actul de procreare, dar se înfăptuiește porunca ”înmulțiți-vă”!?!?!
Enorma culme e că nu frecvența relațiilor e problema familiei, ci... sarcina!

În prealabil postat de andreicosmovici

Nu conditionezi iubirea conjugala de actul conjugal, dar este cert faptul ca relatiile conjugale ajuta mult in pastrarea unitatii si a bunei dispozitii dintr-o familie. Intreba Dl. Dragomir mai sus, si intreb si eu acum: sa inteleg ca in BOR, cuplurile tinere care nu mai au copii, practica abstinenta totala? Unde sunt acele cupluri, fiindca as dori sa le intreb cum reusesc sa traiasca asa ceva, si cum reusesc sa compenseze lipsa relatiilor conjugale, din punctul de vedere al unitatii familiei.

O nouă contradicție: nu condiționezi iubirea de act, dar ”asceții” ăia cum se înțeleg?

În prealabil postat de andreicosmovici

De mai multe ori am mai intrebat un lucru: exista un document oficial al BOR asupra reglarii naturale a conceptiilor? M-as bucura sa existe, fiindca ar insemna ca BOR s-a aplecat asupra acestei probleme, dandu-i o solutie unitara, care sa poata constitui un reper (inclusiv) pentru duhovnici, clerici, mireni. In lipsa unui astfel de document, ma gandesc ca se ajunge la un fenomen nedorit de "migrare duhovniceasca", adica te duci la duhovnicul care-ti ofera raspunsul care-ti convine. Din moment ce, prin acest sistem, se presupune ca ramane nealterata legatura "verticala": Duh Sfant, duhovnic, credincios.

Din fericire, n-am auzit să fie un astfel de document, pentru că dacă ar fi, s-ar creea ”naufragiatului” iluzia unui deget întins, iar el ar pretinde o mână.
Legătura verticală(frumos ați spus) relaționează perfect divinul din om cu planurile superioare făcând abstracție de planul instinctual din care el ar trebui să se sustragă făcând voia Domnului, că doar mântuirea-i sensul vieții terestre.

Cred că acum e momentul să postez cum începe apostolul Pavel 1Corinteni 7 Despre căsătorie:
1. Cât despre cele ce mi-ați scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.(1Cor7,1)

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Dumitru73

placerea este parte a acestui instinct de perpetuare, indiferent de specie.
daca nu ar exista placerea sexuala, ori nu mai existam ca specie, ori aveam legi care ne obligau la un numar minim de copii.

placerea este, daca vreti, o rasplata data tuturor vietuitoarelor ce raspund acestui instinct primar.
in consecinta, placerea nu este pacat in sine.

Dacă animalele ar simți plăcere, atunci ele n-ar fi legate de călduri și de perioada de împerechere.
Plăcerea este dată omului pentru a-l determina să se ferească de a fi stăpânit și posedat de ea, făcând astfel voia Domnului.

Existența speciei umane în plan terestru este condiționată de înmulțirea sexuală, dar mântuirea omului dimpotrivă.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Demetrius

Cristos a înviat!Dacă animalele ar simți plăcere, atunci ele n-ar fi legate de călduri și de perioada de împerechere.
Plăcerea este dată omului pentru a-l determina să se ferească de a fi stăpânit și posedat de ea, făcând astfel voia Domnului.

Existența speciei umane în plan terestru este condiționată de înmulțirea sexuală, dar mântuirea omului dimpotrivă.

si animalele au orgasm.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Dumitru73

si animalele au orgasm.

Serios? De unde știi tu dacă ele nu știu?
Ai ”brevetat” această descoperire?


P.S. sper că nu confunzi cu fecundare.

[iuliu46]

În prealabil postat de Dumitru73

placerea este parte a acestui instinct de perpetuare, indiferent de specie.
daca nu ar exista placerea sexuala, ori nu mai existam ca specie, ori aveam legi care ne obligau la un numar minim de copii.

placerea este, daca vreti, o rasplata data tuturor vietuitoarelor ce raspund acestui instinct primar.
in consecinta, placerea nu este pacat in sine.

Dumitru este adevarat dar am fost programati sa simtim placere de Dumnezeu (sau in cazul tau de natura) cu un anumit scop. Sa asiguram perpetuarea speciei.
Felul in care privim sexualitatea astazi ne face sa gandim asa dar asta nu inseamna ca este adevarat.Placerea este modul prin care Dumnezeu (sau natura ) au rezolvat o problema nu un cadou.
Ce s-ar intampla daca albina ar merge la dus dupa ce viziteaza fiecare floare ? Deja ea a gustat nectarul deci partea aia e rezolvata.Dar intr-o zi nu ar mai fi deloc flori si apoi ar disparea si albinele.
Numai omul modern in marea lui intelepciune a inventat termenii astia cu orientarea sexuala, planning-ul familial etc.Desi pare a fi in regula este o mare minciuna pentru ca nu respecta singurul motiv pentru care avem instinct sexual.Si motivul nu e placerea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iuliu46

Numai omul modern in marea lui intelepciune a inventat termenii astia cu orientarea sexuala,

Citind asta, prima dată am ridicat din sprânceană a neîncredere. Dar mi-am amintit un lucru pe care l-am constatat eu însumi mai demult. Este vorba de utilizarea termenului de "sex" pentru a desemna "genul". De fapt, acest înţeles este extrem de nou. Timp de secole, şi chiar în anii copilăriei şi adolescenţei mele, se spunea că plantele, animalele şi oamenii sunt de gen feminin, respectiv masculin. Aşa apărea şi în chestionare de stare civilă, în formularistica medicală. Oamenii erau de gen bărbătesc sau de gen femeiesc. Termenul de "sex", provine din terminologia religioasă catolică. Porunca referitoare la curăţia trupească este prezentată (în catehisme) drept porunca a şasea. Încălcările ei, de felul curviei, masturbării, etc erau numite "erori contra sextum". "Sex", deci, vine de la şase (porunca a VI-a). Cu timpul, cuvântul "sex" şi flexiunile lui a ajuns să semnifice ceva legat de aparatul reproducător, în special sistemul de copulaţie. Florile aveau un "aparat sexual": stamine, gineceu etc, dar nici unui naturalist nu-i trecea prin minte să formuleze "studiez un arbore Gingko Biloba de sex masculin", ci formularea era "de gen masculin". La fel era şi despre oameni. Abia foarte recent, de fapt în anii studenţiei mele, s-a ajuns ca şi în formularistică să se completeze "sexul" în loc de "genul". Eu îmi aduc aminte limpede cum erau înainte formulare de constatare a naşterii. Copilul era de gen bărbătesc, respectiv femeiesc.

Deci, aparatul reproducător a ajuns să desemneze persoana însăşi, lucru care e o mutaţie recentă. Termenul de "gen" nu l-am mai auzit decât referitor la substantive şi alte părţi de vorbire. Poate că, în viitor, cuvântul "mare" va fi socotit de sex feminin, cuvântul "dulap" va fi de sex neutru, etc.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Demetrius

Cristos a înviat!Serios? De unde știi tu dacă ele nu știu?
Ai ”brevetat” această descoperire?

P.S. sper că nu confunzi cu fecundare.

nu este descoperirea mea.
dar este real.

[andreicosmovici]

Se face confuzie (adică se pune egal) intre metodele naturale de reglare a conceptiilor si contraceptie, ceea ce nu este corect, din punctul meu de vedere. Permiteti-mi sa-mi argumentez pozitia.

In primul rand, cred ca trebuie sa facem o distinctie intre doua termene: evitare si impiedicare. Prin abstinenta periodica sau totala, un cuplu evită o sarcina. Prin contraceptie, un cuplu impiedică o sarcină. Diferență de luat în seamă.

Cu alte cuvinte, exista doua nivele distincte prin care un cuplu poate sa ajunga sa nu aiba copil. Un nivel intentional (abstinenta = evitare), si un nivel cauzal-mecanic (contraceptie = impiedicare).

Asadar, putem vorbi de contraceptie (acțiune fizică, efectivă de împiedicare) doar in "cadrul" actului conjugal, și nu la nivel intențional, adică înainte ca actul conjugal să existe. La fel cum nu poți spune că ai omorât pe cineva, doar fiindcă te gândești că vrei să-l omori.

În cadrul metodelor naturale de reglare a concepției, actul conjugal propriu-zis este complet, deschis vieții, o posibilă sarcină nefiind împiedicată cu nimic, din punct de vedere mecanic. Din această cauză, nu putem spune că sunt contraceptive metodele naturale de reglare a concepției.
În cadrul unui cuplu care folosește contracepția, vor exista împiedicări fizice (mecanice) la diverse nivele: fie va fi împiedicată ovulația (pilule contraceptive, prezervativ, diafragmă, spermicide), fie - mai grav - va fi împiedicată nidația (sterilet) sau dezvoltarea ovulului (pilula de a doua zi), provocându-se astfel un avort timpuriu. Mai mult decât atât: în cadrul unui cuplu care practică contracepția, mentalitatea contraceptivă va presupune avortul, în cazul în care metoda contraceptivă va eșua. De partea cealaltă, mentalitatea unui cuplu care utilizează metodele naturale de reglare a concepției este deschisă vieții: dacă metoda eșuează, cuplul respectiv este pregătit să întâmpine și să îngrijească, cu ajutorul lui Dumnezeu, noua viață care va apărea după aprox. 9 luni.

Deci, o metodă este contraceptivă când împiedică desfășurarea fizică a unui fenomen. La nivel intențional, nu poate exista contracepție, fiindcă simplul gând nu are acțiune directă asupra derulării actului conjugal propriu-zis, sau asupra funcționării ciclului feminin.

La nivel de intenție, abstinența periodică (propovăduită de BC), urmărind evitarea unei sarcini, este identică cu abstinența completă (propovăduită de BOR), care urmărește, de asemenea, să evite o sarcină.