scrie undeva in biblie de reincarnare?

[ioanna]

În prealabil postat de annajanette

am avut o discutie cu o amica pe aceasta tema si vroiam sa stiu daca se pomeneste ceva in biblie de reincarnare.

In Evanghelie se spune explicit ca fiecare trup va invia cu sufletul in el ( Iezechiel 37, 1-15; Isaia 26, 19). Daca sufletul ar trece prin mai multe trupuri, inseamna ca la inviere unele trupuri vor ramane fara suflet, ceea ce ar intra in contradictie cu Cuvantul biblic sau acelasi suflet se multiplica (cloneaza) in mai multe corpuri, iarasi o contradictie. Nu exista nimic in Biblie care sa sustina reincarnarea. Doctrina transmigratiei o regasim in mediul elenistic, in cadrul cultului pithagoreic sau in literatura evreiasca esoterica, care a acceptat metempsihoza. Kabbalah sustine doctrina despre metempsihoza, aceasta fiind considerata ca o pedeapsa pentru pacatele existentelor anterioare, conform acestora renasterile viitoare extinzandu-se si in lumea animalelor, plantelor si mineralelor.

În prealabil postat de Mihai36

Pavel -care nu a fost ucenic- a spus ca "o singura viata are omul" iar Iisus a spus ca "Ilie a si venit dar voi nu l-ati cunoscut".
Acum pe care dintre ei doi sa credem? Desigur ca lucrurile sint interpretabile incluisv in ceea ce prveste invierea cu trup in conditiile in care in rai duhurile noastre nu au trup material.Daca transmigratia sufleteleor nu ar exista atunci la Judecata vor trebui pasuiti cei care nu au auzit in viata lor de Iisus si de invatatura si promisiunile sale.
Desigur Iisus a mers si in locuinta mortilor insa dupa acest moment multi au trait pe pamint.Iar pe un om care se naste intro zona unde religia parinteasca este una diferita nu il poti judeca la fel ca pe unul care s-a nascut din parinti crestini.

Transmigratia sufletului inseamna ca sufletul ramine acelasi -este acelasi eu -adica se pastreaza caracterul -insa se sterge doar memoria faptelor trecute -insa nu si datoriile de ispasit sau eforturile pentru care vei fi rasplatit.

Am constatat ca pus fata-n fata cu un mormant deschis,sinistru si intunecat in toata dimensiunea lui distructiva,omul devine mult mai receptiv la a intelege anumite aspecte.Memento mori.Cineva spunea :,,Cu mult timp in urma am decis ca prefer sa cunosc adevarul decat sa fiu fericit in ignoranta.Daca nu pot avea si adevarul si fericirea,vreau adevarul.In cer vom avea destul timp sa fim fericiti.".Nu este,asa cum ar parea,un indemn la o viata inecata in disperare ci dorinta de a intelege spusele Mantuitorului (Ioan 8:32) in detrimentul fericirii trecatoare oferita de acesta lume,fericire masurabila in 4 scanduri,12 cuie si 3-4 metri adancime in pamint.

Daca Hristos mi-a spus ca ,,Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac"atunci merg inainte,cu acesta speranta,intelegand cuvintele lui Ieremia: ,,Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima."(Ieremia 29:13).

Sunt convins ca sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si ii multumesc Celui de Sus ca m-a ferit sa am raspunsuri la orice.Incerc sa inteleg ce ne-a spus Mantuitorul ,,Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare",cat pot eu cu ajutorul Domnului si nu cat mi-ar da voie altii,care pun ei lanturi,de la sine putere,pe drumul spre mantuire.

Apostolul Pavel spunea: ,,Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt" (I Corinteni, capitolul 1).

O sa imi ia o viata,si tot nu voi termina, ca sa inteleg intelepciunea si dragostea Tatalui Ceresc, aratata in Domnul nostru,Hristos Isus,ca sa mai am timp sa inteleg si alte lucruri.Le las in grija Domnului,EL va randui totul dupa intelepciunea Sa. Daca m-as lua dupa sfatul lumii as fi fost demult pe marginea gropii zimbind sarcastic unui craniu.Incerc sa inteleg si sa aplic ceea ce pot eu,ca o fiinta limitata.Este o lupta fara oprire: ,,Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti"(Galateni 5:17).

Ce am spus este doar opina mea si trebuie tratata in acest context si in aceste limite.

[ioanna]

În prealabil postat de annajanette
am avut o discutie cu o amica pe aceasta tema si vroiam sa stiu daca se pomeneste ceva in biblie de reincarnare

Asa cum am specificat in postul anterior, Crestinismul e incompatibil cu reincarnarea. Pot insa sa-ti dau citatul din Biblie pe care il invoca unii pentru a sustine acest concept, insa evident e vorba de o scoatere din context:"Caci toti proorocii si legea au proorocit pana la Ioan. Si, daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, care va sa vina” (Matei 11:13). In ciuda unor asemanari intre misiunile profetice ale lui Ilie si Ioan Botezatorul, din Biblie reiese clar ca au fost doua persoane distincte, Ioan nefiind reincarnarea lui Ilie. Nu intru acum in detalii.

În prealabil postat de ioanna

Asa cum am specificat in postul anterior, Crestinismul e incompatibil cu reincarnarea. Pot insa sa-ti dau citatul din Biblie pe care il invoca unii pentru a sustine acest concept, insa evident e vorba de o scoatere din context:"Caci toti proorocii si legea au proorocit pana la Ioan. Si, daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, care va sa vina” (Matei 11:13). In ciuda unor asemanari intre misiunile profetice ale lui Ilie si Ioan Botezatorul, din Biblie reiese clar ca au fost doua persoane distincte, Ioan nefiind reincarnarea lui Ilie. Nu intru acum in detalii.

corect ... subscriu
multa iubire

În prealabil postat de ioanna

In Evanghelie se spune explicit ca fiecare trup va invia cu sufletul in el ( Iezechiel 37, 1-15; Isaia 26, 19). Daca sufletul ar trece prin mai multe trupuri, inseamna ca la inviere unele trupuri vor ramane fara suflet, ceea ce ar intra in contradictie cu Cuvantul biblic sau acelasi suflet se multiplica (cloneaza) in mai multe corpuri, iarasi o contradictie. Nu exista nimic in Biblie care sa sustina reincarnarea. Doctrina transmigratiei o regasim in mediul elenistic, in cadrul cultului pithagoreic sau in literatura evreiasca esoterica, care a acceptat metempsihoza. Kabbalah sustine doctrina despre metempsihoza, aceasta fiind considerata ca o pedeapsa pentru pacatele existentelor anterioare, conform acestora renasterile viitoare extinzandu-se si in lumea animalelor, plantelor si mineralelor.

...subscriu

În prealabil postat de voxdei55

Considerand lucrarea Domnului fundamentata pe logica...atunci sa-mi spuneti unde vedeti logica cu teologia ortodoxa..Unul se naste handicapat,altul rege,unul se naste in pustiu..altul are de toate toata viata fara sa faca nimic!!Unde e dreptatea...

“Dar nu numai patima desfrânării omoară grauncioara nervoasă, ci toate patimile. Mânia aprinsă, durerea peste măsură pentru o dragoste pământească. Dărâmarea cea mai cumplită însă vine din patima beţiei. Otrava băuturii pe lângă amorţirea şi arderea tuturor nervilor, îi strică şi sămânţa toată într-un chip nemaivăzut, după cum mărturiseşte ştiinţa. Iar dacă cineva cheamă copiii la viaţă în starea aceasta, peste bietul copil atârnă necaz mare, necaz greu, boala îndrăcirii. Aşa se face că vedem nefârşitul şir de urmaşi nenorociţi: orbi, şchiopi, uscaţi sau putrezind de vii, alţii strâmbi în fel şi chip şi mai greu ca toate chinuiţi de draci. Iar alţii în ce priveşte mintea, porniţi de mici spre rele, şi când vor fi mai mari azvârlind în părinţi şi în Dumnezeu şi sfârşind năprasnic. Mare dărâmare în firea omenească. Acestea sunt fărădelegile în chip de om, ce plângând strigă vinovăţiile părinţilor şi aduc doar durere mare în toate părţile”.

“Plata păcatelor părinţilor izbeşte şi-n urmaşi”.
“Iată cei cu rele: ele vin pe capul oamenilor – şi uneori chiar pe cap – de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispăşire şi ca hotar al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbeşte şi-n urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam”... „Pedepsesc păcatele părinţilor în copii, până la treilea şi până la al patrulea neam, al celor ce Mă urăsc pe Mine. Şi fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe Mine, şi păzesc poruncile Mele” (Tinerii, Familia si copiii crescuti in lanturi" - Parintele Arsenie Boca)

ps pana stiinta explica nasterea orbilor (vezi putina ereditate)

Pentru ce suferă copiii nevinovaţi?
"Vai, bietul copil, de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu aşa, că doar el nu e vinovat cu nimic?!... Ce păcate grele or fi având mama şi tatăl lui?" Omenirea a avut şi are încă de la începuturile ei această nelămurire: de ce suferă copiii? Înainte de creştinism exista concepţia că pentru anumite greşeli şi păcate ale părinţilor erau pedepsiţi copiii lor cu diferite boli, iar uneori cu moartea.
Ştim din Vechiul Testament că "părinţii mănâncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinţii". Dar noi, creştinii, care ştim şi că Domnul Iisus a adus dezlegarea de păcatul strămoşesc, ne punem întrebarea: aceasta nu înseamnă că nu mai plătim pentru păcatele părinţilor? Există printre noi oameni măcinaţi de durere interioară pe care noi, cei care nu o trăim, cu greu ne-o imaginăm. Oameni care au copii cu malformaţii, care au dat naştere unor prunci cu defecte majore, care suferă de autism, cu sindromul Down, copii care fac cancere la vârste fragede, care se topesc de pe picioare şi medicina nu poate face nimic pentru a le mai amâna moartea cu o zi. Şi mai puţin de înţeles este când sunt oameni curaţi la suflet, corecţi şi credincioşi, care au o casă plină de copii, dar unul dintre ei are, de exemplu, retard mintal sau o altă boală gravă. Grea încercare pentru astfel de familii. Cum poţi trăi asemenea necaz fără să cârteşti împotriva lui Dumnezeu, fără să Îl întrebi cu disperare: "Dar de ce, Doamne?" Mai ales că o astfel de mamă, trecând prin parc cu copilul ei suferind, a auzit adesea şuşoteli de genul: "Păcatele părinţilor!..." Ce să mai spunem de părinţii cărora un copil le-a murit?
Cauzele duhovniceşti

Pentru a înţelege însă astfel de suferinţe, trebuie să cunoaştem cauzele duhovniceşti ale acestora. Sfinţii Părinţi rezumă la trei aceste cauze: păcatul strămoşesc, lucrările Proniei dumnezeieşti şi păcatele părinţilor.

Suferinţa pentru păcatul strămoşesc trebuie înţeleasă astfel: chiar dacă este iertat prin Botez, păcatul originar trimite în fiecare om consecinţele căderii omului din starea iniţială, din prima clipă a vieţii de după pactul adamic moartea lucrează câte puţin în fiecare din noi.

În ceea ce priveşte Pronia lui Dumnezeu, aici este cel mai greu de înţeles de mintea omenească. Dar, prin diferite întâmplări pe care le aflăm, fie consemnate în Scriptură, fie care circulă în tradiţia bisericească, ştim că nici o suferinţă a omului nu este zadarnică şi întâmplătoare. Creştinul adevărat trebuie să aibă mereu în minte faptul că prin boală sufletul i se curăţeşte, boala îl căleşte, îi este cale de mântuire. Mai ales că ştim ce a spus Mântuitorul: "Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui".

Există un exemplu foarte grăitor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, manifestată într-un caz real, celebru la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Rusia. O mamă cu un copil aflat pe moarte s-a rugat foarte mult pentru vindecarea copilului ei, iar Dumnezeu s-a înduplecat de durerea ei şi i s-a arătat în vis, descoperindu-i viitorul pe care l-ar fi avut fiul ei dacă ar fi trăit. Mama îndurerată vedea ca într-un film imagini cu fiul ei care creştea, devenea adult, urma cariera militară, apoi participa la o revoltă socială şi în final murea spânzurat. Femeia a fost întrebată dacă în aceste condiţii mai vrea să trăiască fiul ei sau să moară atunci, copil. Ea a cerşit cu îndârjire viaţa lui. Şi i-a fost dată. Acel copil a trăit exact ceea ce văzuse mama lui în descoperirea dumnezeiască, inclusiv moartea prin spânzurare. Prin urmare, dacă ar fi murit de mic, Dumnezeu n-ar fi făcut o nedreptate cu el, ci l-ar fi luat în ceruri, căci era neprihănit.

"Copiii primesc asupra lor nevoinţa muceniciei pentru ca Dumnezeu să miluiască întreaga lume". Dumnezeu nu se bucură de suferinţele lor, dar prin acestea adulţii se pocăiesc mai uşor, se întorc cu inima spre credinţă. Uneori, însă, nici măcar suferinţa unui copil nevinovat nu poate să înmoaie o inimă împietrită. Dacă părerea sfinţilor ne este îndeobşte cunoscută în privinţa bolii, care este privită ca o şcoală a smereniei şi răbdării, au existat şi scriitori care au înţeles şi ei profunzimea suferinţei. De pildă, N.V. Gogol, care era un om bolnăvicios, scria: "Cât de mult avem nevoie de boli! Dacă nu ar fi existat suferinţele provocate de boli, nici vreau să-mi închipui ce-aş fi devenit eu! Ce om însemnat mi-aş fi închipuit că sunt!"

În privinţa păcatelor părinţilor, opinia este următoarea: "Copiii nu plătesc pentru păcatele părinţilor cu preţul sănătăţii lor, dar pot suferi în virtutea urmărilor acestor păcate. Nefiind răspunzători pentru fărădelegile neamului lor, urmaşii sunt legaţi de strămoşii lor genetic, psihologic, social, cultural, duhovniceşte. Ambele generaţii (atât cea tânără, cât şi cea în vârstă) se influenţează reciproc, negativ şi pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este răzbunarea oarbă a sorţii pentru anumite fapte săvârşite în timpul "vieţilor anterioare", ci este rezultatul unirii fizice, sufleteşti şi duhovniceşti dintre părinţi şi copii".

Pocăinţa părinţilor, sănătatea copiilor

Cum să procedeze cel care este conştient că pricina bolilor copilului se află în el însuşi? Cu cât părinţii păcătuiesc mai mult şi se pocăiesc mai puţin, cu atât mai mare este probabilitatea îmbolnăvirii copiilor lor. Invers, dacă păcătuiesc mai puţin şi duc o viaţă de pocăinţă şi practică a virtuţilor creştine, în strânsă legătură cu biserica şi duhovnicul, cu atât mai mult există posibilitatea ca fiii lor să fie sănătoşi trupeşte şi sufleteşte. Omul însă nu a fost creat de Dumnezeu ca să sufere şi să moară, despre ce se spune în Sfânta Scriptură: "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el."

Bagajul genetic şi duhovnicesc

"Întrebările omului asupra suferinţei sunt inevitabile, nu scapă nimeni de ele. De fapt, toate întrebările se reduc la aceasta: "De ce"?, şi mai ales: "De ce este lumea plină de suferinţă, în special de suferinţa celor nevinovaţi, a copiilor?" Un posibil răspuns ar putea fi acesta. Dacă biologic părinţii transmit copiilor un bagaj genetic, de ce nu putem înţelege că aceiaşi părinţi transmit copiilor lor şi bagajul lor spiritual. Acestea două pot deveni binecuvântare sau blestem pentru copii, pot fi sursa de viaţă fericită, ori cauză a suferinţelor de tot felul". Să ne aducem aminte că nu putem face orice cu trupurile noastre. Sunt hotărâtoare pentru viaţa urmaşilor dacă părinţii au avut relaţii trupeşti nebinecuvântate de căsătorie, dacă şi-au făcut din trupul lor o adunătură de patimi, precum consumarea alcoolului în exces, fumatul, consumarea drogurilor, a mâncărurilor super-prelucrate etc. "Alteori, suferinţa este şi o lucrare de învederare a Slavei nemăsurate a lui Dumnezeu, astfel El îl vindecă pe orbul din naştere, iar la întrebarea cine a păcătuit, el sau părinţii lui, Iisus a răspuns: "Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu". "Orice creştin trebuie să fie conştient că suferinţa din viaţa aceasta este o pregătire pentru moarte şi pentru viaţa viitoare, însă nu în singurătate şi părăsire, ci totdeauna în Hristos, care a răstignit pe cruce suferinţele tuturor, care în fiecare clipă este alături de orice om care suferă. Concluzionând, nimeni nu e scutit de boală, nici bătrân, nici copil-nevinovat fiind. Important este să nu deznădăjduim, să nu căutăm explicaţii şi soluţii raţionale. Să ne asumăm suferinţa gândind la Crucea şi la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Iar părinţii care au copii cu suferinţe mari au aceeaşi cale de urmat, ducându-şi crucea cu răbdare, rugându-se pentru iertarea păcatelor personale, pentru sănătatea copiilor şi mai ales pentru mântuirea lor.

În prealabil postat de misteria

Da, irevocabil gresita pentru doctrina crestina , dar daca totusi nu este o gresala...care va fi reactia voastra cand sa presupunem(atentie!!!) vi se va demonstra ca este reala si valabila reincarnarea?
ps. aici fiind o rubrica unde se poate povesti si despre alte subiecte decat credinta ortodoxa se pot asterne opinii diverse, nu sa ne dam in cap....aviz!

Draga mea da-mi voie sa fac un scenariu...poate de aceea a fost interzis ..zic si eu in umila mea tacere...
Ni se va demonstra ca este reala si valabila reincarnarea?
... vad pe strazi mergand oameni si in mintea mea acest termen "reincarnare" apare...s-a demonstrat valabil ..
oare cine este el ...??? Cel pe care il vad acolo stand...
ma inchin si zic piei fugi...ca nu-mi place cum arata acesta este reincarnarea lui...X..mai merg ..vad o figura care imi place este super arata bine ..vai ce frumos..seamana cu un sfant...este clar este sfantul acela care am auzit eu ..stiti voi unde...mai dau coltul si dau in nas cu altul, sa ma striveasca ...plina de furie cine este reincarnatule ..nu vezi pe unde treci...?// clar trebuie sa mergi in iad...mai aud niste glasuride copii nitel mai incolo..unul arata ca un inger, unul nu imi place saracutul l-a ingaduit Dumnezeu cu o malformatie...si zic clar a fost Iuda la pedepsit Dumnezeu...mai merg ..dau de dragostea vieti mele ...ma indragostesc la prima vedere ..cum sunt o femeie..cine poate fi ..am sa zic (Dumnezeu sa ma ierte) Acesta clar este Iisus, prea dulcele meu Iisus ...se uita la mine patimas ...vai ce voi crede este clar, cine pot fi eu?...sunt Maria Magdalena.....sar disperata si ma astern ca un covor la picioarele lui incerc sa-i smulg inima din piept cu lacrimile mele ..spal chiar si trotuarul, nu numai picioarele lui, trebuie sa fac azi asta clar Dumnezeu mi-a dezvaluit cine sunt ...pe cine am intalnit ..nu ratez..ocazia ...trebuie sa sterg si picioarele cu parul meu ..chiar si trotuarul..ca de am parul mai lung...ma despart ..are o misiune mareata plang si merg..doar a venit sa salveze lumea...plec plina de piosenie ..am vazut mirele meu...merg nu mai stiu pe unde merg...ma impiedic ..cad ..ma ridica Samariteanul ..mai departe stau si se uita talhari care ma ia in ras ..uite si asta este beata...si tot mai merg si visez..ne salveaza ..clar este apocalipsa s-a intors ..a venit Iisus ..ma cuprind fiori..vai clar este si undeva pe aici Antihristul..unde este sigur daca ma rog imi destainuiste Dumnezeu care este ...ma lupt cu fiara ..o voi face eu sa taca ...ii dau ceva eu sa taca..gasesc ceva la indemana ...etc...
Ingrozitor scenariu cu minti tulburate la vestea ca reincarnarea este posibil...
Oare cati vor vrea sa fie Iisus? ..oare cate vor naste si vor spune am nascut fecioara .. ...Nici macar nu vreau sa ma trezesc Doamne intr-un astfel de cosmar..Doamne da-mi zile sa ma mantui dar nu zile sa vad un astfel de cosmar...
Iarta Doamne umila ta faptura...ca nu stie ce face ...ce colaps poate crea...printr-o simpla imaginatie ...reincarnare..

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de delia31

Ortodoxia, in special (si crestinismul, in general) nu merge pe bajbaieli si ipotetice conceptii demonstrabile sau nu, ci pe REVELATIA facuta de Hristos, cel mort si inviat, prezent istoric in viata contemporanilor Lui, acum 2000 de ani si prezent euharistic de atunci incoace pt. toti cei care nu vom fi fost contemporani cu Dumnezeu pe vremea cand umbla El in lume cu trup de om.

Dumnezeul in care credem noi nu e vreo constiinta impersonala, ci e o Treime de Persoane, Un creator care nu are cum sa se confunde vreodata cu creatura, nu o fiinta impersonala in care ne pierdem abisal depersonalizati, ca picaturile de apa in ocean.

Distinctia dintre Creator si creatura nu are cum sa se anuleze vreodata, creatura nu se poate identifica in fiinta ei cu Creatorul. Never! Asta e panteism in stare pura.

Adeptii metempsihozei pot sa-si justifice conceptiile doar negand invatatura lui Hristos cu care contrasteaza flagrant. Sunt liberi s-o faca. Pe riscul lor, desigur.

New-age-istii, mai mult sau mai putin camuflati cameleonic sub diverse infatisari, au propria lor conceptie pe care spera sa o demonstreze viitorul.

Conceptia data de Hristos e alta, radical opusa. Pseudo-evanghelia lor e auto-perfectionarea, auto-evolutia, auto-realizarea, auto-implinirea si in fond auto-mantuirea.

In conceptia lor, nu Dumnezeul Personal este Cel care coboara la neputinta omului, ci omul, prin reincarnari, se metamorfozeaza si urca singur pana cand se face dumnezeu, numai cu propriile puteri, pana cand se poate cufunda abisal in spiritul universului.

A merge pe principiul indoielnic '' 'om trai si 'om vedea, sau mai exact 'om muri si 'om vedea cine a avut dreptate", a alege bajbaiala asta pe post de conceptie after-death, e cam ca si cum ai alege imobilitatea ca mijloc de transport.

stai tu linistita ca si in crestinism se credea in reincarnare, vezi in special scrierile si evangheliile gnostice.. se pare ca (virgula) chiar si un papa a crezut in reincarnare, papa Vigilius.

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

stai tu linistita ca si in crestinism se credea in reincarnare, vezi in special scrierile si evangheliile gnostice.. se pare ca (virgula) chiar si un papa a crezut in reincarnare, papa Vigilius.

stam foarte linistiti caci EREZII exista de cind e lumea si pamintul ... nu au fost inventate in zilele noastre .... in crestinismul adevarat (ortodoxie ) nu se crede in reincarnare, ci in gnosticism se crede ... intelegi diferenta ?
multa iubire